Termenul provine de la Parnas, munte consacrat lui Apollo si muzelor in mitologia greaca, si numeste gruparea poetilor francezi care, in jurul anului 1850, s-au detasat de lirismul romantic, cultivand o poezie rece, impersonala si savanta.
Numele scolii este dat de titlul culegerii de poezii Le Parnasse contemporaine, publicata in 1866, reunind poeti diferiti ca formula artistica si optiune estetica, dar atrasi de himera frumusetii perfecte".
Curent in poezie, aparut in Franta, spre jumatatea secolului al XlX-lea, care cultiva virtuozitatea imaginii, evocarea grandioasa a naturii si a civilizatiilor trecute, descrierea stralucirii exterioare a lucrurilor, constructia savanta a limbii." (DEX)
Obsesia pentru frumusetea artei, detasarea ei de orice utilitate sociala sunt subliniate de Theophile Gautier: Poetul trebuie sa realizeze Frumosul prin continuarea complexa, savanta si armonica a liniilor, a culorilor si a sunetelor nu mai putin decat prin toate posibilitatile pasiunii, ale cugetarii, ale stiintei si fanteziei", opera de arta este semnul frumusetii sensibile.
Indiferenta fata de utilitatea sociala sau morala, cultul frumusetii pure, ura fata de poezia lipsita de rigoare din cauza caracterului ei exterior prea sentimental, iata trasaturile cele mai comune ale doctrinei parnasienilor." (Philippe Van Tieghem, Marile doctrine in FrantA)
O sinteza a trasaturilor parnasianismului este propusa de Margareta Dolinescu: Idealul de perfectiune, echilibrul, intoarcerea catre miturile antice sunt trasaturi care ne fac sa consideram parnasianismul o noua renastere, in sens modern, a clasicismului antic. () Asimilarea unora dintre trasaturile fundamentale ale parnasianismului, cum sunt tendinta catre meditatie, seninatatea olimpiana, jocul intre sensibil si inteligibil, corespunde spiritualitatii romanesti" (M. Dolinescu, Parnasianismul, p. 258).
Trasaturi:
» Afirma autonomia esteticului, sustinand, prin T. Gautier, teoria artei pentru arta.
» Dezamagiti de societate si de inutilitatea angajarii revolutionare, poetii se izoleaza de lumea actiunii.
» Se cultiva o poezie picturala, rece, obiectiva, cu structuri savante (lirismul impersonaL).
» Se remarca intelectualismul, eruditia textelor, recursul la mituri sau peisaje exotice, contemplarea detasata sau meditatia filosofica.
» Descrierile de natura surprind pitorescul, puritatea liniilor, transparenta culorilor, iar cultul pietrelor pretioase sporeste impresia lirica si aspiratia catre perfectiune.
» Poetii cauta perfectiunea formala, corectitudinea versurilor, sonoritatile cuvintelor, rimele rare.
» A cultivat mai ales poezia cu forma fixa (sonetul, rondelul, trioletuL), pentru a incatusa in reguli si limite rigide efluviile sentimentelor.
» Vocabularul preferat este ales, stralucitor, iar stilul se caracterizeaza prin rafinament si eleganta.
Reprezentanti in literatura universala :
Theophile Gautier, Leconte de Lisle, Charles Baudelaire. Reprezentanti in literatura romana:
Stefan Petica, Al. Macedonski,
Ion Barbu, Ion Pillat.
