Eugen Lovinescu (13 octombrie 1881-16 iulie 1943) este initiatorul modernizarii literaturii romane, idee progresista ce s-a manifestat in jurul gruparii de la "Sburatorul", formata din revista si cenaclul literar cu acelasi nume. Revista a aparut la Bucuresti intre 1919-1922 si 1926-1927. Cenaclul, initiat in 1919 a avut o activitate permanenta si foarte indelungata, continuand sa functioneze inca patru ani dupa moartea lui Lovinescu, adica pana in 1947.
Modernismul este un curent literar initiat la noi in 1919 de Eugen Lovinescu, a carui doctrina porneste de la ideea ca exista "un spirit al veacului" care impune procesul de sincronizare a literaturii romane cu literatura europeana, cunoscut si ca principiul sincronismului. Ideea de la care porneste Eugen Lovinescu este aceea ca civilizatiile mai putin dezvoltate sufera influenta binefacatoare a celor avansate, mai intai prin imitatia civilizatiei superioare, "Teoria imitatiei" emisa de francezul Gabriel Tarde, iar dupa implantare, prin stimularea crearii unui fond literar propriu. De aceea, teoria formelor fara fond sustinuta de Titu Maiorescu este acceptata si de Lovinescu, dar acesta considera ca formele pot sa -si creeze uneori fondul.
Primul obiectiv al modernismului a fost promovarea tinerilor scriitori si imprimarea unei tendinte moderniste in evolutia literaturii romane, deziderat implinit prin lansarea unor nume ce vor deveni de prestigiu pentru literatura romana:
Ion Barbu, Camil Petrescu, Ilarie Voronca, George Calinescu, Vladimir Streinu s.a. in vederea modernizarii (innoiriI) literaturii romane, Eugen Lovinescu traseaza cateva directii noi pe care sa se inscrie operele literare:
» evolutia prozei de la liric la epic si a poeziei de la epic la liric;
» tematica operelor literare sa fie inspirata din viata citadina si nu cea rurala;
» crearea romanului obiectiv si a romanului de analiza psihologica;
» intelectualizarea prozei si a poeziei - ilustrarea in operele literare a unor idei filozofice profunde;
» crearea intelectualului, ca personaj al operei literare. Principalele lucrari doctrinare ale lui Eugen Lovinescu sunt
"Istoria civilizatiei romane moderne - 1924-1925, in 3 volume si "
Istoria literaturii romane contemporane - 1926-1929, in 5 volume.