Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont

Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere



CRITICII literaturii romane despre Sinteze literare



Cele cateva articole publicate de AL. PIRU (n. 1917) in Jurnalul literar i-au adus o recunoastere a spiritului critic din partea lui G. Calinescu in Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent: Se pot pune legitime nadejdi in cariera de critic a lui Al. Piru." Autorul era mentionat concomitent in Istoria literaturii romane (1941) de C. Dan Pantazescu si Mircea Streinul. G. Calinescu revine in Istoria literaturii romane, compendiu (1945): Al. Piru continua a se documenta, in articole speciale, incet si adanc, preocupat indeosebi de stabilirea valorilor. El e un spirit critic tinzand la constructie." Tot G. Calinescu, despre cele doua carti din 1946, Viata lui G. Ibraileanu si Opera lui G. Ibraileanu, a doua, teza de doctorat in filozofie si litere, sustinuta in 1947; Din tot ce s-a scris monografic asupra criticului iesan, aceste lucrari sunt cele mai serioase, bine informate, cu o urmarire sobra a izvoarelor, cu o asezare atenta in timp si spatiu; cu o interpretare ideologica impecabila si evitarea-anecdoticei joase sau a interpretarii artificiale si stridente. Stilul este bine ritmat, personal, fara inutila literatura." impiedicat sa publice pana in 1955, Al. Piru si-a adunat paginile de critica de dupa razboi in Panorama deceniului literar romanesc 1940-1950(1968). Tabloul e al unui critic, dupa Eugen Simion, personal, transant, si incisiv", cu un pronuntat simt istoric": Nu stiu de ce tocmai aceasta insusire i se contesta lui Al. Piru, autor de solide monografii si, dupa exemplul lui G. Calinescu, al unei istorii a literaturii romane, oprita, deocamdata, la epoca moderna. Exersat in studiul clasicilor, Al. Piru nu intelege sa faca critica fara perspectiva istorica si in comentariile sale retinute, precise, adeseori malitioase, tocmai inscrierea operei intr-o serie istorica se vede indata. Scriitorul e fixat intr-o familie de spirite, iar opera pusa intr-o filiatie literara, in asa chip incat o prima judecata critica se si schiteaza. Acest mod de a face analiza critica il impiedica pe Al. Piru sa se rataceasca in elogii si sa descopere, la tot pasul - dupa raul obicei al recenzentilor cu prea mare simt cronografic, dar fara sentimentul istoriei - capodopere. Al. Piru e mai degraba sceptic si intr-o critica binevoitoare ca a noastra, aceasta metodica neincredere e necesara." El spune despre Miron Radu-Parschivescu, Gherasim Luca, Dimitrie Stelaru, Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru etc. lucruri esentiale" ..In cazul Al. Philippide si Ion Pillat comentariul e fin, sugestiv, intr-o maniera foarte personala" Fisa literara pare iesita dintr-un creier electronic, intr-atat impresia e de exactitate si rece, obiectivitate." Profesor de istoria literaturii romane la Universitatea din Bucuresti. Al. Piru a publicat in 1961 cursul Literatura romana veche si in 1964 cursul Literatura romana premoderna, reunite in editia a patra din 1977 in volumul Istoria literaturii romane de la origini pana in 1830, deosebirea fata de studiile anterioare asupra acestei perioade, constand in lectura critica literara a textelor si sublinierea fenomenului estetic. Acelasi tip de lectura prezideaza in studiile de caracter monografic Introducere in opera lui I. Eliade Radulescu (197 1), Introducere in opera lui Vasile Alecsandri (1978), C. Negruzzi (1966), L. Rebreanu (1965), G. Calinescu, ultimele trei reunite in volumul Permanente romanesti {1978). Alte studii privind intreaga arie a literaturii romane, de mai mici proportii, se afla adunate in volumele Varia, I Preciziuni si controverse (1972), Varia II, Studii si observatii critice (1973)Analize si sinteze critice {Valori clasice, 1973-1978), Marginalia (1980). A publicat un volum de studii de literatura comparata, Reflexe si interferente ,(1974), o panorama, Poezia romaneasca contemporana, 1950-1975 (I-II, 1975), un volum despre Debuturi (1981), articole despre principalii prozatorii contemporani in Ramuri si alte reviste. Al. Piru,, scrie Eugen Simion, e, cum il recomanda si G. Calinescu un spirit tinzand spre sistem, hotarat sa spuna despre opera absolut totul. Ambitia sa este de a epuiza subiectul, in asa chip incat cei care au ideea rea de a urma pista de studiu a criticului risca sa nu mai afle nimic nou. Monografia e atunci expresia potrivita a acestui spirit decis sa coboare, cu toate armele, in adancurile operei. El nu se opreste insa aici. Intentia e de a epuiza o epoca si, chiar, o literatura." De o varsta cu Raymond Picard, n-a trecut la noua critica, fara s-o numeasca totusi, cum o facusejirofesorul sorbonard in 1965, o noua impostura".





In Cearta (1969), Al. Piru a vrut sa scrie un roman de analiza in spiritul Ioanei a lui Anton Holban, fara obsesia mortii, dand intrigii un aspect politist. Ideea, recognoscibila intr-o replica din Les Faux-monnayeurs de Andre Gide, e ca in dragoste femeie e labila, in vreme ce barbatul statornic, indivizibil. E, deci, la mijloc, scrie Eugen Simion, o incompatibilitate funciara si, din aceasta cauza, pasiunea dintre inclementul Andrei Patriciu si frivola Grazia-Maria nu poate sa dureze. Aceasta este ideea mai profunda a cartii, formulata in final ca o morala a fabulei dinainte."



Primele Cronici si articole (1953) ale lui OV. S. CROHMALNICEANU (1921-2000) tratau mai mult chestiuni de estetica si teorie literara, precum Arta literara a lui K. Marx, Exagerarea constienta si problemele tipicului, In legatura cu comedia satirica, sau faceau referiri la unii scriitori romani precum Balcescu, Caragiale, Sadoveanu si Toparceanu, recenzand din autorii contemporani pe Petru Luscaloy si N. Jianu, nu si pe Marin Preda, desi scrisese la aparitie in Contemporanul despre intalnirea din pamanturi. La aceasta data se ocupa mai comod (dar era oare asa?) despre Liviu Rebreanu (1954) si Despre originalitate (1955). Va face un pas mai departe in Cronici si articole (1957), vorbind de Arghezi (chiar daca numai de Prisaca si 1907), Mihai Beniuc {Marul de langa druM), poezia politica a Mariei Banus, romanul lui Marin Preda, Morometii. Urmeaza un studiu teoretic, Pentru realismul socialist {1960), si un studiu critic despre Tudor Arghezi {1960) pe etape (poetul agatelor negre", al plugului", al credintei si tagadei", al florilor de mucigai", al horelor", al boabei si faramei" si smarcului"), deci mai mult asupra primului Arghezi, cel de pana in 1947. Desi nici studiul despre Lucian Blaga (1963) nu merge mai departe, totusi e cazul sa recunoastem ca dupa Calinescu si Cioculescu nimeni nu mai staruise asupra acestor autori pana in 1963 mai mult. Profesor de istoria literaturii romane contemporane la Universitatea din Bucuresti, Ov. S. Crohmalnicenu va publica apoi un vast curs intitulat Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale (I, proza, 1967; II, poezia 1974; III, dramaturgia si critica, 1975). Cu toate ca repeta greseala lui E. Lovinescu de a socoti scriitorii in totul dependenti de programele revistelor la care publica si cu toate ca in genere nu vine cu interpretari in intregime noi (mai peste tot e citat G. CalinescU), lucrarea lui Ov.S. Crohmalniceanu situata in granitele naturale ale celor doua razboaie (1920-1944) face autoritate prin profunzime si probitate. Totul e citit si recitit, comentat cu rabdare, confruntat cu opiniile vechi si noi, uneori pana la ultimele consecinte. Literatura romana si expresionismul (1971), teza sa de doctorat in filologie, pune la contributie lucrari fundamentale mai ales germane (Sokel, Portner, Raabe, Steffen etC), explicand ce poate fi Juat drept expresionism Ja B/aga, Maniu, Voiculescu, Cotrus, Vinea si altii. Un volum de povestiri stiintifico-fantastice, Istorii imolite {1980) si altul de cronici literare recente, Painea noastra cea de toate zilele (1981).

Critic inteligent si fin al deceniului V, cu cele mai bune observatii despre Sadoveanu, Beniuc, Zaharia Stancu, Titus Popovici, Nicolae Labis, Eugen Barbu, D.R. Popescu, Miron Radu Paraschivescu, Veronica Porumbacu, Teodor Mazilu etc, la sfarsit de cariera sau la debut {incercari critice, I-II, 1957-1958), PAUL GEORGESCU (1923-1989) a continuat sa emita cu o falsa modestie Pareri literare (1964), ingaduitor, ajungand ia conceptul luat ca titlu pentru o culegere de eseuri Polivalenta necesara (1967), opera sa critica substantiala. Impresionist lucid, sesizand nuantele si uzand de o ironie simpatetica, el s-a manifestat totdeauna spontan, in mod fatal fragmentar, interesat de parte si mai putin de intreg, de carte si nu de opera, incat opiniile ulterioare {Printre carti. 1973: Volume, 1978) nedumeresc si chiar scandalizeaza prin unilateralitate si arbitrarietatea selectiei. De altfel, inca din 1967, critica devine la Paul Georgescu o indeletnicire secundara, pe primul plan trecand acum prozatorul. A debutat ca atare cu un volum putin observat, de nuvele din viata provinciei, Varstele tinereti. (1967), crezut o simpla gluma. Metamorfoza criticului apare in romanul Coburaiui (1968), jurnal al ratarii pe toate planurile a ziaristului democrat si profesorii lui Miron Poenaru, molestat la urma de legionari, critic acerb al ideologiilor nationalist-sovine, urmarite, din pacate, nu indeajuns de calm, de la starsii:i!

    secolului al XlX-lea, pana la cel de-al doilea razboi mondial, printre precurm-n fiind trecuti Maiorescu, Eminescu, Iorga si altii. Dupa alte culegem de fragmente epice {3 nuvele, 1973; inainte de tacere, 1975, istorie a unui tanar ilt^ilis*. condamnat la moartE) si inca un roman al unui samaritean de tara. devenii comunist {DoctorulPoenaru, 1976), Paul Georgescu a reluat tema din Cn!

   ir,n..: in Revelionul (1977), romanul destramarii unor cupluri nepotrivite: Vlad. ba: i.;: frumos, Gina, femeie urata, cuplul artist" in ipostaza existentei ca spectacol: Tiberiu, barbat scund, dar inteligent, Corina femeie mediocra, in cautare de bai b;;s: inalti; Gabriel Dimancea, profesor de romana (alt Miron PoenarU). filo/of paradoxal si misogin - Iulia, femeie modesta, fugind de teorii si preferand nanii a. Exhibitiile stilistice livresti, mofturile impinse pana la grotesc impesti itea/a paginile romanelor lui Paul Georgescu despre lumea intelectualilor dedati, in iu bea Platonesti din Baragan, barfei, palavragelii si intrigilor de culise, proza de esenta manierista (vezi si Vara baroc, 1980). intre prima scriere a lui ION NEGOITESCU (1921-1993), un opuscul liliputan in versuri si proza Povestea trista a lui Ramon Ocg (1941) si volumul de critica Scriitori romani moderni {1966) este un hiat in care se inscrie eseu I Poezia lui Eminescu, redactat in 1953, si aparut abia in 1967. Eseul e contestabil. Eminescu cel mare, abisal, plutonic, ar fi cel din postume, poetul din antume, neptunic (nu, cum s-ar fi cuvenit, uraniC), fiind un romantic minor. Luceafarul deceptioneaza pe I. Negoitescu prin precaritatea anecdotei si morala poncifa a geniului", in Scrisori lirismul se degradeaza", iar in Pe langa plopii fara sot se vede dulcegaria". Ceva din spiritul canonicului Grama de la Blaj reinvie aici cu termeni precum asiralic, elementic,funebral, somnolar si somnolaritate. Opozitia plutonic-neptuaie e simpla aparenta, din moment ce Memento mori e plutonica, iar Egipetul nepliin ica. Oda metru antic, publicata, neptunica, iar variantele manuscrise, plutonice. Mai serioase (in mare parte tot pe sugestii din G. Calinescu, de pilda articolul despre sonurile" lui BolintineanU) sunt articolele din Scriitori romani moderni. in 1968, Ion Negoitescu a anuntat o istorie a literaturii romane si se intelege ca articolele sale critice publicate in continuare (insemnari critice, 1970; Lampa lui Aladin, 1971; Engrame, 1975: Analize si sinteze, 1976; Alte insemnari critice, 1980) sunt scrise dintr-o perspectiva istorica (ultimele volume sunt chiar o istorie a literaturii romane in fragmente de la Antim Ivireanul pana la Ion Gheorghe, lipsind Arghezi, Blaga, si prisosind Camil Baltazar si Demostene BoteZ), O introducere in opera lui E. Lovinescu, publicata in 1970, e echilibrata (Negoitescu se considera urmasul lui in critica), opiniile despre Liviu Rebreanu, G. Calinescu sunt insa inacceptabile (lui Rebreanu, Negoitescu il prefera pe Dinu NicodiN). Fara ecou ca poet (Sabasios, 1968; Poemele lui Balduin de Tyaormin, 1970; Moartea unui contabil, 1972; Viata particulara, 1977), se complace intr-un suprarealism incomunicabil, bizar, tolerat de critica prin tacere. Interesanta, daca e autentica, fiindca nu se dau probe, corespondenta cu Radu Stanca dintre 1954 si 1961 (Un roman epistolar, 1978). in Revista Cercului literar (1945) de la Sibiu, a facut critica intre altii CORNEL, REGMAN (n. 1919), adunata in volum mai tarziu (inceputuri in Carti autori, tendinte, 1967). Cronicar literar obiectiv, Cornel Regman e un critic de formula traditionala, sagace, fara ceremonii verbale, raspicat, polemic, prea dur uneori, formandu-si opinia dupa lectura altor comentarii, neiertator (Confluente literare, 1966; Cica niste cronicari, 1970; Colocvial, 1976; Explorari in actualitatea imediata, 1978). Teza sa de doctorat; Agarbiceanu si demonii (1973), isi propune sa identifice la eroii prozatorului ardelean acea demonie pe care Gide o gaseste la eroii lui Dostoievski, in Popa Man demonul dezordinii, in Arhanghelii demonul orgoliului, in Pascalierul demonul burlesc, in Stana demonul pierzaniei, in Jandarmul demonul seductiei, in Faraonii demonul vitalului. Limbajul e plastic. Prozatorul cotrobaieste" mecanismele launtrice ascunse spre a crea personaje care din cauza patimilor lor sunt niste capcauni", Pascalierul fiind intre altii inclinat catre impostura si dracarie". Pagini alese in Selectii din selectii (1972).

Ion Agarbiceanu era de fapt autorul lui MIRCEA ZACIU (1928-2000) care-1 prezenta intai intr-o micromonografie in 1955, un studiu sporit in 1964 si in teza sa de doctorat in 1972, Ion Agarbiceanu. Profesor la Universitatea din Cluj, fost lector de limba romana la Universitatile din Bonn, Kaln si Aachen, Mircea Zaciu se distinge fata de alti critici ardeleni (Masca geniului 1967; Glose, 1970; Colaje, 1972; Ordinea si aventura, 1973; Bivuac, 1974; Lecturi si zile, 1975; Teritorii, 1976, Alte lecturi si alte zile, 1978, Lancea lui Ahile, 1980, Cu cartile pe masa, 1981) printr-o atentie mai mare acordata fenomenului estetic, prin finete analitica si printr-o comprehensiune in stare sa treaca dincolo de cultura si literatura provinciei, sa puna mai presus de G. Bogdan-Duica pe Ibraileanu, si mai presus de D. Popovici pe G. Calinescu, sa aprecieze, alaturi de Agarbiceanu si Rebreanu, pe Hortensia Papadat-Bengescu si Camil Petrescu, alaturi de Blaga, pe Arghezi. Criticul practica o eruditie cumpatata, evitand excesele si factologia, in definitia sa intreprinderea de pompe funebre a unei literaturi", militand, intr-o polemica de idei, pentru adevar, impotriva mistificatiei si imposturii.

Critica foiletonistica a lui D. MICU (n. 1928), partial adunata in volume (Romanul romanesc contemporan, 1954-1959, folosit si ca teza de doctorat; Literatura romana de azi, 1965, in colaborare cu N. Manolescu; Periplu, 1974; Lecturi si pareri, 197 8; Scriitori, carti, reviste, 1980) e de obicei conformista si ca atare neconsultabila, afara de rare cazuri. Autorul trece brusc de la Sensul etic al operei lui Mihail Sadoveanu (1955) la Poezia Mariei Banus (1956). Materia din Poporanismul si Viata Romaneasca (1961), monument de sociologism vulgar, e absorbita in Literatura romana la inceputul secolului XX (1964), curs universitar, refacut sub titlul inceput de secol (1970), cu o prezentare inacceptabila a samanatorismului fara Sadoveanu, a poporanismului fara Stere si a simbolismului fara Macedonski. O monografie plata despre Opera lui Tudor Arghezi (1965), urmand indeaproape pe Ov. S. Crohmalniceanu, este intitulata pretentios eseu despre varstele interioare". Autorul scrie nediferentiat despre George Cosbuc (1966) si Lirica lui Lucian Blaga (1968), investigand, fara pregatire, si Estetica lui Lucian Blaga (1970). Colosalul studiu Gandirea" si gandirismul (1975) confrunta majoritatea scriitorilor romani interbelici cu ideologia Gandirii, spre a dovedi ca nimeni nu s-a conformat intocmai (ceea ce era de la sine inteleS) doctrinei revistei. Alt studiu e consacrat lui G. Calinescu. intre Apollo si Dionysos (1979), uriasa monografie scolareasca, fara idei. Un volum de versuri, Fragmente automitologice (1974), n-a avut ecou.



Criticul cel mai penetrant analitic al literaturii romane actuale, EUGEN SIMION (n. 1933), si-a inceput cariera cu un studiu despre Proza lui Eminescu (1964), rezultat al cercetarii manuscriselor de proza literara eminesciana intreprinse in Colectivul Eminescu" al Academiei, condus de Perpessicius. Studiul tine seama de explorarile anterioare, e serios, echilibrat, solid, chiar daca nu in intregime nou, dat fiind inaintasii (G. CalinescU). Lipsa unor profesori celebri la facultate (1952-1957) 1-a determinat pe Eugen Simion sa-si caute un model din afara, descoperit in E. Lovinescu, caruia i-a consacrat si teza sa de doctorat, E. Lovinescu. Scepticul mantuit (1971), cel mai bun studiu despre acest autor, lucrare fundamentala. Devenit universitar (intre 1970-1973) a fost lector de limba romana la Sorbona. Eugen Simion a ramas atent la fenomenul literar romanesc contemporan, asupra caruia facuse primele sondaje in cartea intitulata Orientari. in literatura contemporana (1965). Cele doua volume publicate ulterior, Scriitori romani de azi (I, 1974, editia a doua, 1978; II, 1976) contin prezentarea a 50 de scriitori in primul volum si a 15 in al doilea, scriitori care termina in forta" ("Cartea aceasta, care face parte dintr-un proiect critic mai larg, s-ar fi putut numi Amurgul idolilor, dar cum am oroare de titlurile poetice, am preferat sa-i spun mai simplu Scriitori romani de azi", II). I s-a obiectat ca lipsesc din cele doua volume (de peste 1 200 de paginI) unii scriitori, la care autorul a raspuns ca o istorie a literaturii cu 1 200 de personaje (cat insumeaza actualmente Uniunea ScriitoriloR) nu se face batand din palme". Obiectiv vorbind, nu se constata nici o omisiune flagranta (cu exceptia dramaturgiloR), ba chiar criticul s-ar mai fi putut dispensa de doua-trei nume. Cat priveste analiza celor prezenti, ea este intotdeauna profunda si originala, in cele mai multe cazuri exhaustiva si cu judecati de valoare exacte. O singura supralicitare: Stefan Banulescu (in opinia meA). Cu o simpatie deosebita sunt priviti covarstnicii. Nichita Stanescu, Cezar Baltag, Marin Sorescu, Nicolae Breban, Fanus Neagu, Nicolae Velea. Cel mai iubit dintre toti e Marin Preda (i se acorda 68 de pagini fata de numai 28 prozei lui Zaharia StancU). Adept cu moderatie al metodelor noi in critica (tematismul, figura spirituluI), Eugen Simion este de parere ca esentiala ramane judecata critica si justificarea analitica a judecatii: Nu putem trece la semiotica sau psihocritica atata vreme cat o carte nu este, intai, acceptata din punct de vedere estetic". Demonstratia critica este malitioasa in negatie si atractiva in afirmare. Timpul trairii, timpul marturisirii (1977) e un delectabil jurnal cu fine observatii asupra atmosferei intelectuale si morale pariziene, cu anecdote subtiri in spiritul memoriilor lovinesciene. Un eseu despre poezia moderna (Vacarestii, Carlova, Eliade-Radulescu, Alexandrescu, Bolintineanu, Alecsandri, Anton PanN) in Dimineata poetilor (1980) si altul despre relatia creator-opera, intoarcerea autorului (1981), atent la formula lui Rimbaud ,je est un autre".



Colaboratorul lui D. Micu la Literatura romana de azi, NICOLAE MANOLESCU (n. 1939) a debutat editorial singur cu Lecturi infidele (1966) din Creanga Maiorescu, Duiliu Zamfirescu. Rebreanu, Calinescu, Bacovia, Pillat, Anton Holban si Pavel Dan, cu dorinta de a afirma cateva puncte de vedere noi, fata mai ales de G. Calinescu, caruia ii ramane totusi foarte fidel sub raport teoretic si stilistic. Nici in Metamorfozele poeziei (1968), mic eseu, initial prefata la o antologie din poezia moderna (1916-1940), abaterile fata de G. Calinescu nu sunt mari, portretele fiind totusi remarcabile prin gasirea formulei definitorii a aspectului esential. Contradictia lui Maiorescu (1970), teza de doctorat, observa neputinta criticului Junimii de a se abstrage din conditia istorica, de a porni impersonal de la gradul zero", asumarea unui esec, si afirmarea prin negatie: Daca analizam polemicile si discursurile lui vom constata ca polemicile, expresia cea mai directa a opozitiei, tind catre impersonalitate, iar discursurile, expresia cea mai directa a impersonalitatii, tind catre polemica. Daca in articolele polemice negatia originara se converteste in demonstratie impersonala, in discursuri, impersonalitatea originara se converteste in polemica". Concluzia: Nici un mare critic roman n-a putut sa fie numai impersonal: polemica a fost totdeauna actuala" si la Maiorescu ne intoarcem mai ales ca la cel care a pus capat culturii vechi decat ca la intemeietorul culturii noi." Pe aceasta idee, eseul vine cu observatii personale. Cronicar literar inca din 1962 Nicolae Manolescu n-a adunat nimic in volum, nici macar selectiv, din motive inca nedestainuite. Si-a inventat un gen propriu de mici articole cu fise de lectura, neexcluzand proza scurta, grupate sub titlul Teme (I, 1971: II, 1975, III, 1978). A publicat in 1976 o Introducere in opera lui Alexandru Odobescu si un eseu (poate ca acesta e speta preferata in critica), Sadoveanu sau utopia cartii (1976), discutabil ca idee si dand prea mare pondere unor opere prelucrate, precum Divanul persian. Primul volum din Arca lui Noe, eseu despre romanul romanesc (1980) se ocupa de stilul romanesc doric" (de la Slavici la Marin PredA), al doilea (1981) ionicul" (de la Hortensia Papadat-Bengescu la Al. IvasiuC) si al treilea corinticul" (de la Arghezi la G. Balaita si altiI). In alte cuvinte doricul e romanul evenimential, ionicul romanul psihologic, de analiza, iar corinticul romanul baroc, parodic. Sunt alte denumiri pentru termenii lui Thibaudet: brut, pasiv si activ.



Poet conceptual neconvingator, GHEORGHE GRIGURCU (n. 1936) a trecut prin compensatie la critica poeziei, apoi la critica criticii poeziei, fara suficiente lecturi in Poeti romani de azi (1979) si Critici romani de azi, 1981), precedate de Teritoriu liric (1972), Idei si forme critice (1973) si Bacovia, un sentimental (1974).

Un critic moderat, preocupat mai mult de proza (Prozatori de azi, 1970; Valori actuale, 1974; Nouaprozatori, 911) e G. DIMISIANU (n. 1936), care a debutat in 1966, cu Schite de critica. Cu sentimentul solidaritatii de varsta, criticul tempereaza unele opinii ale autoritatilor prea severe (Opinii literare, 1978) si reclama o judecata comprehensiva, constructiva. LUCIAN RAICU interpreta la inceput laturile ascunse, subterane ale creatiei, realismul magic" al lui Liviu Rebreanu (1967) in analize staruitoare subsumabile criticii profunzimilor, ca si in eseul Gogol sau fantasticul banalitatii (1974). Critica profita in continuare, fara ostentatie, de demersurile noi, neocolind recursul la cele vechi {Structuri, literare 1973; Critica, forma de viata, 1976; Practica scrisului si experienta lecturii, 1978; N. Labis, 1978; Printre contemporani, si Reflectii asupra spiritului creator, 1980). VALERIU CRISTEA (n. 1937) umbla la subtextul operei (Interpretari critice, 1970), voind a detecta intelesurile ascunse, aproximate prin metafore neadecvate. Tanarul Dostoievski (1971), Pe urmele lui Don Quijote si Introducere in opera lui Ion Neculce (1974) sunt eseuri ambitioase, nesustinute de o mare cultura, esuand in dilentantism (nu distinge intre subiectivismul lui Neculce ca istoric, capabil de creatie obiectiva in literatura). Domeniul criticii (1975) si Aliante literare (1977) reprezinta eforturi de a privi fenomenul romanesc in plan universal, fara orizontul necesar in asemenea intreprinderi. Nichita Stanescu, Marin Sorescu, Adrian Paunescu, Nicolae Breban, Fanus Neagu, Ana Blandiana sunt autorii de care vorbeste MIRCEA MARTIN (n. 1940) in volumul sau de debut, Generatie si creatie (1969). Titlul e imprumutat de la Tudor Vianu, critica e personala, nu in prima instanta. Sainte-Beuve, Ferdinand Brunetiere, Paul Valery, Marcel Raymond, Jean-Pierre Richard si Gaetan Picon intra in atentia criticului in cel de-al doilea volum al sau, Critica si profunzime (1974), examinand profunzimea spiritului nu a inconstientului" respectivilor critici in sensul precizat de Jean-Pierre Richard in Poesie et profondeur (1955). Alt volum poarta titlul semnificativ Identificari (1977). Un eseu despre G. Calinescu. si complexele " literaturii romane (1980) si eseuri despre cum cad in noi anumite idei si cum le construim nu ca pe un obiect departat si strain, dar ca pe o ipostaza existentiala proprie, ca pe o posibilitate a noastra de a fi" in Dictiunea ideilor (1981), G. Calinescu fiind scrutat impreuna cu Roland Barthes intre analogie si omologie". N. Labis, Nichita Stanescu, Cezar Baltag, Ion Gheorglie, loan Alexandru, Adrian Paunescu, Ana Blandiana, Constanta Buzea si Marin Sorescu fac si obiectul criticii lui ION POP (n. 1941) in Poezia unei generatii (1973). Acelasi a publicat versuri (Propunere pentru o fantana, 1966 Biata mea cumintenie, 1969; Gramatica tarzie, 1977), un studiu despre Avangardismul poetic romanesc (1969) un volum de studii despre marii poeti interbelici de la Lucian Blaga pana la Emil Botta, Transcrieri (1976), un volum de interviuri, Ore franceze (1979), un eseu, Nichita Stanescu. Spatiul si mastile poeziei (1980) si altul despre Lucian Blaga. Universul liric (1981). Ceea ce a frapat in cartile de critica ale lui M. UNGHEANU (n. 1939) (Campanii, 1970; Padurea de simboluri 973; Arhipelag de semne, 1975; Lecturi si rocade, 1978), pe langa vivacitate, e spiritul polemic. In ultima, de pilda, crede ca criticii de azi supun intregul spatiu al literaturii romane unei insistente revizuiri si ofera noi analize si interpretari care infirma total sau partial propozitii din marea istorie calinesciana". Desigur ca a reface colectiv o opera individuala nu inseamna in primul rand a o infirma, poate fi vorba cel mult de noi ipoteze. Pentru M. Ungheanu, orice lectura noua inseamna o reconsiderare, iar rocada vasazica in limbajul sau o schimbare de perspectiva. Recitand pe Iorga si Ibraileanu indeosebi, el le gaseste pe drept cuvant merite gratuit negate, natural nu mai mari decat acelea ale lui Lovinescu si Calinescu. Preocupat ca orice critic in primul rand sa afirme, Ungheanu netezeste terenul, inlaturand alte opinii, acorda insa prea mult credit cercetatorilor" noi, de pilda celor care descopera baroc in literatura romana inca din secolul al X VH-lea, ori celor care deduc coordonatele culturii romanesti din secolul al XVIIl-lea din circulatia cartilor de pilde filozofesti", traduse, ignorand literatura originala. A publicat un prim studiu monografic despre autorul Morometilor: Marin Preda. Vocatie si aspiratie (1978).



Mai interesant decat cele doua incursiuni ale lui MIRCEAIORGULESCU (n. 1943) in literatura curenta {Rondul de noapte, 1974; Al doilea rond, 1976), este volumul Scriitori tineri contemporani (1978), de critica in prima instanta. Alte analize in Firescul ca exceptie (1979) si Critica si angajare (1981).



ION DODU BA,LAN (n. 1929) a inceput, in spiritul lui Al. Dima, cu Influente folclorice in poezia noastra actuala (1955), continuand cu numeroase carti de publicistica, de circumstanta. I se datoreaza o lucrare despre Octavian Goga (1971) si o monografie despre Aron Cotrus, Resurectia unui poet (1981).

CONST. CIOPRAGA (n. 1916), profesor la Universitatea din Iasi, fost lector de limba romana la Sorbona, a publicat monografii: Calistrat Hogas (1960), G. Toparceanu, M. Sadoveanu (1966), micromonografia Hortensia Papadat-Bengescu (1973), Mihail Sadoveanu, Fascinatia tiparelor originare (1981), carti de foiletoane critice {Portrete si reflectii literare, 1967; Intre Ulysse si Don Quijote, 1978) un curs despre Literatura romana intre 1900 si 1918 (1970), un eseu despre Personalitatea literaturii romane (1973) si volumul de poezii Ecran interior (1973). POMPILIUMARCEA(1928-1985), fost profesor la Universitatea din Bucuresti si lector de limba romana la Bonn, Koln Aachen si Duseldorf, e de asemenea autor de studii monografice {Alexandru Sahia , I961; Ioan Slavici, 1965; teza de doctorat; Convorbiri literare 4 si spiritul critic, 1972; Lumea operei lui Sadoveanu, 1976; Umanitatea sadoveniana de la A la Z, 1977) si al unui volum de foiletoane, Lecturi fidele (1979). DIM. PA,CURAR1U (n. 1925), profesor la Universitatea din Bucuresti, fost lector de limba romana la Sorbona si Viena, a publicat monografii {D. Bolintineanu, 1962; Ion Ghica, 1965, teza de doctorat;^/. /. Odobescu, 1966), diverse studii de istorie literara {Clasicismul romanesc, 1971, in editia a doua, din 1979, Clasicism si tendinte clasice in literatura romana, Clasicism si romantism, 1973; Studii si evocari, 197 4; O carte si sapte personaje, noi comentarii cu unele documente inedite despre Brises d Orient de D. Bolintineanu, 1976), ultima in colaborare cu profesorul francez Claude Pichois; Scriitori si directii literare, 1981). PAUL CORNEA (n. 1924) se ocupa de epoca moderna: Studii de literatura romana moderna {1962), Anton Pann {1964), De la Alexandrescu la Eminescii (1966). Originile romantismului romanesc {1972), teza de doctorat, Oamenii inceputului de drum (1974). Regula jocului {1980). EUGEN TODORAN (n. 1918), profesor la Universitatea din Timisoara, reanalizeaza clasicii: Eminescu (1972) teza de doctorat, Sectiuni literare (1973, Creanga, Slavici, Caragiale, Rebreanu, Blaga, ArghezI), Maiorescu (1977). O lucrare, fundamentala despre Miron Costin a publicat in 1975 ENACHE PUIU (n. 1928), poet rimbaldian sub numele de Stefan Careja, asteptand tiparirea volumelor sale.



Din numarul mare al cercetatorilor literari mai amintim pe TEODOR VARGOLICI (n. 1930) cu inceputurile romanului romanesc (1956), Alecu Russo (1964), Doi nuvelisti: Emil Garleanu si IA. Bassarabescu (1965), D. Anghel (1966), Gala Galaction {1967), Mateiu I. Caragiale {1970), Retrospective literare (1970), Comentarii literare (1971). D. Bolintineanu si epoca sa (1971), teza de doctorat, Perpessicius (1974), Aspecte istorico-literare (1972), Prietenia literara (1975), Ecouri literare ale cuceririi independentei nationale (1976), Interferente literare romano-franceze (1977), Scriitori si opere (1978), Epopeea nationala in literatura romana (1980); VALERIU RAPEANU (n. 1931) intai cu monografii (G. M. Zamfirescu, 1958; A. Vlahuta si epoca sa, 1964), apoi cu jurnalistica literar culturala si critica de cea mai buna tinuta {Noi si cei dinaintea noastra, 1966; Interferente spirituale, 1970, Pe urmele traditiei, 1973; Interpretari si intelesuri, 1975), note de calatorie (Calator pe doua continente, 1970), restituiri (Cultura si istorie, I-II, 1978-1981), privind in deosebi pe N. Iorga, dar si pe Gh. I. Bratianu, C. Radulescu-Motru si altii; AL. SA,NDULESCU (n. 1929) a publicat monografii despre George Toparceanu (1958) si Delavrancea (1964, 1970), Pagini de istorie literara (1966), o lucrare de doctorat despre Literatura epistolara (1972), articole diverse in Citind, recitand (1973) si Continuitati (1976), de asemenea o Introducere in opera lui Liviu Rebreanu (1976); GEORGE MUNTEANU (n. 1924), cu volume de critica, Atitudini (1966), Sub semnul lui Aristarc (1975), si istorie literara, B.P. Hasdeu (1963), Hyperion, Viata lui Eminescu (1973), Introducere in opera lui Ion Creanga (1976), Istoria literaturii romane, Epoca marilor clasici (1980); ION ROTARU (n. 1924), cu Eminescu si poezia populara (1965), teza de doctorat, O istorie a literaturii romane, de la origini pana in 1940, (I-II, 1971-1972), Valori expresive in literatura romana veche (1976) si Forme ale clasicismului in poezia romaneasca pana la Vasile Alecsandri (1979), Literatura romana veche (1981); Z. ORNEA (n. 1930) a studiat indeosebi ideologiile literare si politice: Junimismul (1966), (in editia a doua, Junimea si junimismul, 1975), Taranismul (1969), Samanatorismul (1970), Poporanismul (1972), Curentul cultural de la Contemporanul (1977), Traditionalism si modernitate in deceniul al treilea (1980). Alte volume: Trei esteticieni (19681. Studii si cercetari (1972), Confluente (1976); MIRCEA TOMUS (n. 1934), critic si istoric literar, bun interpret de poezie (Gheorghe Sincai, 1965; Cincisprezece poeti, 1968; Carnet critic, 1969; Rasfrangeri, 1973; Istorie literara si poezie, 1974: Opera lui I.L. Caragiale, I, 1977; Mihail Sadoveanu, studiu asupra universului artistic si a conceptiei fundamentale a operei, 1978); AUREL MARTIN (n. 1926) a referit printre primii amplu despre Poetii contemporani (I-II, 1967-1971), extinzandu-si apoi observatiile asupra intregii literaturi actuale cu o mare obiectivitate in Metonimii (1974), Pro Patria (1975), Acolade (1977). A scris o Introducere in opera lui N. Filimon (1973) si a prefatat volume de Zaharia Stancu, Stefan Aug. Doinas, Nichita Stanescu. Excelent editor al literaturii clasice, din 1970; MIHAIDRA,GAN (n. 1937) e autorul unor volume de Aproximatii critice (1970), Reactii critice (1974) si Lecturi posibile (1978) din Maiorescu si G. Ibraileanu, despre care a scris si separat in 1971. Doctor in filologie cu o teza despre B.P. Hasdeu (1972) O lucrare necesara: Ideea de patrie in literatura romana (1976) de Al. HANTA, (n. 1931).



Eseul e folosit adesea ca emblema pentru lucrari de alta natura. Singurul eseist consecvent este ADRIAN MARINO (n. 1921), despre care G. Calinescu, scria in 1945: Adrian Marino e mai ales un eseist curios si malign cu un stil intelectual si acut, inca de pe acum, de excursie intelectuala". Si-a trecut doctoratul in 1947 cu Viata lui Alexandru Macedomki, eseu biografic publicat in 1966 si urmat in 1967 de un eseu despre Opera lui Alexandru Macedomki ambele fundamentale, de neatins de altii, casi definitive. Tot un eseu era Introducere in critica literara (1968), importanta pentru referintele romanesti si careia in 1974 i-a urmat Critica ideilor literare, disciplina in care Adrian Marino e un fondator la noi, precedata in 1973 de un de metoda hermeneutica, constand dintr-un ansamblu de tehnici de descifrare (decodarE) a datelor simbolice, a semnificatiilor. In Hermeneutica lui Mircea Eliade (1980), considerand ca intreaga viata a umanitatii e un vast depozit de semnificatii", Adrian Marino urmareste aplicarea hermeneuticii in studiile lui Mircea Eliade despre religiile arhaice si manifestarile conexe care pun in evidenta structura mentala si orizontul cultural al omului preistoric si istoric, structura si orizont invaluite de evolutie, din cele mai vechi timpuri si pana azi. Autorul tinde catre formularea unei hermeneutici literare proprii.

O pledoarie pentru autonomia eseului face in primul sau volum, Euphorion (1969),NICOLAE BALOTA, (n. 1925), Scrisul sau, argumentat filosofic, e febril, speculativ, elaborat, persuasiv {Labirint, 1970; Urmuz, 1970; Lupta cu absurdul,

1971, teza de doctorat; Despre sesiuni, 1971; Umanitati, 1973; Iakob Burckhardt, un umanist modern, 1974; Introducere in opera lui Al. Philippide 1974; De la Ion laloanide, 197 4; Universul prozei, 1976; Arte poetice ale secolului XX, 1976; Arta lecturii, 1978; Opera lui Tudor Arghezi, 1979; Scriitori maghiari din Romania, 1981).

Eseistica lui OCTAVIAN PALER (n. 1926) care a trecut prin poezie {Umbra cuvintelor, 1970) consta din excursii livresti cu multe intrebari despre problemele esentiale ale labirintului existentei prilejuite de contemplarea peisajelor si a creatiilor spirituale locale din Egipt, Grecia si Italia {Drumuriprin memorie,

1972, 1974; Mitologii subiective, 1975; Apararea lui Galilei, 1976; Scrisori imaginare, 1979), Mexic {Caminante, 1980) cu ecouri din Unamuno, Ortega Y Gasset; Proust etc.

Un eseist receptiv la metodele noi ale criticii, interesat de examenul structuralist, de planul paradigmatic si sintagmatic, semnificat si semnificant, invariante etc. se arata ION VLAD (n. 1929), profesor de teoria literaturii la Universitatea din Cluj, familiar cu teoreticieni ca Giraud, Greimas, Roland Barthes, Sklovski, Tanianov, Umberto Eco, Helmuth Hatzfeld. Operele sale {Intre analiza si sinteza. Repere de metodologie literara, 1970; Descoperirea operei. Comentarii de teorie literara, 1970; Povestirea. Destinul unei structuri epice, 1972, teza de doctorat; Convergente. Concepte si alternative ale lecturii, 1972; Lecturi constructive, 1976; Lectura-un eveniment al cunoasterii, 1977 Cartile lui Mihail Sadoveanu, 1981) militeaza pentru convergenta criteriilor critice, noi si vechi.



Din 1970 dateaza si debutul lui ALEXANDRU PALEOLOGU (n. 1919) cu Spiritul si litera, incercari de pseudocritica" pe care le-a continuat cu Bunul simt ca paradox (1972), Simtul practic (1974) si Treptele lumii sau calea catre sine a lui Mihail Sadoveanu (1978), incercare de hermeneutica a scrierilor socotite initiatice precum Creanga de aur si Baltagul, eseu mai valabil ca pura demonstratie, decat ca exegeza. Noi ipoteze de lucru in 1980.

Literatura universala si comparata e practicata de specialisti eminenti. intaiul e ALEXANDRU BALACI (n. 1916), profesor la Universitatea din Bucuresti, cel mai bun italienist roman, doctor din 1943 cu o teza despre Giovanni Pascoli in neoclasicismul italian (1944). A publicat apoi eseuri precum Giosue Carducci (1947). Dante Alighieri {1966), Francesco Petrarca {1968), Machiaveli {1969), Alessandro Manzoni (1974), Lodovico Ariosto (1975), Boccaccio (1976), Ugo Foscolo (1978), rivalizand cu cele mai bune monografii italiene, unele, precum cea despre Dante Alighieri, fiind premiate si tiaduse in Italia. Relatiile romano-italiene fac obiectul a patru volume de Studii italiene (1958, 1960, 1964, 1968), la care se adauga un volum de Studii si note literare (1979) cu foarte bune consideratii despre traduceri. Poet la inceput (Dolores, 1941), Alexandru Balaci si-a canalizat disponibilitatea lirica in directia memorialisticii (Jurnal italian, 1973).

Odata cu Balaci a debutat ca poet MIHNEA GHEORGHIU (n. 1919) cu Anna-Mad, lirica erotica unnata de patos revolutionar in Ultimul peisaj al orasului cenusiu (1946) si poeme vizionar-eroice, sociale (Primavara in valea Jiului, 1949; intamplari din marea rascoala, 1953; Balade, 1956). O retrospectiva lirica in 1974. S-a exercitat si in proza, evocand figura lui Dimitrie Cantemir in Ucenicia carturarului (1955) si Tihna valurilor, reunite in Doua ambasade (1958), apoi romanul de capa si spada A venit un om din rasarit (1969). In teatru e preocupat intai de Tudor din Vladimiri (1955), care devine reportajul dramatic Zodia Taurului (1972), alaturi de o piesa pe formula teatrului in teatru despre Mihai Viteazul: Unul in doi: 1601 Capul- 1821 Zodia Taurului (1975). Alte piese precum in Patetica 77, 1977, 5 lumi ca spectacol (1980). Profesor la I.A.T.C. I. L. Caragiale", doctor din 1948 cu o teza despre Modalitatea conformista a dramei (Sean O Casey, Eugen O Neil, Jean Anouilh, Thornton Wilder etC). Mihnea Gheorghiu e cel mai bun anglist roman. O recunoastere unanima a obtinut cartea sa Scene din viata lui Shakespeare (1958), prefatata de Frank Hardy si postfatata de Ossia Trilling, tradusa si in limba engleza. A publicat eseuri despre Byron, Fenimore Cooper, Charles Dickens, Th. Dreiser, Fielding, E.A. Poe, Swift, Mark Twain, G.B. Sliavv, John Milton, Daniel Defoe, Lavvrence Durrell etc. in Orientari in literatura straina (1958) si Dionysos (1969), eseuri lirice", Jurnalist de superioara tinuta intelectuala in Scrisori din imediata apropiere (1971) si Scene din viata publica (1972; scenarist al epocalului film Tudor si al nu mai putin originalului film Zodia Fecioarei. Traduceri excelente si un studiu despre Walt Whitman (1955).



Ca poet a debutat in 1942 (Psalmii nelinistitI) si FRANCISC PA,CURARIU (n. 1920), autor in continuare a inca cinci volume selectate in 1980 in antologia Omul bantuit de cuvinte. Studiul literaturii latine-americane a fost preocuparea de baza zece ani, soldata cu sase carti publicate intre 1965 si 1975 (Introducere in literatura Americii latine, Scriitori latino-americani contemporani, Schite pentru un portret al Americii latine, Profiluri hispano-americane contemporane, Nepotii sarpelui cu pene, Individualitatea literaturii latino- americanE). Romanele (Labirintul, 1974; Timpul si furtunile, 1977) reconstituie din perspectiva unui intelectual agitat viata Transilvaniei din 1938 pana in 1944 cu multe fapte autentice, dramatice, sau dezvaluie culisele diplomatice (Ultima calatorie a lui Ulisse, 1976).

Editor indeosebi al cartii de critica din literatura universala, din 1971, ROMUL MUNTEANU (n. 1926), doctor al Universitatii din Leipzig, din 1960, profesor de literatura comparata la Universitatea in Bucuresti. S-a ocupat intai de iluminismul romanesc (Contributia Scolii Ardelene la culturalizarea maselor, 1962), apoi de Literatura europeana in epoca luminilor (1971), lucrare concurand cu sinteze celebre (Paul Hazard, R. Porneau, W. KrauS), devenita in editia a doua Cultura europeana in epoca luminilor (1974). Dupa un eseu despre Bertolt Brecht (1966), Romul Munteanu a trecut la Noul romanfrancez (1968, editia a doua subintitulata Preludii la o poetica a antiromanului, 1973), adica la scriitori ca Alain Robbe-Grillet, Nathalie Sarraute, Michel Butor, Claude Simon, Robert Pinget etc. si la Faisa tragica (1970), adica la autori ca Arthur Adamov, Ed. Albee, S. Beckett, Fr. Durrenmatt, Max Frisch, Jean Genet, Eugene Ionesco si altii. Aproape nici un nume nou in poezie, proza, teatru si critica nu lipseste in cele patru carti consacrate fenomenului literar actual universal: Profiluri literare (1972), Jurnal de carti (I, 1973; II, 1979) si Lecturi si sisteme (1977), in ultimele figurand si scriitori romani (Blaga, Bacovia, Jebeleanu, Geo Dumitrescu, Mircea Dinescu, Eugen Barbu, Fanus Neagu etC). O lucrare de referinta este Metamorfozele criticii europene moderne (1975), unde, la ipostazele criticului european", intre Ernst Robert Curtius si R.M. Alberes e pus si G. Calinescu (Paradoxul operei sale critice rezulta din existenta unui puternic spirit local, national, asociat in mod fericit cu acela al unui homo europeus"), de asemenea, Clasicism si baroc in cultura europeana din secolul al XVII-lea, (1, 1981).



Printre comentatorii de literatura romana si universala cu acces la noile metode se mai pot aminti: LIVIU PETRESCU (n. 1941) cu Realitate si romanesc (1969), Dostoievski (1971), Scriitori romani si straini (1973) si Romanul conditiei umane (1979); MIRCEA ANGHELESCU (n. 1941) cu Preromantismul romanesc (1971), Introducere in opera lui Grigore Alexandrescu (1973) si Literatura romana si Orientul (1975); MIHAI ZAMFIR (n. 1940) cu Proza poetica romaneasca in secolul XIX (1971), teza de doctorat, si Imaginea ascunsa. Structura narativa a romanului proustian (1976). FLORIN MANOLESCU (n. 1943) cu eseurile Poezia criticilor (1971) si Literatura S.F. (1980); LAURENTIU ULICI (n. 1943) cu Recurs (1971), critic al debutantilor (Prima verba, I-II, 1975-1978); EUGEN NEGRICI(n. 1941) cu Antim. Logos si personalitate (1971), Naratiunea in cronicile lui Grigore Ureche si Miron Costin (1972), teza de doctorat, Expresivitatea involuntara (1977)^ Figura spiritului creator (1978) si Imanenta literaturii (1980); LIVIUS CIOCARLIE (n. 1935) Realism si devenire poetica in literatura franceza (1974), Negru si alb. De la simbolul romantic la textul modern (1979) si Mari corespondente (1981); PETRU POANTA, (n. 1947) cu Modalitati lirice contemporane (1973); MARIAN PAPAHAGI (n. 1948), cu Exercitii de lectura (1976) si Eros si utopie (1980): AL. CA,LINESCU (n. 1945), cu comentarii la proza lui I.L. Caragiale si Anton Holban si volumul Perspective critice (1978). CORNEL MORARU (n. 1943), cu Semnele realului (1981).

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.



Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.