Neprevazut si deconcertant a fost destinul lui Radu Rosetti, istoricul, romancierul si memorialistul!
Descendent al unei familii din inalta boierime moldoveana, care avea in ascendenta, paterna si materna, chiar domnitori, va ajunge sa devina in primul deceniu al veacului nostru un aparator militant pentru drepturile sccialc ale taranimii impilate (vezi cartile sale din 1907, Pamantul, satenii si stapanii in Moldova si Pentru ce s-au rasculat taraniI), blamandu-si, cu asprime, clasa. Nu era, desigur, o situatie care il singulariza cu totul. Dar, oricum, faptul apare, la un examen pe orizontala, cel putin ciudat. Ce-i drept, familia sa, si el insusi, isi pierdusera averea si chiar saracisera. Dar s-au vazut boieri cu asemenea ascendenta, chiar saraciti, care continuau sa-si apere privilegiile pierdute, desi sansele de a le redobandi erau practic nule. Un fel de donquichotism, cam ridicol, le nutrea aspiratia niciodata domolita. Sa fi fost convertirea lui Radu Rosetti tot un soi de donquichotism? Unul intors? Nu cred. Pentru ca luciditatea examenului intreprins exclude cu totul bravada donquichoteasca. Omul, cu atatea reale insusiri de analist si prozator, cu fermecatoarea sa limba moldoveneasca (a polemizat, in aceasta chestiune, cu Viata Romaneasca", al carui colaborator a fosT), imi este, cu toata opera sa, foarte drag. I-am reeditat, in 1987, vestita sa carte Pentru ce s-au rasculat taranii, scriind un amplu studiu introductiv. N-as spune ca investesc mare incredere in romanele sale vitejesti" si de evocare istorica (Pacatele sulgerului, Cu palosuL). Dar memorialistica sa (cele trei volume de AmintirI), care tot proza evocatoare e, este, cu adevarat, fermecatoare, fiind, de aceea, delectabila, la lectura si cu totul instructiva, apreciata, de aceea, si de Calinescu in Istoria literaturii. Dar n-as voi sa ma refer la memorialistica sa, inainte de a aminti de aprecierea lui Mihai Ralea despre Rosetti, notata in necrologul scriitorului (1926): intre el (R. Rosetti, n.n.) si poporanisti era mai mult decat o apropiere. Totusi, cea mai fondata era aceasta: si poporanistii si R. Rosetti erau intelectuali din aceste clase care se simteau datori cu o reparatie catre taran, din a carui munca traiau cu totii". Ceea ce-1 apropia, intr-adevar, pe Rosetti de poporanisti era sentimentul culpei si al datoriei fata de taran. Ralea 1-a considerat, de aceea, altadata, pe Rosetti drept unul dintre cei trei corifei ai poporanismului (Stere in latura sociologica, Ibraileanu in cea estetico-literara, autorul Pacatelor sulgerului pentru dimensiunea istoriografica). Sa recunoastem ca Rosetti a marcat un salt spectaculos de la conditia lui de urmas de latifundiar pana la aceea de aparator al taranimii, condamnandu-i pe stramosii sai. Si asta desi saracise, fiind nevoit sa vanda ultima sa proprietate din legatul Rosettestilor, Caiutii, traind, greu, din leafa de slujbas modest (ajutor arhivaR) la Ministerul de Externe (vreo 500 lei lunaR) si rugandu-se, in 1907, prin
Ion Bianu, la D. A. Sturdza sa-i mareasca salariul pentru a trai modest si fara a supune pe ai mei la lipsa celor mai neaparat necesare". Si desi ajunsese atat de jos incat se ruga, demn, sa i se urce leafa, isi pastrase fumurile descendentei nobiliare, condamnandu-si ascendentii ca i-au oropsit pe tarani. Totul, cum se vede, era ciudat si anapoda in destinul si opera acestui nepot - pe linie materna - de domnitor (mama sa era fiica domnitorului moldovean
Grigore Ghica, al doilea domn regulamentar, care a domnit intre 1849-1857). De aceea, tocmai, e atragatoare si plina de farmec.
Nu am cum sa ma ocup, aici, de opera sa istoriografica, in jurul careia (mai ales a ideii despre originea marei proprietati funciarE) disputele n-au incetat inca. Rostul meu este sa ma refer la memorialistica sa. Si prilejul mi-1 ofera aparitia recenta, la Editura Fundatiei Culturale Romane, in ingrijirea d-lui Mircea Anghelescu, a primului volum de Amintiri (mai sunt doua, dar interesul si valoarea lor e mult scazuta in comparatie cu cel dintaI). De fapt, dl Mircea Anghelescu editase, in 1980, aceste amintiri in editia Scrieri a colectiei Restitutio" de la Editura Minerva. Dar acea editie (cuprinzand toate cele trei volume te Amintiri, fusese efectiv masacrata de cenzura, din cauza, mai ales, a antirusismelor manifeste din aceasta memorialistica (un amplu capitol fusese cu totul eliminaT), incat reeditarea devenise imperioasa. E un act de reparatie fata de memoria scriitorului, care ar trebui repetat in cazul desturor scriitori, ale caror scrieri au suferit, in editii, rigorile cenzurii. Dar nu totdeauna gasim mijloacele financiare necesare acestei operatii de restituire integrala a operei clasicilor literaturii romane, unele de interes efectiv fundamental.
Radu Rosetti, in amintirile sale, este, poate, cel mai important dintre scriitorii nostri care au fixat, in pagini memorabile, obiceiurile (de la comportament, moravuri, port, fel de a manca si a petrecE) boierimii de altadata (de Curte si de tara), dar si af rapidelor prefaceri spre randuielile moderne. Iata, de pilda, o evocare a traiului boierimii la inceputul veacului XIX: Toti boierii purtau atunci costumul oriental: antereuri, brau de sal, salvari (cari nu se vedeau sub anteriU), contes si giubea; in picioare mesti si papuci, iar pe cap islic. La baluri insa, unde nu jucau decat cei tineri, acestia purtau ciubote de piele fina, rosie sau galbena. Daca acest port putea sa sada bine acelor batrani si maturi, cadrand cu barbile lor lungi, ni putem inchipui ca era departe de a avantaja pe cei tineri, poalele giubelelor fluturand in vant cand valsau, cand invarteau o polca sau bateau o mazurca, astfel ca comparatia cu uniformele stralucitoare ale ofiterilor rusi, ce vrand-nevrand erau ademenite cucoanele s-o faca, nu puteau decat sa fie in defavorul tinerilor pamanteni si ni da cheia multor calcari de credinta de cari cronica scandaloasa a acelei vremi povesteste ca unele din ele s-ar fi facut vinovate". Traiul acestor boieri era cuprins, cu petreceri la imensele mosii si in casele lor din Iasi sau provincie, pline de slugi, adesea de prisos, cu dascali de frantuzeste, nemteste si elina pentru odrasle, cu baluri, joc de carti (adesea ruinatoarE) si nenumarate bucate la mesele mereu intinse. Treptat, cu deosebire, dupa tratatul din 1829 de la Adrianopole, care a desfiintat monopolul turcesc asupra comertului romanesc, moravurile incep sa se innoiasca. Contactul cu lumea apuseana devine o realitate, iar feciorii de boieri sunt trimisi in strainatate (mai ales Franta dar si GermaniA) la studii, intorcandu-se, de acolo, cu alte obiceiuri. Aceasta modificare, care a fost si in mentalitate, s-a vazut mai apasat in vremea domniei lui Mihai Sturdza, care a fost demis in 1849: Boierii batrani" au ramas cumpaniti in cheltuielile lor pana la moarte, numai cu incetul si foarte cu masura modificat-au ei feliul lor de trai. Dar majoritatea celor tineri, mai ales cei cari facuse in strainatate studii mai mult sau mai putin ipotetice, intalageau sa se bucure de toate indamanarile si rafinamentele aristocratiilor straine, fara a tinea socoteala de costul lucrurilor aduse de la celalalt capat al Europei, si mai ales, cu lipsa de masura inherenta firilor primitive ce ramasese sub mica spoiala castigata in cei putini ani traiti in Apus. Vechiul mobilier al caselor boieresti a fost in curand inlocuit prin mobile noi aduse cu grea cheltuiala din Germania, Franta si chiar din Anglia Vechiul port, parasit de femei de la inceputul veacului, a fost inlocuit si de barbati prin acel european, slugile au fost imbracate in livrele; aproape toate uneltele gospodariei casnice au fost inlocuite prin altele de alta forma, aduse din Apus". Formele fara fond, atunci, sub domnia venalului, uratului si fonfaitului Mihai Sturdza (cand si justitia, nevolnica, dadea sentinte dupa felul cum fusese mituit domnitoruL), au inceput sa se manifeste. Si tot sub aceeasi domnie s-a petrecut si revolutia de la 1848 in Moldova, a carei infatisare caricaturala e descrisa, cu culoare, de memorialist. Le reprosa revolutionarilor ca nu au pregatit, chibzuit, miscarea lor innoitoare. Si, comparand-o cu miscare revolutionara munteana, o numea, pe aceasta de la Iasi, starpitura de miscare din Moldova". Si aceasta, desi tatal memorialistului si unchii sai au fost printre acei revolutionari moldoveni, arestati din ordinul lui M. Sturdza si porniti, legati, spre Galati si, de aici, la Tarigrad, la Russe, unde au avut parte de un bun tratament, chiar si de o Indemnizatie baneasca. Memorialistul, care a recoltat bune informatii de la parintele sau, reconstituie bine revolutia, drumul exilului, exilul pana la revenirea revolutionarilor, in 1849-1850, in tara. in sfarsit, iata rechizitoriul boierimii din acea vreme: imi pare rau ca ma vad silit, eu, urmasi de boieri mari, a recunoaste ca rau pacatuit-a boierimea impotriva obstei acestui popor ale carei destine, inca de pe vremea cnejilor, de la care in cea mai mare parte ea se trage, boierimea era menita sa le conduca. Trebuie sa recunoastem ca ea s-a folosit de puterea ce o avea mai cu sama pentru a despoia pe satean de drepturile lui asupra pamantului, pentru a incerca sa robeasca, nu numai munca, dar si persoana lui si chiar spre a-si insusi pamanturile razasilor, adica a celor urmasi de cneji cari, in urma impartirilor succesive in cursul generatiilor, slabise cu desavarsire si se inecau acuma in restul taranimii."
Recomand, cu caldura, lectura acestor amintiri pentru toti acei care vor sa cunoasca trecutul istoric, surprins, pe viu, in culori potrivite si in bogatia detaliului semnificativ. Editia d-lui Mircea Anghelescu, venita la vreme, e foarte buna.
Octombrie 1996