Pasoptismul literar este pregatit de aparitia revistei "Dacia literara", al carei program traseaza principalele directii pentru unitatea culturala a romanilor, deziderat ce precede unirea politica a Principatelor Romane de la 24 ianuarie 1859. Ceea ce-i uneste pe scriitorii pasoptisti este militantismul regasit in creatiile literare, care se constituie in adevarate manifeste pentru implinirea unitatii si independentei nationale, pentru dreptate sociala.
Majoritatea scriitorilor pasoptisti au avut dascali particulari, cu care au invatat limba greaca, apoi si-au continuat studiile in Franta. Cei mai multi dintre ei au aderat la idealurile Revolutiei de la 1848, fiind animati si de telurile Marii Uniri. Participanti direct la viata social-politica, pasoptistii au creat opere literare cu un pronuntat caracter patriotic si militant, inspirandu-se din trecutul istoric, din lupta pentru eliberare sociala si unitate nationala. in operele lor s-au oglindit frumusetile patriei si s-a manifestat un puternic spirit popular, preluat din nepretuitele creatii folclorice romanesti. Satirizarea viciilor oranduirii feudale si evocarea realitatilor sociale constituie o alta caracteristica a literaturii pasoptiste, scriitorii ironizand cu severitate moravurile societatii, condamnand cu fermitate abuzurile si nedreptatile manifestate in epoca. Din punct de vedere compozitional, operele scriitorilor pasoptisti impletesc romantismul cu clasicismul, iluminismul cu preromantismul, de unde a rezultat si o mare varietate de specii literare: ode, elegii, meditatii, epistole, satire, fabule, pasteluri, idile, sonete, balade. Majoritatea poetilor pasoptisti s-au inscris definitiv in patrimoniul literaturii romane: Gheorghe Asachi - introduce sonetul in poezia romaneasca -, Anton Pann - "Povestea vorbii" -, Vasile Carlova - "Rumurile Targovistii"-,
Ion Heliade Radulescu -"Zburatorul"-, Cezar Bolliac - "O dimineata pe Caraiman"-,
Grigore Alexandrescu - ciclul "Epistole", ciclul "Fabule", poezii de inspiratie istorica-, Dimitrie Bolintineanu - volumele "Florile Bosforului", "Legende istorice"-, Vasile Alecsandri - volumele "Doine si lacramioare", "Legende", "Pasteluri"-, Andrei Muresanu - "Desteapta-te, romane" si altii.
ION HELIADE RA,DULESCU
(1802-1872)
Ion Heliade Radulescu s-a nascut la Targoviste, la 6 ianuarie 1802, ca fiu al ofiterului Ilie Radulescu si al Eufrosinei, de origine greaca. Studiaza limba greaca acasa, cu dascali particulari dupa modelul timpului si la .13 ani se inscrie la Academia Domneasca de la Schitu Magureanu. in 1818 se inscrie la Scoala romaneasca de la "Sf. Sava", condusa de Gheorghe Lazar. Dupa retragerea carturarului ardelean, Heliade Radulescu preia conducerea scolii si preda gramatica, istoria, logica, geografia si matematica, pana in anul 1927. in anul 1828 scrie "Gramatica romaneasca", la Sibiu, care are marele aport de a simplifica ortografia chirilica prin adoptarea stricta a principiului fonetic, adica scrierea unei singure litere pentru fiecare sunet.
Este fondatorul primelor gazete literare din Tara Romaneasca, infiintand "Curierul romanesc" (1829), "Curierul de ambe sexe" (1837), "Gazeta Teatrului National" (1835). in 836 publica volumul "Culegere din scrierile lui I.Heliade de prose si de poesie".
Dupa infrangerea Revolutiei de la 1848, Heliade Radulescu este nevoit sa se exileze si pleaca la Paris, apoi in Turcia si la Londra. Revine in tara in 1858 si publica "Biblicele sau notite istorice, filozofice, religioase si politice asupra Bibliei", iar un an mai tarziu "Echilibru intre antiteze sau Spiritul si materia", care sintetizeaza conceptiile filozofice si sociale ale lui Heliade si care cuprinde, totodata, "cel mai mare pamflet din literatura romana de dinainte de Eminescu". (Al.PirU)
Traduce din operele lui Moliere, Voltaire, J.J.Rousseau,
V.Hugo.
Ion Heliade Radulescu se stinge din viata la 27 aprilie 1872 si este ingropat in curtea bisericii Mavrogheni din Bucuresti.