Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont

Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere



FORMULA AUTONOMIEI ESTETICULUI despre Sinteze literare



Mihail Dragomirescu

Trasatura fundamentala a esteticii lui M. Dragomirescu decurge din situarea pe o pozitie estetizanta pina la fanatism, in sensul unui purism estetic fara contingente cu biografia creatorilor sau cu epocile istorice. Magistrul pe cuvintul caruia jura esteticianul (n. Plataresti, 1868 1942) e Maiorescu, conducatorul literar al marii epoci Eminescu Creanga Cara-giale", de a carui personalitate fusese patruns poate mai mult decit toti discipolii" (Scoala noua, in Critica, II). Prin Maiorescu s-a indreptat spre Schopenhauer, Hegel si Vischer pentru a ajunge la un sistem estetic propriu, cu baze strident idealiste. Din spirit de fronda impotriva criticii istorice si sociale, M. Dragomirescu absolutizeaza criteriul estetic, vorbind de un frumos tot atit de universal si obiectiv, neschimbator si adevarat ca si adevarul" (Stiinta literaturii, I, p. 58). Prin urmare, un frumos absolut, imuabil, vazut in mod dogmatic, de unde calificativul de etern". Izolat cu grija de orice impulsuri sociale, etice sau politice, frumosul in afara de conditiile de timp, de spatiu si de cauzalitate", teoretizat astfel, devine o himera, proiectie in vid.

Idealul estetic e legat de conditii multiple, de ordin aproape exclusiv formal, orice tenidinta fiind condamnata a priori. Criticii au misiunea de a arata cu deosebire valoarea lucrarilor literare menite numai si numai contemplatiei. Si sint datori prin chiar definitia lor. sa delature din sufletul lor orice prejudecati, si cu deosebire orice tendinte cu caracter personal sau politic, ce le-ar intuneca oglinda sensibilitatii si le-ar jigni libertatea imaginatiunii si sa fixeze valoarea poetica numai in functie de sensibilitate si imaginatie". Teza e formulata (in Doua ipostaze ale artei cu tendintA), in focul polemicii pe tema politica si literatura, dintre Ibraileanu si Mehedinti. Noi vrem pamint de Cosbuc, Cara-giale si Cosbuc, ;,prin ai lor 1907", ii apar in culori defavorabile.



Teoretician dogmatic, rationalist, lucrarile esteticianului aspira sa confere cercetarii frumosului anumite legi. Stiinta literaturii (1926) reluata in editie franceza intr-o varianta mult amplificata, in patru volume are ca obiect capodopera, nu operele de talent. Produs al genialitatii", capodopera nu e o creatie singulara, ei o specie", deci unica, deci originala, mai intii de toate, prin originalitatea ideii creatoare". Stiinta literaturii, care nu poate fi o ancilla historiae", se desparte si de critica stiintifica", avind un domeniu propriu. in cadrul ei intra estetica literara (care depisteaza capodoperelE) si metodologia literara (care urmareste analiza loR). Metodologia si- critica literara sint parti ale esteticii literare. Scopul final al stiintei literaturii e clasificarea literara, operatie similara cu aceea intreprinsa in stiintele naturii de Linne si Cuvier. Ca metoda generala, stiinta literaturii si artelor incepe unde istoria inceteaza".

Conditia ideala" a poeziei cerea, dupa Maiorescu, detasarea de timp si social; M. Dragomirescu merge mai departe, considerind capodopera un mister cu valoare in sine :

Opera de arta trebuie cercetata in afara de conditiile de timp, de spatiu ti de cauzalitate. Nu e nevoie sa stim nici cine a facut-o, nici unde, nici cind. Opera de arta este o fiinta de sine statatoare, cu viata ei proprie si ea trebuie patrunsa, disecata, analizata in ea insasi, si in asa fel, incit, pe de o parte, sa se incorporeze deplin in sufletul cercetatorului, iar pe de alta, sa poata fi determinata si caracterizata cu o preciziune care sa permita o comparatie stiintifica cu alte opere de arta analoage, in vederea unei eventuale clasificari, intocmai ca si cind ar fi niste specii animale, vegetale sau minerale" (Critica, II, p. 7).

Cum personalitatea artistica face parte din alta lume" decit personalitatea omeneasca, studiul biografiilor (preconizat de Sainte-Beuve si TainE) e superfluu. in consecinta istoria literara e o disciplina cu totul neavenita.

Esteticianul are a studia trei categorii de fenomene : fizice, sufletesti si psihofizice ideale, creatia fiind ,,inrcorporarea concretului sufletesc in material fizic, pentru ca sa a- dea nastere la un obiect psihofizic" (Misticismul, rationalismul si pragmatismul in arta). La analiza capodoperei, pe linga conceptele de fond si forma, se introduce un al treilea : armonia. Cel mai important organ" al oricarei creatii nu este nici fondul, nici forma". ,,E armonia. Fara armonie, fondul e un simplu continut sufletesc".

De la misticism la rationalism (1924), iata un titlu de volum care pleaca de la contestarea personalitatii lui N. Iorga si a scolii mistico-nationale istorice de la Samanatorulu. in locul individualismului si personalismului", M. Dragomirescu pune ideea de neam si ideea de adevar", ajungind la un ciudat rationalism mistic" sau misticism rational". Practic, acesta consta, cum observa exact E. Lovinescu intr-o supravalori-ficare a valorilor estetice romanesti, prin punerea lor intr-un plan universal". Procedind astfel, studiile despre Eminescu si Caragiale, pe linga observatii judicioase, sint viciate de limbajul hiperbolic ; Tiganiada e asezata, din punctul de vedere al fondului, pe acelasi plan cu Divina Comedie. Cu alte cuvinte, rationalismul mistic" devine o modalitate deliberata de a valorifica o opera nu numai sub aspect estetic, dar si ca purtatoare a unor puternice trasaturi nationale.

La Convorbiri critice, apoi in cenaclul lui Mihail Dragomirescu, se practica o critica ce presupune o dispozitie si o experienta speciala". Prin scoala noua" se intelege metoda de colaborare intre scriitori si critic inainte de publicarea creatiilor. Criticul nu se atinge de individualitatea scriitorului", nu-i prescrie idei preconcepute, tendinte, imagini, sentimente streine de atmosfera lui sufleteasca", ci dimpotriva, contribuie sa sublinieze cit mai complet si cit mai veridic" aceasta atmosfera, facind ca starile sufletesti ce o constituie sa ajunga la o expresie cit mai limpede si mai fireasca". Scriitori de la Samanatorul, Fat-Frumos, macedonskieni, maiores-cieni, incepatori de talent", adera, zice esteticianul, la metoda criticii active". Cind vine de la Berlin, Caragiale isi face o placere de patriarh venerat sa viziteze seratele noii A«scoaleA»-". (De la misticism la rationalism, pp. 352 359). Ca exemple de colaborare, se citeaza poemul Pe Golgota de George Gregorian, diverse poezii de Panait Cerna si Corneliu Mol-dovanu, nuvele de Emil Girleanu si altii.

In aplicatiile la obiect, judecatile de valoare din cele doua volume de Critica (I : 1896 1910 ; II ; 1910 1928), publicate in anii 1927 si 1928 nu fara laturi pozitive, sint fie rigid dogmatice, fie compromise prin absenta masurii. Nici un critic din epoca n-a fost mai ironizat ca autorul Stiintei literaturii pentru modul de a compromite pe cei elogiati. Nu seriozitatea lipseste, ci simtul proportiilor si al ridicolului. Mai putin vulnerabil cind se refera la creatori intrati in constiinta publica (Eminescu, Alecsandri, Macedonski, Dela-vrancea, Duiliu Zamfirescu, CosbuC), criticul tinde spre hiper-bolizare si spirit sectar cind comenteaza productiile scriitorilor din cenaclul sau. Sub influenta Convorbirilor critica, s-a putut forma o adevarata scoala" noua, declara el, a putut lua nastere un intreg curent literar, care a izbutit sa scoata la suprafata si sa impuna ca fruntasi ai literaturii noastre de azi si de miine, mai multe si mai felurite talente noua decit celelalte organe mari literare la un loc" (Scoala noua). Panait Cerna devine pentru circumstanta un emul al lui Eminescu, superior lui O. Goga. Ion Dragoslav are genialitate", find alaturat lui Creanga :

Critica impresionista scria M. Dragomirescu referindu-se la E. Lovinescu isi pune judecata in relief prin mijloace literare, fara sa se preocupe s-o mai intemeieze, pe cind critica rationalista, lasind podoabele literare pe planul al doilea, cauta sa intemeieze aceasta judecata prin argumente. De aceea critica impresionista place, iar cea doctrinara impune. Una tinde catre frumos, cealalta catre adevar; una are gratia, cealalta autoritatea" (Impresionism si rationalisM).

Printr-o curata ironie, criticii lui M. Dragomirescu tocmai autoritatea ii lipseste.

Chiar adversarii i-au recunoscut insa o certa capacitate analitica, exercitata in seminariile Facultatii de litere sau la Institutul de literatura", fundat de el. Ideile din Teoria poeziei, Principii de literatura, Stiinta literaturii, erau aplicate cu o mare dexteritate, criticul excelind in demontarea operelor armonice, de arhitectura clasica. Metodologic, M. Dragomirescu avea prezumtia de a crede in valoarea absoluta a sistemului, apt sa explice rational stiintific", totul :

Toate organele pe care Stiinta literaturii le deosebeste, analizind o capodopera, toate elementele in care descompune aceste organe si toate caracterizarile acestor elemente nu sint decit tot atitea puncte de vedere de recompunere a intregului capodoperei. Asa fiind, cu cit metodologia ne va pune la dispozitie mai multe organe, elemente, caracterizari, cu atit vom avea mai multe prilejuri de a patrunde o capodopera iti frumusetile ei (). Analiza nu e decit mijlocul de A« patrunde intregul capodoperei cit mai adinc" (Integralismul. 1929, pp. 11 12).

Dar din piesele desprinse din incheieturi analistul nu reuseste decit rareori sa extraga puncte de vedere pentru o formulare critica de ansamblu. Critica integrala" e inabusita sub noianul sutelor de etichete si corelatii scoase din rafturile Stiintei literaturii. in Mortua est de Eminescu se confrunta patru conceptii : crestina, materialista, budista si ateista, puse in evidenta prin analiza migaloasa. Concluziile despre universalitatea poetului sint insa cu totul elastice : Eminescu este mare si universal prin minunata lui forma, prin fond si mai cu seama prin armonie" (Eminescu, poet universal, 1941).

Criticul n-a iesit din cadrul clasificarilor extrem de complicate din Stiinta literaturii, unde Somnoroase pasarele de Eminescu si B002 endormi de Victor Hugo, supuse criticii integrale", devin pretexte pentru interminabile exemplificari analitice. Sint in Stiinta literaturii sute de clasificari, diviziuni dihotomice, trihotomice si de alte tipuri. Se disting aici, teoretic, capodopere din punctul de vedere al desavirsirii elementare, primitive, clasice, manierate. Originalitatea subiectiva se divide in : superficiala, necompleta, adinca, iar originalitatea plastica in : genuina, perfectionata, calculata etc. Imaginile sint la rindul lor : brute, neutre, polarizate, concep-tionale, intensive si plastice. Limba scriitorului de talent se remarca prin : imagini plastice, prin afectivitate si energie exemplara". La scriitorul cu genialitate creatoare" lucrurile stau altfel :



1) Imaginile plastice, adaugindu-li-se elementul mistic al viziunii simbolice, devin plasticitate simbolica ; 2) Afectivitatea, adaugindu-i-se sentimentul estetic, cu care poetul priveste lucrarea de cristalizare sufleteasca in sufletul sau, devine emotionalitate estetica cu rezonantele ei; 3) Energia expresiva, adaugindu-i-se spontaneitatea mistica, realitatea estetica, sau valoarea absoluta, devine expresivitate absoluta. si da limbii ceea ce se numeste viata si perfectiune formala" (Fondul capodoperei literarE).

Dincolo de aspectul doctoral si pedant, din opera esteticianului, stapinit de mania clasificarii, se pot extrage unele observatii utile. Eronat ca structura si conceptie, sistemul estetic propus de M. Dragomirescu reprezinta o tentativa originala, insa fara aplicabilitate. La Science de la litterature a atras atentia la congrese internationale, lucrarea fiind citata, de asemenea, de Rene Wellek, P. Moreau, Guy Michaud si altii. Desi cu alta optica, cercetarile structuraliste in critica literara au, la sustinatorii excesivi ai metodei contingente cu practica esteticianului.

Pasionat de literatura si dominat de spiritul de sistem, scientist, autorul Stiintei literaturii e un utopic pe care persiflarea nu 1-a oprit din drum. Criticul care promova ideea unui echilibru clasic, a publicat fabule (sub pseudonimul Radu BucoV) si un roman, Copilul cu trei degete de aur, de aspect axitobiograjic Recenzind romanul, Serban Cioculescu regreta ca acele degete nu i-au fost taiate autorului din leagan.

VOLUME (critica) : Critica stiintifica si Eminescu, Studiu de critica generala, Buc, Mtiller, 1895 ; Critica dramatica, Buc, H. Steinberg, 1904; Lectie de metodologie literara, in Omagiu lui C. Dimitrescu-Iasi, Buc, Gobl, 1904 ; Dramaturgia romana, Buc, H. Steinberg, 1905; Teoria poeziei cu aplicare la literatura romana, Bucr Gutenberg, 1906; De la misticism la rationalism, Cronice culturale. Buc, Casa scoalelor", 1924 ; St. O. Iosif, Conferinta (ExtraS), Cernauti, Glasul Bucovinei", 1924 ; Stiinta literaturii, voi. I, Introducere in stiinta literaturii, Estetica generala, Estetica literara, Buc, Casa scoalelor", 1926; Critica, Buc, Casa scoalelor", I, Directive 1896 1910; II Directive (1910 1928); La Science de la litterature, Paris, Gamber, I, 1928, II, 1929 ; Principii de literatura, voi. I. Capodopera, Buc, Socec", f.a. ; Dialoguri filozofice. Integralismul. Prolog. Principii. Lumea fizica. Lumea sufleteasca, Buc, Ed. Institutului de literatura, 1929; In ce consta cursul de literatura romaneasca ? Lectie de deschidere a anului scolar 1930 1931, Buc, Tip. Romane unite, 1930; Nouveau point de vue dans l etude de la litterature. Memoire pour la Comission internationale d Histoire litteraire d son Premier congres d Histoire litteraire de Budapest, Buc, Institutul de literatura, 1931 ; Primul congres de istorie literara din Budapesta, O expunere din punct de vedere al integralismului, Buc, Institutul de literatura, 1931 ; Semanatorism, poporanism, criticism, (Istoria literaturii romane in sec. XX, 1900 1910. dupa o noua metoda), Buc, Institutul de literatura, 1934 ; Eminescu poet universal. Comunicare, extras din Analele Academiei Romane. Memoriile sectiunii literare, Sectia 3, Tom. X, Buc, Monitorul oficial", 1941 ; Caragiale in poezia lumii, Analele Academiei Romane, Memoriile sectiunii literare, Seria 3, Tom. XI, Buc, Monitorul oficial", 1942 ; Vasile Alecsandri in poezia universala, Analele Academiei Romane, Memoriile sectiunii literare, Seria 3, Tom. XII, Buc, Monitorul oficial", 1943; Scrieri critice si estetice. Buc, E.P.L., 1968, editie ingrijita, cu note si comentarii de Z. Ornea si Gh. Stroia, Studiu introductiv si tablou cronologic de Z. Ornea.

Versuri, proza : Fabule, Buc, Socec, 1928 (semnat Radu BucoV) ; Copilul cu trei degete de aur, epopee romana : I. Ogrezeni si Darma-nesti, Buc, Cartea romaneasca", 1932; II. Focul, Buc, Cugetarea", 1934 ; IU. Sanducu, Buc, 1935; IV, Razboi si Biruinta, Buc, Universul", 1936.

REFERINTE : Omagiu lui Mihail Dragomirescu, Buc, Tipografiile romane unite", 1928 ; Al. Dima, M. Dragomirescu sau integralismul estetic, in Gindirea romaneasca in estetica, Sibiu, 1943; D. Micu. Doi critici : N. Iorga si Mihail Dragomirescu,.in Gazeta literara 1963, nr. 10; Ovidiu Papadima, Estetica lui Mihail Dragomirescu, in Revista de istorie si teorie literara, 1966, tom. 15, nr. 2 ; Marin Bucur, Semnificatia antiistorismului lui Mihail Dragomirescu, in Revista de istorie si teorie literara, 1968, tom. 11, nr. 2; Z. Ornea, Trei esteticieni (M. Dragomirescu, H, Sanielevici, P. P. NegulescU), Buc, E.P.L., 1968.



 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.



Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.