Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont

Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere



Simbolismul - Notiuni introductive despre Sinteze literare



Termenul de simbolism provine din fr. symbolisme si desemneaza un curent literar care a luat nastere in Franta in a doua jumatate d secolului al XlX-lea, ca reactie impotriva retoricii si excesului sentimental al romantismului, impotriva naturalismului si a cultului exagerat pentru forma al parnasianismului. Cu simbolismul incepe, in plan european, poezia moderna.



Reprezentanti: Paul Verbine, Arthur Rimbaud, Stephane Mallarme, Jean Moreas, Albert Samain, Francis Jammes (din poezia franceza), Emil Verhaeren (din literatura belgiana), Gabriele d Anunzio (din ItaliA), Juan Ramon Jimenez (din poezia hispano-ame-ricana), Alexandr Blok, Andrei Belii (din literatura rusa) si, din literatura romana, Alexandru Macedonslci, George Bacovia, Ion Minulescu, Stefan Petica, Dimitrie Anghel s.a.



Caracteristici:

- preferinta pentru simboluri. Atentie!

    Nu simbolismul descopera virtutile expresive ale simbolului: acesta a fost o modalitate de cunoastere si de expresie a poetilor dintot-deauna, romanticii, de exemplu, fiind la randul lor mari iubitori de simboluri. Adesea apar in simbolism - alaturi de plecari in larg, flori parfumate, animale decorative, peisaje stilizate si fantani care susura - motive ca Durerea, Moartea, Frumusetea, Cheia, Turnul etc, ca la Ion Minulescu. Avem de-a face cu alegorii, care in planul poeziei se rezolva prin imagini de o factura exotica. " (Lidia Bote, Simbolismul romanesc, Editura pentru Literatura, 1966);

- corespondentele: acestea sunt, de fapt, o exprimare a unor echivalente care se stabilesc intre anumite stari interioare, trairi, senzatii, sentimente si anumite elemente exterioare, din natura, din realitatea inconjuratoare. Punctul de plecare se gaseste in



. celebrul sonet al lui Charles Baudelaire, intitulat chiar Corespondente, in care omul apare traversand paduri de simboluri" si unde Parfumurile, culorile si sunetele isi raspund.";

- simbolistii au cultivat programatic un gen de corespondente intre tipuri diferite de senzatii, numite sinestezii: unui anumit sunet ii corespunde un parfum sau o culoare, iar asociatia aceasta se face spontan in constiinta poetului, nu este un construct artificial. Este mereu citat versul lui Rimbaud, care stabileste astfel de corespondente intre litere si culori: A negru, E alb, I rosu, U verde, O bleu". Sau, pentru simbolismul romanesc, expresia lui G. Bacovia: o pictura parfumata cu vibrari de violet". In acelasi spirit, chiar daca pare un lucru usor superficial, Macedonslci obisnuia sa scrie cuvintele jumatate cu o culoare, jumatate cu alta culoare;

- pentru simbolisti, poezia este o artq a sugestiei, incercand sa ajunga in zona inefabila a experientei umane. A numi un lucru, spuneau acesti primi poeti moderni, inseamna a-i rapi misterul: a-l sugera, iata visul!

   ". De aceea, folosesc asociatii insolite intre lucruri, paralele exprimate doar pe jumatate, suprima unul dintre termeni cand folosesc comparatia, prefera exprimarile eliptice, incantatiile etc;

- muzicalitatea, atat interioara, cat si exterioara, ca in Romantele lui Minulescu, a versurilor. Verlaine declara: De la musique avant toufe chose!

   ", iar Macedonski, in articolul Poezia viitorului (1892), considera ca Poezia viitorului nu va fi decat muzica si imagine, aceste doua eterne si principale sorginfi ale ideii.";

- simbolismul creeaza, programatic, poezie in vers liber, renuntand la rigorile versificatiei clasice;

- temele favorite ale poeziei simboliste: nevrozele (constituindu-se intr-o adevarata moda dupa volumul Les nevroses de Maurice Rollinat, chiar si la noi, in poezia lui Macedonski, iar apoi, definitiv asimilata, ia BacoviA), descompunerea universului, decadenta, disolutia materiei, bolile, parfumul, florile, legate intotdeauna de mister si moarte, muzica viorilor si a clavecinului, obsesia mortii, starile angoasate, depresia, corespondentele dintre anotimpurile ploioase si putrefactia morala, disolutia sentimentelor, orasul neurastenizant si noroios, culorile cenusii, terne etc.



Simbolismul romanesc

Simbolismul romanesc il are ca precursor pe Alexandru Macedonski (1854-1920). Atat prin opera sa poetica [Prima verba - 1872, Poesii - 1881, Excelsior - 1895, Flori sacre - 1912, Poema rondelurilor - 1927), cat si prin articolele programatice [Poezia viitorului - un adevarat manifest al simbolismului romanesC) publicate, majoritatea, in ziarul Literatorul pe care il conducea sau prin activitatea cenaclului sau, Macedonski a incercat sa deschida poeziei un alt drum, in concordanta cu poezia franceza contemporana shtmpotriva esteticii romantice, reprezentata in epoca de Eminescu si emulii acestuia. Contemporan cu Mihai Eminescu si junimistii, Macedonski s-a delimitat, uneori cu articole inflamante si calomniatoare, de estetica practicata de acestia, chiar daca el insusi s-a aflat, o perioada, sub auspiciile romantismului, scriind, dupa exemplul lui Alfred de Musset, ciclul Noptilor. Noapte de decemvrie, Noapte de mai s.a. Noapte de decemvrie este un poem construit pe tema aspiratiei spre ideal, a destinului omului superior (geniul romantic!

   ) intr-o lume stapanita de compromisuri si incapabila sa raspunda acestor aspiratii superioare. Ca subiect, se foloseste de o alegorie: motivul oriental al emirului in cautarea cetatii sfinte (MekA), iar din punct de vedere tehnic utilizeaza cateva procedee simboliste: armonia imitativa, refrenul (Spre Meka, spre Meka emirul grabea").

D. Anghel despre relatia simbolistilor cu Mihai Eminescu: L-am urat, pentru ca in umbra pe care o face un munte urias arar mai poate ceva sa creasca. Personalitatea lui covarsitoare incremenise formele in tipare cu neputinta de sfaramat, adunase toate florile si imaginile, ca si cum n-ar mai fi voit sa lase nici una dupa dansul. Pe cand el isi desfata crestetul in lumina bucurandu-si privirile de privelistile ce le vede in zari, noi nu mai gaseam nimic de spicuit si, ramasi in urma lui, il intalneam pretutindeni ori incotro am fi vrut sa apucam."

Simbolismul macedonskian se desavarseste odata cu volumul Poema rondelurilor (1927), care prelucreaza, dupa modelul francez al acestei specii lirice, piesaje exotice, stari, naturi moarte, tablouri dupa secvente de natura, motive florale. La nivelul tehnic al poeziei regasim muzicalitatea simbolista, refrenul, recurenta unor sintagme si motive, sugestia.

Rondel (fr. rondel, it. rondellO), specie a genului liric cu forma fixa, alcatuita de regula din 13-14 versuri repartizate in trei strofe, cu doar doua rime. Primele doua versuri, care sintetizeaza motivul liric, sunt reluate ca refren la mijlocul si la finalul poeziei. Afirmarea plenara a rondelului s-a petrecut in secolul al XV-lea francez, prin creatia poetilor Pierre Ronsard, Francois Villon si Clement Marot. Acesta din urma a introdus motivul trandafirului (rozA), ca simbol al femeii iubite, al frumusetii pure si, de fapt, al iubirii.

Printre cele mai cunoscute poeme din ciclul macedonskian al rondelurilor se afla Rondelul rozelor ce mor, Rondelul rozelor de august. Rondelul lucrurilor, Rondelul rozelor din Cismigiu. in Rondelul rozelor ce mor - alcatuit, dupa regulile speciei, din 13 versuri repartizate in doua catrene si o cvinta - primele doua versuri (E vremea rozelor ce mor, / Mor in gradini si mor si-n mine") se reiau in strofa a doua si, doar primul, la finalul poeziei. Tema poeziei: sfarsitul sentimentului, moartea si disolufia interioara, care isi gasesc corespondenta in imaginea rozelor ce Mor in gradini si mor si-n mine". Regretul pentru trecutele momente ale vitalismului este marcat inca din prima strofa: Si-au fost atat de viata pline / Si azi se sting asa usor" si resemantizat apoi prin utilizarea altor termeni (jale") si prin metafora marea noapte care vine". Corespondenta dintre starea sufletului si natura inconjuratoare se manifesta prin epitetul amurgu-ntristator".



Mai aproape de o muzicalitate exterioara a versurilor, cultivand cu precadere romanta, sub influenta poetului francez Jules Laforgue, se afla un alt poet simbolist. Ion Minulescu (1881-1944). Primul sau volum de versuri se intituleaza chiar asa, Romante pentru mai tarziu - 1908. In vers alb, usor sentimentale (Romanta amantelor.de ieri, Romanta fara muzica), utilizand refrenul si incantatia (De ce-ti sunt ochii verzi - / Culoarea wagnerienelor motive / Si parul negru, ca greseala imaculatelor fecioare? / De ce-ti sunt buzele patate de violete trecatoare?"), romantele lui Minulescu pot dobandi contururi triste, elegiace: Romanta mortii, Romanta corbului, Romanta marilor disparuti.



 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.



Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.