Taranismul pitoresc de la Samanatorul e contestat din unghiuri diferite. Partizanii formelor noi il resping ca anacronic. Alte publicatii leaga caracterul de originalitate fie de etic, fie de psihologie, in esenta de modul particular de a se manifesta al poporului roman in problemele vietii materiale si spirituale.
Curentul nou
La Galati, Curentul nou, al carui prim numar e de la 15 noiemb. 1905, debuteaza polemic, negind in dreapta si in stinga. H. Sanielevici, personaj impulsiv, anunta executii rasunatoare. Aparut cu intentia de a inlocui literatura roman-;, tica, si mai ales romantica-decadenta", Samanatorul n-a putut oferi o noua literatura, sanatoasa, morala, si adevarat romaneasca", remediul propus fiind cu mult mai rau decit boala insasi". De la o ideologie initiata in birouri ministeriale, totalmente infectate de politica oligarhica", nu se puteau astepta decit rezultate inspaimintatoare !
" Era necesara o literatura morala, care sa propage munca regulata si staruitoare, viata linistita de familie, cinstea, economia, sobrietatea, harnicia, sentimentele delicate". La Samanatorul insa se idealizeaza pe fata betia, adulterul, promiscuitatea sexuala, vagabondarea, haiducia, brigandajul, impulsiunea bestiala, crima chiar, si mai presus de toate instinctul razboinic ca cea mai inalta virtute a omului". Aluziile vizeaza pe Mihail Sadoveanu si C. Sandu-Aldea, pe evocatorii de idile patriarhale" in general. La lectura romanului Soimii de Mihail Sadoveanu, criticul are o impresie sinistra" de mars funebru in masura de vals !
" Sima Baltag de C. Sandu-Aldea, unul din hotii" admirati de samanatoristi, se alatura imoralilor sadovenieni. Traditionalismul promovat de N. Iorga (patima trecutului") a neutralizat interesul pentru prezent. Deschizind campania impotriva paseismului, H. Sanielevici vine cu un program limpede ca lumina zilei !
", de fapt o replica :
in locul barbariei rafinate a decadentilor, si in locul barbariei simple si brute a poporanistilor nostri improvizati (prin poporanisti se inteleg : samanatoristiI) continuatori directi ai d-lui N. D. Popescu noi vrem cultura sufleteasca, singura care, deschizind omului izvorul placerilor morale, il dezrobeste de placerile animalice asa de staruitor descrise de d. Sadoveanu si care, ajutindu-1 sa-si poetizeze viata printr-o ideologie, ii arata calea de a fi fericit pe orice treapta a ierarhiei sociale ; in locul imoralitatii unora si a amoralitatii celorlalti, noi cerem moralitate. in locul romantismului decadent, care a disparut, si in locul romantismului taranesc, care a venit dupa dinsul, noi dorim un realism clasic".
Modele in acest sens se gasesc la Duiliu Zamfirescu, Bra-tescu-Voinesti, si, in forma desavirsita", la Dickena si George Eliot. Acestia din urma au reusit sa ridice la rangul de ideal viata obisnuita a oamenilor simpli, fara a cadea in conventionalism si fara a renunta la critica sociala". Tablouri morale, cu oameni model" contine creatia din Transilvania, unde se dezvolta o literatura clasica poporana". Scriitorii de peste munti (citat : Pop-ReteganuL) privesc existenta prin prisma unei ideologii morale", in timp ce samanatoristii, nationalisti", uita ca strabunii lor tarani au fost batuti la scara de boierii pe care-i tamiiaza acum".
Dupa abjurarea socialismului si stagiul in redactia Noii reviste romane a lui C. Radulescu-Motru, tinarul profesor de la Galati, secondat de Zamfir C. Arbore, gazetarul Const. Graur, Mihai Pastia si altii, isi aroga rolul de initiator al unui curent nou. Idei reformiste se asociaza cu principii liberale, cu motivarea ca Romania n-are nevoie de alte reforme decit de acelea care aiurea au fost realizate de insesi clasele conducatoare". Contemporanii nu trebuie sa sufle colbul de pe cronici", sa se intoarca la limba si datinile stramosesti", ci pe deoparte, sa darime printr-o reforma electorala zidurile cetatuii oligarhice", pe de alta, sa-si asimileze acea cultura sufleteasca a popoarelor din Apus, care este obirsia bunei lor stari materiale si morale". La Curentul nou se proclama libertatea de circulatie a valorilor europene (inclusiv a capitalurilor din afara) cultura nationala fiind o forma a culturii generale. Trecutului barbar" i se opune idealul in viitor", caci numai clasele deposedate au nostalgia timpurilor revolute. Negind trecutul in totalitate, chiar in acceptiunea de patrimoniu spiritual pozitiv, pentru a urma pe cei mai mari gn> ditori si cele mai sanatoase elemente din Apus", H. Sanielevici exprima un punct de vedere paradoxal. Notiunii de patriotism i se substituie, in acelasi mod, deviza : cinstea si idealul". Dedicindu-se studiului de cabinet, dupa primul val poporanist (dintre 1893 si 1895), G. Ibraileanu e ca si absent din presa literara. Curentul nou marcheaza in biografia criticului reintrarea in scena. Colaborator la primul numar, cu Citeva consideratii asupra spiritului critic in istoria culturii romane, in cel de-al doilea combate, inutil de altminteri, asertiunile absurde ale lui Sanielevici despre imoralitatea" lui Sadoveanu. Obstinat, Sanielevici nu retracteaza nimic : Cu amoralitatea haiducilor d-lor Sandu si Sadoveanu, mi se pare ca literatura romana a dat inapoi cu o suta de ani am impresia ca sintem in fundul unei prapastii !
" (p. 211). Un examen critic al ideologiei samanatoriste, intreprins de G. Ibraileanu in Poporanismul (nr. 3) respinge afirmatia lui N. Iorga ca materialul orasenesc" e inferior, sub raport estetic, celui rustic. A considera taranul, cum procedeaza samanatoristii, ca ceva pitoresc, ca element de peisaj, ca material pentru muza si atita tot", e un non-sens, realitatea fiind alta. Se reia, dupa C. Stere, ideea de datorie in sens etic-social : Avem de platit catre taran o datorie enorma, pe care, cu toate silintele noastre, nu i-am putea-o plati, abia i-am putea plati din procente".
Literatura publicata la Curentul nou de V. Crasescu, C. Z. Buzdugan, care avusesera contacte cu miscarea Contemporanului, de Jean Bart, Spiridon Popescu si Paul Bujor, popora-nisti, nu retine prin nimic. Colaborarea cu dificilul H. Sanie-levici statea sub semnul neprevazutului. Intre timp, la Iasi, centru intelectual incomparabil mai important decit portul dunarean, se pregatea aparitia Vietii romanesti, in paginile careia se reintilnesc multi din cei citati, impreuna cu criticul Octav Botez, dr. P. Cazacu si anglicistul Iancu Botez.
La 15 martie 1906, Curentul nou dispare, la al cincilea numar. Dupa razboi, revista reaparu la Bucuresti (1 febr. 28 sept. 1920), ca hebdomadar.