Cincinat Pavelescu
Citat pentru replica spirituala, aplaudat la sezatori si receptii, Cincinat Pavelescu e prototipul poetului sociabil. Cu Anton Bacalbasa, de la Moftul roman, cultiva o amicitie, simpatica, facind schimb de palarii si cravate. La velodrom, pe la 1895, poetul-biciclist se afla in fruntea aplaudatorilor, antre-nind galeria in favoarea noului sport. In acest timp, Macedonski insusi intreprinde o excursie la Brasov, cu bicicleta, insotit de fratii Cantilli. Cincinat Pavelescu poate fi vazut oriunde. Victor Eftimiu il intilnea la cenaclul lui Macedonski, afabil, elegant, cu jiletca de catifea neagra, declamind ou mii-nile pe inima. Evitind miticismul", teribilismele sale au totdeauna demnitate. La un bal mascat dat de Tinerimea artistica" se travesteste in filozof roman, insotit de
Ion Minu-lescu, cavaler medieval. Sentimentalul cu masca unui Be-ranger isi dedica versurile curtezanelor", poarta corespondenta cu scriitori si notabilitati contemporane, intretinind in jurul propriei persoane o gratioasa legenda. Imaginea magistratului in roba, avind o inima in loc de cod", respira o ironie amabila, poetul comunicativ suprapunindu-se omului justitiei.
Tot ce sta sub semnul galanteriei, epitalam sau serenada, tinde aproape inevitabil spre schema. De la madrigalul din trecento pina la moderni, gesticulatia e in fond aceeasi, versul acompaniat la chitara reluind declaratii conventionale. Clement Marot, ca madrigalier, atingea acum patru sute cincizeci de ani aceleasi coarde ca astazi. in epoca Domnitei Ruxanda, Cincinat Pavelescu ar fi fost poet de curte ; contemporan cu Anghel si Iosif, el e trubadurul per excellentiam, evoluind pe fondul afectiv si popular al actualitatii, popular si surizator. in aria lui sentimentala intra de drept poema ochilor", flori risipite", eternul dialog", instantanee de schit si de buduoar. Cintecul de lume in descendenta lui Anton Pann si emines-cianismul melancolic, diafanizat, fuzioneaza in romante. Heine si Macedonski stau printre modele. Materialul poetic, remarca sever indulgentul Gala Galaction, e din ceara si gips ; mai e mult pina la marmura si la arama". in cantilene si idile poza este nelipsita. O filozofie bonoma, constituita in formule de salon, se raporteaza la legile eterne" sau la simbolul neantului", escamotind laturile grave. Speranta e visul himeric" ; credinta si iubirea nalucii". Exista totusi un fior al destinului, (de nuanta simbolista), caruia sentimentul nerealizarii ii da oarecare elevatie :
Ma-ntorc zdrobit. Ce drum enorm !
Vin dintr-o tara departata, Pe care harta n-o arata Sint obosit, as vrea sa dorm".
(Cintecul omuluI)
Sinistrii corbi invita la meditatie, negrul simbolizind oboseala luptei. E amintit Edgar Poe din balada-ntunecata" :
In fracurile voastre negre De ciocli, aveti ceva de gala, Si-n croncanitul vostru ride O ironie triumfala !
"
(CorbiI)
Muzica sau simpla declamatie au raspindit alte poezii. Versurile limpezi, de o neintrerupta cursivitate, erau destinate amatorilor de romante, efectul rezultind din evocarea vechilor pasiuni, devenite pretext de retrospective. Erotica apare spiritualizata, un mod al sublimului elegiac :
Noaptea este o perdea albastra Peste care fluturi galbeni s-au oprit. Vino, ca sa plingem pe iubirea noastra, Pe iubirea noastra care-a-mbatrinit"
Cliseul trubaduresc (Frumoasa mea cu ochii verzi / Ca doua mistice smaraldE) e intinerit de o anumita gratie. Interpret al amorului-galanterie, Cincinat Pavelescu cultiva cu dezinvoltura efectul decorativ, ca in cunoscuta Serenada :
Ca sa-ti cint dinlr-o chitara Sub fereastra ti-am venit.
Era vara !
Liliacul inflorit Si cu rozele semete Risipeau printre alei Un fior de tinerete. Iar in parul tau cel blond Caldul soare vagabond Raza vrind sa-si poleiasca, S-a-ncurcat in adevar, Si-n zadar vrea sa ghiceasca In al buclelor tezaur, Care-i raza lui de aur Care-i firul tau de var !
"
Precum sonetul, epigrama nu subzista fara perfectiune. Catrenul, incandescenta de o clipa, trebuie sa uneasca intr-un fascicul ideea, adresa si spiritul. Tinta schimbindu-se mereu, lovitura poate fi ori prea lunga ori prea scurta, dar daca din zece focuri unul singur loveste precis, epigramistul merita mentiune. Limitindu-se la prestidigitatie, epigrama nu depaseste efemerul. Pentru ca jocul sa lase urme, i se cere forma lapidara, lesne de memorat, rimele si poanta fiind elemente de expresie indispensabile. La unii poanta sfirseste in zimbet, la altii musca. Cincinat Pavelescu nu agreeaza sarcasmul, de-clarindu-se discipol al jovialului Martial. Duelurile de epigrame si epigramele pe teme literar-artistice valorifica situatii curente : tntoreindu-ma de la sezatoarea literara din Tul-cea cu Galaction, Locusteanu si altii, aflam in Galati de moartea marelui Caragiale. Atunci, cineva amintind ca de curind Emil Isac plecase la Berlin ca sa obtie un cartificat de la maestru, am exclamat:
Desi momentul e prea tragic, Cu neputinta mi-e sa tac : Mai bine-ai vrut sa mori, maestre, Decit sa-l lauzi pe Isac . "
In 1897, licentiat in drept, (teza : Despre agentii diplomaticI) poetul intreprindea un voiaj la Paris. Magistrat din 1899, la Marginea (Rimnicul-SaraT), transferat necontenit (Braila, Piatra-Neamt, Slar.ic-Prahova, Craiova, Constanta, Cluj, Oradea etC), incheie peregrinarile la Brasov. Se nascuse la Mil-cov (Rimnicul-SaraT) la 20 oct. 1872, tatal, Ion Pavelescu, inginer, devenind primul director al Scolii superioare de arte si meserii din Bucuresti. Dupa spita materna ar fi descins (cum afirma intr-un interviU) din spatarul Bucsan, decapitat de turci"). Scurt timp fu redactor la Literatorul lui Macedonski (1899), colaborind cu acesta la o drama, Saul. Tot prim-redac-tor a fost la Convorbiri critice. De la Sinaia, in timpul razboiului, se refugiase la Iasi. Ajunse la Paris, unde, cu Pompiliu Paltanea, subventionat din tara, redacta Le Courrier franco-roumain. in casa lui Paul Fort, cunoscu pe Marcel Proust. Se casatori a doua oara cu cintareata Alice Viardot-Garcia, nepoata sopranei La Malibran, careia Musset ii consacrase o oda celebra. Cu superiorii din justitie are insatisfactii profesionale, mergind pina la demitere. La cererea Teatrului Mic" de la Bucuresti, poetul se angaja sa dea o noua versiune romana a comediei Cyrano de Bergerac, proiectul nefiind pus in aplicare. Marea aspiratie, transferul la Bucuresti, in magistratura, nu se realiza, murind la 26 noiemb. 1934 la Brasov, consilier la Curtea de apel. A fundat revista Brasovul literar si artistic (8 iunie 8 sept. 1931 ; 26 noiemb. 1932 1934).
VOLUME: Poezii, Buc, 1900 (ed. II, Buc. C. Pariano", 1911): Saul, tragedie biblica (cu Al. MacedonskI), repr. T. N. Bucuresti; Epigrame, Craiova, Ramuri", 1926; Poezii, Buc, Cartea romaneasca" {s.a.); Epigrame, prefata si ingrijire de editie de Tudor Mainescu. Buc, Ed. tineretului", 1966.
REFERINTE : Al. Macedonski, Intre 1880 si 1892, in Literatorul. 1892, nr. 5, 15 oct. ; Gh. Dumbrava (Ilarie ChendI), Un epigramist : Cincinat Pavelescu, in Viata literara si art, I, 1907, nr. 38; E. Lovi-nescu, Cincinat Pavelescu, in Convorbiri literare, 1910; Ilarie Chendi, Cincinat Pavelescu, in
Luceafarul, X, 1911, p. 349 (reprodus in Schite de critica literara, Cultura nationala", 1924 ; Duiliu Zamjirescu, Poezii, raport academic despre Poezii, Analele Academiei romane, seria II, Tom. XXXIV, 1911 1912, p. 214 ; Mihail Dragomirescu, Triumful unei scoale literare : Cincinat Pavelescu, voi. De la misticism la rationalism, lip. Romane-unite", 1924 ; F. Aderca, De vorba cu Cincinat Pave escu, in Miscarea literara, II, 1924, nr. 17 18 (reprodus in Marturia unei generatii, Buc, E.P.L., 1967); I. Valerian, De vorba cu Cincinat Pavelescu, in Viata literara, I, 1926, nr. 3 (reprodus in voi. Cu scriitorii prin veac, Buc, E.P.L., 1967); E. Lovinescu, Poezia de sentiment", in
Istoria literaturii romane contemporane, voi. III, Evolutia poeziei lirice, Buc. Ancora", 1927 ; G. Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini, Buc, F.P.L.A., 1941 ; Radu D. Rosetti, Cincinat Pavelescu, in Spi-luiri, Buc, E.S.P.L.A., 1957; G. Calinescu, Material documentar, in Studii si cercetari de istorie si folclor, X, 1961, nr. 3; Horia Oprescu, ..Iti mai aduci aminte, doamna ?", in voi. Scriitori in lumina documentelor. Buc, Ed. tineretului", 1968.
Radu D. Rosetti
Incolora, ignorind tensiunea interioara, lirica lui Radu D. Rosetti, dispersata intr-o duzina de volume, persevereaza in nota improvizatiei facile. Persiflat de Viata romaneasca (1912 1 913), poetul, avocat, se adresa Tribunalului de Ilfov, tri-mitind raspuns prin portarei", finalmente diferendul ajungind pina la Curtea de casatie. Cum inaltul for ii dadu cistig de cauza (jurisprudenta care a servit multora in urma"), revista de la Iasi persifla inca o data talentul impus prin decizii judecatoresti. Galanteria in gustul epocii constituie preocuparea fundamentala, volumele purtind titluri caracteristice : Din inima, Fara iubire, Sincere, Duioase etc, modeste frivolitati de salon. Dupa legenda biblica, lumea asta minunata", a fost creata in sase zile. Mai prompt e farmecul feminin. De cit Dumnezeu mai mare / Nu te stiu decit pe tine : / Tu-mi creezi o lume-ntreaga / Numai cit te uiti la mine". Improvizatii sint si epigramele, latura in care concureaza cu Cincinat Pavelescu, amic, ambii multa vreme magistrati in aceleasi orase" (SpicuirI).
Dramele in trei acte, Pacate si O lectie au fost reprezentate la Teatrul National din Bucuresti. Cursive sint impresiile de calatorie de la Spitzbergen pina la Assuan : Dincolo de hotare, La capatul pamintului, Razna, Din Egipt,
Venetia etc. cu observatii de suprafata, pitoresti. Pentru descrierea Greciei se recurge la modelul Edmond About. Criteriul memorialistului, care-si trimite insemnarile la gazete, e adevarul, degajat cu dezinvoltura :
lata stradele noroioase si intortocheate (din Constantinapole.) ur-ctnd in panta, pravaliile mizerabile, baracclc de lemn de pe cheu, unde se imbata marinarii, casele fara nici un stil, in mare parte de lemn si ele, locurile virane pline de murdarii, tramvaiele mici ca niste jucarii, simigiii desculti si colonelii bind braga la raspintii, adevaratul Constantinopol, cum ti se infatiseaza indata ce dispare magia departarii".
La Roma, alte curiozitati :
Toate casele pe care sint fixate placi aratind unde au stat personalitati ca Wagner, Rossini, Goethe, Verdi etc. sint locuinte cu aspect sinistru, pe strazi unde nu patrunde soarele. Numai Shelley asculta fin-tinile Romei si se imbata de verdeata colinelor, de la o fereastra vesela, ce da si acum pe scara Della Trinita dei Monti, din Piazza di Spagna, plina de flori, unde pictorii vin sa-si aleaga modelele dintre tarancele din imprejurimi ce asteapta acolo dinadins" (RaznA).
Radu D. Rosetti (13 dec. 1874 1964) era bucurestean. Bunicul, aga Radu Rosetti, condusese Teatrul National inainte de Ion Ghica, in timpul domniei lui G. Bibescu. Director al aceluiasi asezamint a fost si tatal, Dimitrie Rosetti-Max (autor de facile divertismente comico-satirice publicate in Convorbiri literare : Uite Popa, nu e Popa, Sahar-Mahar etC), inlocuind un timp pe Caragiale. O sora a tatalui, Maria Rosetti, deveni sotia lui Iacob Negruzzi, iar o alta, Ana, fu sotie a lui Titu Maiorescu (in a doua casatorie a acestuiA). Casatoria lui Dimitrie Rosetti-Max cu Natalia Gheorghiu desfacindu-se de pe cind viitorul scriitor era inca in leagan", copilul fu incredintat bunicii despre partea mamei", apoi la diverse scoli, la un moment dat gasindu-se la Liceul Saguna" din Brasov. Refractar, detestind inchisoarea internatelor", elev in particuIar", nu parvine sa incheie cursul superior. Pentru inscrierea la universitate obtinu o diploma de bacalaureat la Bruxelles. La 1900 i se acorda licenta in drept, cu o teza privind Delictele de presa in legislatia noastra.
Debutase la Viata, sprijinit de Vlahuta, prin intermediul caruia cunoscu pe Caragiale, N.
Grigorescu si Delavrancea. C. Miile, care-1 angaja corector la Adevarul, ii prefata primul volumas de versuri. Activ, publica la tot felul de reviste si ziare. Din lunga cariera de avocat retinu subiecte literare, dezvoltate nepretentios (Din sala pasilor pierduti, Printre picaturI).
VOLUME : Foi de toamna, Buc, 1892; Epigrame. Buc, 1894 ; Din inima, poezii, Buc, 1895, Proza si epigrame, Buc, 1896 ; Sincere, poezii, Buc, 1897 ; Duioase, poezii, Buc, Alcalay", 1897; Valuri, poezii, Buc, 1900; Cele din urma, poezii, Buc, 1902; Din toate, poezii, Buc, 1905; Da capo, poezii, Buc, 1919 ; Poezii, Buc, 1926 ; Printre picaturi, schite, Ploiesti, 1904 ; Remember, Buc, 1921 ; Din sala pasilor pierduti, schite, Buc, 1922 ; Trei nuvele, Buc, Bibi. Lumen", (f.a.) ; Patania lui Dumi-trache. Buc, (f.a.) ; Obolul meu, 1916 1918, Buc, 1922, Spicuiri, Buc, 1923 ; Eri, Buc, 1931 ; Hiram, Tara noua, Cintec vechi, prelucrare, 1933 ; Vechituri, Buc, Adevarul", 1936 ; O lectie, drama in 3 acte, 1899 (repr. T.N., stag. 1898 1899); Pacate, piesa in 3 acte, Buc, Ed. Librariei &teinberg", 1901; Venetia, Buc, 1893; Din largul lumii, note de calatorie, Constanta, 1903 ; Dincolo de hotare, note de calatorie, Buc, 1908 ; Din Egipt, note de calatorie, Buc, 1909 ; La capatul pamintului, note de calatorie, Buc, Minerva", 1910; Razna, note din calatorie, cu o terisoare de N. lorga, Buc, C. Sfetea", 1912; Prin provoslavnica Rusie, note de calatorie, Buc, 1913; Hai-hui, note din calatorie, Buc, 1924 ; Instantanee turistice, Buc, Col. Universul literar", 1939 ; Pagini alese, volum omagial, Buc, 1935; Spicuiri, cu o postfata de Crisan Toescu, Buc, E.S.P.L.A., 1957.
REFERINTE : (G. TopirceanU), Radu Rosetti re-redivivus, in Viata rom., VII, 1912, nr. 3, martie; Iarasi d. Radu Rosetti, in Viata rom., VII, 1912, nr. 4, apr.; Un proces, in Viata rom., VII, 1912, nr. 9, sept. ; Procesul cu Radu Rosetti, in Viata rom., VIII, 1913, nr. 6, iunie : Sfir-situl unui proces, in Viata rom., VIII, 1913, nr. 9, sept.; G. Topirceanu, Da capo, poezii de Radu D. Rosetti, in insemnari literare, /, 1919, nr. 4, 24 febr.; G. Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini, F.P.L.A., 1941 ; G. Calinescu, Material documentar, in Studii si cercetari de istorie literara si folclor, X, 1961, nr. 3.
George Ranetti
Amic al lui Radu D. Rosetti, umoristul de la Furnica, originar din Mizil (18 oct. 1875 2 mai 1928) e un cara-gialian volubil, improvizator extrem de productiv, vedeta populara in genul cupletistilor dinainte de primul razboi mondial. George Ranetti (numele exact : RanetE) continua verva Moftului roman al lui Caragiale, la care lucrase, si conduce, dupa moartea lui A. Bacalbasa, publicatia acestuia Mos Teaca (1899). Dupa experienta de la Zeflemeaua (1901 1904), la 19 septembrie 1904 lansa cu N. Taranu primul numar din Furnica, decis sa curete multiplele brazde ale vastului cimp de activitate sociala a noastra de parazitele ce le napadesc zilnic". Revista aparu douazeci si patru de ani (in timpul razboiului, la Iasi, cu titlu schimbat : (ireieruL), dupa 1917 in declin vizibil. Sub zeci de pseudonime, Ranetti scria revista aproape in intregime, fiind in acelasi timp colaborator la Viata romaneasca si alte periodice. La lasi, in refugiu, a publicat articole in Romania, ziarul Marelui Cartier al armatei.
Fabulele si improvizatiile satirice, nu lipsite de spirit, constituie un fel de morala pe marginea moravurilor contenif-porane, George Ranetti fiind un procuror social lipsit de gravitate. Prototipul eroului sau satiric, Dom Paladu, e G. D. Balade, avocat mediocru, orator politic, arivist tipic. Dom Paladu este Mos Teaca tivil, Mos Teaca teribil, care se amesteca la domenii, la justitie, la finante, Mos Teaca atotstiutor () un tip special al Romaniei", apartinind Istoriei". Hazul versificatorul decurge dintr-o mare usurinta de a carica limbajul :
Ca sa vorbesti talieneste,
E foarte simplu : pui un o
La coada fiecarei vorbe,
Si treaba merge, oiiolio.
D-un parigzamplu : porc c AĞporco>-,
AĞCaraghioslicoAğ zici la haz,
La patrunjel AĞii patronzelloAğ
Si AĞii plaivasoAğ la plaivaz"
(A doua scrisoare a lui dom PaladU)
Tehnica ironistului se bazeaza pe witz-uri si plaisanterie. Compromise prin superficialitate, majoritatea improvizatiilor lui Ranetti sint in afara literaturii. Jurnalistul n-a avut o constiinta estetica pe masura fanteziei comice.
Pe linga adaptari diverse dupa originale straine, George Ranetti a lasat piesele de teatru in versuri Romeo si JuUetta la Mizil si Saracu Dumitrescu !
(1907) caricaturale, de un comic facil. In farsa Romeo si JuUetta la Mizil deformarea lexicala, utilizata fara finetea lui Caragiale, devine fastidioasa prin artificiu. Misu, telegrafist la Mizil, e indragostit de Veta, fata primarului urbei. Romantici, eroii se imagineaza in postura amantilor shakespeareeni de la Verona, caci primarul liberal, e intr-o mare inimicitie cu tatal lui Misu, opozant conservator. Papa e Capoletto, Montechi-i celalalt", zice Veta. Negustor practic, primarul nu vrea ginere un zgirie-hirtie" ; conu Naie nu accepta ca nora o fata din popor : Popor ? Vrei poate sa zici plebea, Za sale canaille de uliti ? Les sansculottes, peut-etre ?" Misu, alias, Romeo isi sustine cauza astfel :
Daca nu iau pe Veta, o pui pe ea sa-mi traga
Un revolver in TAmpla, si-i trag apoi si ei
Un glont . Mormintul nostru sapati-l sub un tel,
Cum zice-n Eminescu, ca vintul cind adie Sa scuture flori triste pe groapa cea pustie !
Presentimente rele imi spun ca a mea soarta atirna de un fir,
S-o s-o patesc cu Veta ca-n piesa lui Shakespeare . "
Pentru a nu divide Mizilul prin lupte intestine", rivalii schimba rolurile, tatal lui Misu, om al conservatorilor, devenind primar liberal. Situatii similare sint valorificate de Victor Eftimiu, cu virtuozitate dramatica, in Omul care a vazut moartea.
VOLUME : De inima albastra, Dom Paladu, poezii, proza, Buc, 1899 (ed. IV, 1928); Cyrano, Strofe si apostrofe, Buc, 1900 ; Ahturi si ofuri, Buc, 1901 ; Eu rid, tu rizi, el ride, Buc, Socec", 1903; Fabule, Buc, (B.p.t, nr. 303), 1907 ; Romeo si Julieta la Mizil. Saracu Dumi-trescu, Buc, Tip. F. Gdbl, fii", 1907; Schite vesele, Buc. (B.p.t. nr. 401), (1909); Matache Pisalog, Buc, (B.p.t, nr. 801), 1914 ; D-atunci si d-acolo, versuri, Buc, Casa scoalelor", 1921 ; Poezii, Buc, Cartea romaneasca", 1924 ; Versuri, editie ingrijita si prefatata de Mihu Dragorhir, Buc, E.S.P.L.A., (B.p.T), 1956.
REFERINTE : G. Ibraileanu (despre FabulE), in Viata rom., 111, 1908, nr. 1, ian.; G. Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini, Buc, F.P.L.A., 1941 ; Radu D. Rosetti, Spicuiri, Buc, E.S.P.L.A., 1957.