S-a exagerat, in legatura cu samanatorismul, influenta ideologiei eminesciene, a carei redescoperire dupa 1900, ar fi generat dupa E. Lovinescu, o miscare nationalista". La Sama-natorul, afirma criticul, apologia taranului (deviata in misticism taranesc") si sentimentul solidaritatii nationale" prin intoarcerea la traditie reflecta, in aceeasi expresie lirica si pamfletara, ideologia, pe baza mai mult sentimentala, a marelui poet" (
Istoria literaturii romane contemporane, I, p. 11). Rolul modelator al lui Eminescu e admis si de Mihail Drago-mirescu, insa cu delimitarea ca Samanatorul evita discret formula eminescianismului bolnav". Generatiile posteminesciene, cu alta optica, nu erau dispuse sa continue pe Eminescu in totul. Pesimismul romantic fiind respins, trebuia propulsat numai ceea ce privea viata originala a poporului roman, cu frumusetile si adincimile ei" (Semanatorism, poporanism, criticism, p. 14). Produs al unei multitudini de tendinte, cu substrat social, istoric si cultural, samanatorismul trebuia sa apara, in mod inevitabil, pe fondul contradictiilor de la inceputul secolului, asa cum eminescianismul, ca ideologie politica, s-ar fi conturat, in chip necesar, chiar fara Eminescu. in esenta ideologia samanatorista e un amalgam in care se recunosc puncte de vedere ale curentului national si popular de la Dacia literara, propozitii-cheie din gindirea social-politica eminesciana si teza asa-ziselor forme fara fond" de la baza conservatorismului junimist, toate acestea raportate la climatul social-cultural de la inceputul secolului si vehiculate in numele a doua deziderate fundamentale : ridicarea ruralilor, prin cultura, in ochii claselor de sus, si desavirsirea unitatii nationale a statului. Idei corelative, inseparabile, cultura (ca mijloc de indreptare") si unitatea nationala sint la N. Iorga coordonatele intregii sale cugetari, literatura fiind vazuta functional ca instrument de realizare.
Pentru argumentare e utilizat frecvent Eminescu, ale carui teze nu influentasera pe contemporani, fapt ce a facut sa se creada ca samanatorismul e un fel de recrudescenta a eminescianismului politic. Creator genial, scrie N. Iorga, Eminescu se face in operele lui ecoul vietii intregului suflet romanesc ; idealul lui cel mai inalt, din care s-a inspirat si pentru care si-a cistigat lauri, ca nealtul, este idealul unitatii noastre culturale" (Eminescu si Moldova, Sam., 1903, nr. 39). Modalitatea practica de actiune preconizata de Eminescu e rascolirea" sufleteasca, prin agitatie multiforma. Schimbati opiniunea publica, peroreaza un personaj din Geniu pustiu, dati-i o alta directie, rascoliti geniul national spiritul propriu si caracteristic al poporului din adincurile in care doarme faceti o uriasa reactiune morala, o revolutionare de idei in care ideea romanesc sa fie mai mare decit uman, genial, frumos, in fine, fiti romani, romani si iar romani". Exact aceleasi idei, pina si procedeul etic-psihologic (rascolirea") intra in formularea lui N. Iorga, preocupat de afirmarea valorilor specifice : Pentru tinarul profesor de istorie, declara el retrospectiv, ca si pentru atitia din generatia lui, care nu scriau, aceasta refacere organica nu se putea savirsi decit intr-un singur fel : prin rascolirea sufleteasca profunda care ar duce la o noua viata morala, intinsa asupra institutiilor, stapina peste moravuri si exemplificata prin insasi viata acelora care o predica si carora li se impune cel mai desavirsit rigorism etic, observat cu orice infringere a multor ispite si cu orice jertfe individuale" (Istoria literaturii romanesti contimporane, II, p. 54).
Exemplu da istoricul insusi, animator cultural prodigios, in permanenta tensiune. Patru ani, intre 1902 si 1906, intreprinde lungi calatorii prin tara, adunind documente, cunoscind realitatile si intretinind ideea de solidaritate nationala cu romanii neliberi. Rezultat concret, volumele : Drumuri si orase din Romania, Sate si manastiri din Romania, Neamul romanesc din Ardeal si Tara Ungureasca, Neamul romanesc din Bucovina, in care eruditia, impresionanta, cedeaza totusi pasul, ca la Balcescu, fluxului liric. Sint carti adresate celor multi, umili si saraci", pe intelesul si pe inima lor", cu subliniata intentie educativa, ca si Istoria lui Stefan cel Mare pentru poporul roman (1904), la cvadricentenarul mortii domnitorului. Acelasi procedeu sta la baza Istoriei romanilor in chipuri si icoane, constituita din conferinte rostite in anii 1904 1905 la Bucuresti, in cadrul Societatii femeilor romane". Viziunea trecutului, de la cultura materiala pina la lupta pentru libertate si afirmare spirituala, alterneaza intre contemplatie tragica si poem. Istoricul e prezent la serbarile Astrei", la Sibiu, in 1901). De la ziarul Neamul romanesc (fondat la 10 mai 1905) nu lipseste din nici un numar. Sub un titlu conspirativ (Din tara). Neamul romanesc patrundea in mediile transilvanene, intretinind rezistenta.
Din 1907, dinamicul savant era cautat la Valenii de Munte, unde in anul urmator instaleaza tipografie iar la 11 iunie 1908 inaugura cursurile de vacanta, puse mai tirziu sub egida Universitatii populare N. Iorga". Profesorului i se asociaza conferentiari renumiti, intre care Delavrancea (vorbind despre poezia populara), A. D. Xenopol, dr. I. Cantaeuzino, temeinicii V. Bogrea si V. Parvan, personalitati reprezentind diverse discipline, N. Cartojan, (!
. Bogdan-Duica, Virgil Madgearu, G. M. Murgoci. Nerva Hodos si altii. N. Iorga poate fi vazut pretutindeni, alergind de la Universitate la Liga culturala", luai nd prin intermediul culturii pentru desavirsirea unitatii nationale sau dezvaluind in parlament drama taranimii. Ideea de apostolat", ironizata in epoca, se vrea impusa generatiilor noi, fenomenul Iorga luind proportiile unui curent. Pamfletele lui Ilarie Chendi (Apostolomania, De-as fi demagoG) vizeaza ridiculizarea initiatorului.
