Dupa formare, limba romana a suferit influente din partea unor limbj vorbite de populatii cu care romanii au avut diverse relatii (culturale sau in forta"): am preluat elemente de vocabular din limbile slava {Bistrita, a iubi, prieten, deal, lene, mandrU), maghiara {mestesug, neam, oras, chip, zel, ganD), turca {alai, cismea, ciulama, ciubuc, dusman, sarma, abA), neogreaca {a lipsi, a pedepsi, tipsie, caramida). incepand din secolul al XlX-lea, se manifesta influenta limbilor romanice, mai ales franceza si italiana. De fapt, s-a ajuns la concluzia ca fondul neologic al limbii romane este constituit aproape in intregime din cuvinte latino-romanice, dintre care majoritatea sunt latino-franceze. Faptul acesta a determinat o intarire a structurii neolatine a limbii noastre" (C. Maneca.)
Influentele straine de limba romana initial formata nu i-au afectat structura gramaticala, aceasta ramanand fundamental latina.
Latinitatea limbii romane a fost demonstrata, rand pe rand, cu argumente convingatoare, de cronicari (
Grigore Ureche, Miron CostiN), de C. Cantacuzino si Dimitrie Cantemir, de corifeii Scolii Ardelene, mai apoi de Timotei Cipariu, B. P. Hasdeu, Ovid Densusianu, Al. Rosetti.
Continuitatea limbii noastre nu poate fi contestata numai pentru motivul ca primul text scris este Scrisoarea lui Neacsu din Campulung - text datat la 1521 -caci studiul atent al acestui monument de limba dovedeste ca se mai scrisese romaneste. Mai mult decat atat, la scurt timp sunt datate primele traduceri in limba romana (textele maramuresenE) si cele dintai tiparituri in aceeasi limba (datorate diaconului CoresI), pentru ca in sec. XVII-XVIII sa apara scrieri religioase si istorice de inalta tinuta lingvistica. Cumulul evolutiv al limbii romane va fi preluat si dus mai departe de toate categoriile exprimarii (de la stiinta la beletristica).