Literatura popiilara este o parte semnificativa a folclorului romanesc, care inseamna totalitatea productiilor intelepciunii unui popor (artistice, literare, muzicale, plastice, coregrafice, dramaticE), create si transmise prjn cuvant si practici din generatie in generatie. Din aceasta cauza, literatura populara este cunoscuta si sub numele de folclor literar. Folclorul face parte integranta din cultura nationala si defineste spiritul unui popor. La UNESCO, Romania figureaza cu trei cuvinte: dor, doina si colind, care definesc, intre popoarele lumii, specificul spiritual al romanilor.
Primele creatii ale literaturii populare au fost publicate de catre poetul Vasile Alecsandri in culegerea "Poezii poporale. Balade. (Cantice batranestI)" din 1852, al carui moto a devenit celebru: "Romanul e nascut poet", despre care bardul de la Mircesti afirma ca este "inzestrat de natura cu o inchipuire stralucita si cu o inima simtitoare".
Trasaturile literaturii populare
» caracter oral - transmiterea prin viu grai a creatiilor populare, din generatie in generatie, de milenii;
» caracter traditional - confera conservarea tiparelor ancestrale (stravechi - n.n.), conceptia despre viata, simtirea si spiritul romanesc care definesc specificul national;
» caracter colectiv - este dat de contributia mai multor creatori in realizarea productiilor literare, fiecare generatie adaugand cate ceva acestor compuneri;
» caracter anonim - este ilustrat de faptul ca nu se cunoaste autorul individual al creatiei literare;
» caracter sincretic - impletirea armonioasa a cuvintelor cu melodia si cu miscarea (dansuL), mai ales in crearea obiceiurilor populare.
Teme si motive in literatura populara
» comuniunea om-natura cu motivele: transhumanta, testamentul, alegoria viata-moarte etc. (balada "Miorita");
» jertfa pentru creatie cu motivul zidului parasit, al surparii zidurilor, al visului, al sotiei zidite, motivul Iui Icar etc (balada "Manastirea Argesului");
» tema iubirii cu motivul adoratiei, jaluirii, mandriei, blestemului (doinelE);
» binele si raul, cu invingerea binelui asupra raului, in basmele si povestile populare;
» dorul, o simtire romaneasca unica, un sentiment complex care exprima iubire, durere, jale, speranta etc;
% jalea este exprimata mai ales in cantecele populare si este un cuvant (ca si doR) intraductibil;
» instrainarea, cu motivul dezradacinarii, cuvantul "acasa" este specific romanilor, nu inseamna casa personala, ci o stare de spiritualitate, de asemenea unica;
» revolta este o atitudine spirituala regasita rhai ales in doine, cu motive diverse ca: haiducie, nenoroc, catanie etc;
» ireversibilitatea timpului este o tgma filozofica a mitologiei romanesti si exprima ideea ca timpul ce s-a scurs nu se mai poate intoarce, el este irepetabil. Timpul ireversibil este ilustrat in doine, balade populare fiind preluat de cei mai mari poeti romani in poezia culta (Mihai Eminescu, L.BlagA).
Mitul este naratiunea fantastica si exemplara, care reflecta gandirea arhaica despre natura, om si societate. Cuvantul vine din grecescul "mytos" si inseamna povestire. Adjectivul "mitic" determina un obiect sau o fiinta si inseamna ireal, fantastic, legendar, fabulos, miraculos.
Miturile populare sunt acele povestiri al caror subiect ilustreaza un obicei, un eveniment deosebit petrecut in timpuri primordiale, la inceputul lumii si a ramas in mentalitatea si spiritualitatea unui popor. Faptele si intamplarile au semnificatii mitice, caracterizate prin permanenta si repetabilitate, ceea ce a nascut conceptele de timp mitic si timp istoric. Personajele sunt de asemenea mitice, cu puteri supranaturale si cu trasaturi simbolice (Fat-Frumos, Ileana Cosanzeana, Muma-Padurii, Zmeul, ZburatoruL). Miturile exprima un model moral si comportamental permanent, care ilustreaza specificul spiritualitatii nationale romanesti, constituindu-se in ceea ce se numeste mitologia populara.
Cele patru mituri esentiale din literatura populara au fost definite de criticul George Calinescu:
1. Mitul jertfei pentru creatie (mitul estetiC) este reprezentat de balada populara "Manastirea Argesului" si exprima credinta ca nici o creatie nemuritoare, eterna nu se poate realiza fara sacrificiul de sine. Mitul mai este cunoscut si sub numele de "mitul mesterului Manole";
2. Mitul mioritic sau mitul transhumantei este ilustrat in creatia populara de balada populara "Miorita" si exprima atitudinea omului in fata mortii, pacare individul si-o asuma ca pe un dat firesc, ca pe cealalta latura a existentei umane, de aceea balada a fost realizata prin alegoria viata-moarte;
3. Mitul erotic sau mitul puberal este cunoscut si ca "mitul Zburatorului", fiind ilustrat de povestea populara a Zburatorului, pe care
Ion Heliade Radulescu a versificat-o in poezia omonima, "Sburatorul". Mitul ilustreaza credinta ca, la varsta pubertatii, fetele tanjesc dupa trairea sentimentului de iubire total necunoscut si care apare pe neasteptate, producandu-le o puternica stare emotionala;
4. Mitul etnogenezei este reprezentat de balada populara "Traian si Docltia" si ilustreaza etnogeneza (nastereA) poporului roman.
Creatia literara populara cuprinde:
a- poezia obiceiurilor: obiceiuri de Craciun si de Anul Nou (colinde, Plugusorul, Capra, UrsuL), obiceiuri de primavara (Vergelul, Junii, Sambra oiloR), rituri de invocare a ploii (Paparudele, ScaloianuL), obiceiuri de seceris (Cununa, DragaicA);
a- poezia ceremonialurilor de trecere: obiceiuri legate de momente importante din viata omului: nasterea, nunta, moartea (oratiile de nunta, cantecul miresei, cantecul bradului, Zorile, cantecul mare de petrecut, bocetelE);
a- poezia descantecelor: de deochi, de dragoste, de boala etc;
a- creatia lirica in versuri: doina (de dor, de jale, de haiducie, de catanie, de instrainare etC), cantecul propriu-zis (cantece despre cantec, despre relatiile de familie, de iubire, de dor, cu tema sociala, de instrainare, de munca) si strigatura (uratura, strigatura la jocul popular etC);
a- creatia epica in versuri: balada populara (fantastica, vitejeasca, pastorala, familiala etC);
a- creatia epica in proza: basmul, legenda, snoava;
a- creatia aforistica si enigmatica, proverbe, zicatori, ghicitori.
