Prin orientarea spre forme revolute, literatura de aspect traditional se sustragea de la sine din sfera de interes a contemporaneitatii. Epigonismul e respins de noile generatii, ca. expresie a imbatrinirii. Si fiindca aceasta presupune lipsa, de receptivitate, Tudor Arghezi (in Linia dreapta, 1904, nr. 3), proclama in numele insurgentilor : Sensul vietii de vigoare-nu ni-1 vor da generatiile a caror maduva curge catre mor-mint". Initiati in problemele esteticii moderne, tinerii poeti se pronunta, incepind cu Stefan Petica, pentru transformarea, liricii". Efect al contactelor cu simbolismul apusean (in diversele lui manifestarI), modermi de dupa 1900, Arghezi, Bacovia Minulescu, aspira spre un limbaj mai fluid, de o mai accentuata mobilitate, apt sa traduca, prinA» metafora si simbol,, raporturile insesizabile cu universul. Pentru descifrarea necunoscutului, dar si pentru sondajul in constiinta, poezia se racordeaza la filozofie sau isi asuma idei din stiintej intelectua-lizindu-se.
Diferentiati ca ideal si conceptie, partizanii formelor noi fac, atunci cind e vorba de combaterea samanatorismului,. i ronti comun. Mai mult, se raliaza si impotriva traditionalistilor din alte literaturi. Cum Tolstoi anatemizase (in Ce e artA) pe Wagner, Verlaine si altii, Tudor Arghezi riposteaza; iritat in aceeasi Linia dreapta. Stilul de viata patriarhal nu putea fi unicul" de acceptat (Vers si poeziE). Mihail Drago-mirescu, desi rezervat in privinta inovatiei, intervine, in Convorbiri critice, (1909, nr. 7 8), dezavuind paseismul ,,ba--trinului Tolstoi". Optiunea lui Ovid Densusianu; pentru modernizare e totala. Neintelegind viata moderna, neputindu-se-adapta ei", Tolstoi o blestema, regrejand: caile de. altadata"; considerate sanatoase. Tolstoismul, si ca doctrina filozofica si ca formula literara, era tot ce putea fi mai opus aspiratiilor moderne si de aceea a ramas fara ecou. Pe cind el se pierdea in utopii, aceste aspiratii isi gaseau expresiunea literara in »opera citorva scriitori care isi dadeau seama cum trebuie sa fie literatura viitorului" (Sufletul latin si literatura noua, II, p. 13). Pentru primenire in cultura", observa in alt loc Ovid Densusiianu, nu se recurge la catechisme invechite".
Forta morala. Linia dreapta
Concomitent cu efemerul Curier literar samanatorist, apare Forta morala, ziar encyclopedic saptaminal" (28 oct. 1901 17 febr. 1902), sustinut de partizani ai lui Al. Ma-cedonski, cu colaborarea acestuia. Din programul integral politic rezulta ca forta morala este credinta nestramutata a unui spirit superior in dreptatea ideilor sale si in marimea sa sufleteasca". Individul dotat cu forta morala actioneaza hipnotizat de scopul ce nu poate fi inalt decit daca are in vedere binele obstesc". Plina de bizarerii estetice, publicatia mace-donskienilor, departe de a reprezenta foita morala", se preteaza prin C. A.
Ionescu (CaioN) la calomnii incredibile. Gazetar de scandal, colportor de informatii moderne in presa bucurestcana de limba franceza, odiosul Caion lansa in nr. 11 (13 ian. 1902) o bomba incendiara : inventia despre Noul plagiat Caragiale-Kemeny. Alte atacuri, in serie, urmaresc discreditarea nu numai a lui Caragiale, prezentat ca plagiator (in NapastA) dupa un necunoscut Kemeny Istvan. Lui Cosbuc i se imputa un plagiat analog. Pe plan literar, din tot ce publica Mircea Demetriade, Constant Cantilli, D. Caselli, N. Tine nu merita mentiune. Singur Al. Macedonski, desi inegal, lasa urme cu poezii de valoare indiscutabila sau numai interesante, intre care : Levki, Dialogul mortilor, O umbra dincolo de Stix, Hymn la Satana si vibranta Noapte de decembrie. Colaborator la Forta morala e si Cincinat Pavelescu.
Citiva tineri insurgenti se grupau la 15 aprilie 1904 la Linia dreapta, disparuta la 15 iunie, dupa cinci numere. Director, pe coperta, figureaza V. Demetrius ; animator efectiv e Tudor Arghezi, care (monah in acest momenT) mu-si dezvaluie calitatea de conducator. Titlul (porecla revistei"), rezuma truda noastra sufleteasca de a calca pe cit se poate mai putin istrimb cu ideea si condeiul". Stilul e arghezian. intr-un. cuvint inainte, A.B.C (semnat : Redactiunea") se jaloneaza un ideal estetic :
Noi dam Artei, in conceptiunea universala si multipla, zona superioara ; dar de la. ea pina la noi. cesti preocupati intr-o clima mai relativa si brutala, se stratifica destule conventiuni care sa ne incurce condeiul, ca un bumbac. Acest bumbac, ce pare din departare nori incarcati cu belsug, mincat in cantitati surprinzatoare, tavalit in zahar portii, ne-a lasat loc sa nazuim la aprinderea lui totala. E un ideal pentru toata viata".
Inteligenta e completarea Vers si poezie (rar. 2 si 3), de asta data purtind semnatura Tudor Arghezi, replica la consideratiile pe aceeasi tema ale lui G. Panu din Saptamina si
Epigonii. Poezia" si versificatia" sint doua realitati separate si independente". Caci : rogu-te strica versurile si spune-mi daca ti-a ramas poezia". Marea cantitate a versurilor contine tocmai ceea ce nu e poezie (). Metalul care merge minunat poeziei e versul, idiomul celor alese si pure ; poezia si versul se intrucombina, ca fierul si focul". Dintre poetii contemporani mare parte" au devenit acrobati vulgari, saltimbanci de piata publica sau injugati la doctrine". Calificativul de decadenti", cu care sint batjocoriti" citiva poeti francezi, proiecteaza lumina falsa. Simbolul, ca mijloc de expresie, exista de cind cu omul". Altceva e importul de procedee poetice. Ironia vizeaza, la simbolistii romani (discipoli macedonskienI), imitatia anosta, conventionalismul. in Bucuresti cam toate sunetele patrund strimb si indecent, astfel ca glumele ocazionale din Paris au luat aci, in capul citorva incapatinati sa faca scoala, proportiile unei vaste conceptiuni, bazata pe numar si pe izmenitura. Oameni foarte nesimbolici () fabricara echivocuri sonore, si greturi poetice bogate-n sentimente ca pisla. Si pentru a nu se hotarnici ridicolul, se mai si titrara A«simbolisti-instrumentalistiA»-".
Poezia autentica inseamna condensare, esenta. Un vers ,al unui mester bogat in poezie si-n putere de definire scurta, contine ceea ce de multe ori proza, in mare parte neartistica, nu da in 10 perioade. (). Versul concentreaza in sine volume". E cristalizarea geometrica a Poeziei". Ideea de arta implica, in acest caz perfectiunea : poetii trebuie sa taie si sa comprime pina la romboid", concurind cu perseverenta bijutierului. Desi prozei i se recunosc particularitati" (,,e mai umana decit poezia"), afectiunea e rezervata poeziei : Ceea a- ce poate face versul, niciodata nu va putea proza".
Versurile lui Tudor Arghezi din ciclul Agate negre, net superioare nivelului general, nu se sustrage totusi modelelor prestigioase. Agatele vin in descendenta directa din baude-laireana Moesta et errabunda (Dis-moi, ton coeur parfois js envole-t-il, Agathe ?"). La Linia dreapta, Gala Galaction publica o nuvela si monologuri etice, Scrisori catre Simforoza. La Radu Mihnea, I. Gabriel, Constanta Zisu totul e sub limita.