Fie ca o definim, impreuna cu Eugen lonescu, in termeni de opozitie si de ruptura", fie ca o situam sub semnul compensator ai militantismului pentru inovatia radicala, ori ca retinem, intre cele doua extreme, reveria unei disponibilitati ab so lute a spiritului fascinat mai mult de dinamica creatiei decat de rezultatul ei cristalizat ca opera, miscarea de avangarda nu poate fi despartita de un marcat spirit ludic Aspiratia catre un fel de perpetuam mobile al spiritului eliberat de orice constrangeri si obstacole venind dinspre trecutul sau viitorul artei si literaturii, blamarea conventiilor deja acceptate sau a posibilei lor amenintari constituie insasi esenta atitudinii avangardiste, confirmata si in manifestarile reprezentantilor romani ai miscarii, dincolo de nuantele diverse ale fiecarei orientari in parte. Ca ne aflam, cu avangarda, intr-un teritoriu care e, in buna masura, unul al jocului ne-o sugereaza pana si cea mai sumara confrun tare a demersurilor sale cu un fenomen caracterizat prin maxima mobilitate a imaginatiei, prin eliberarea totala a capacitatilor inventive descatusate de interdictii si legi, admitand cel mult, si temporar, niste reguli de a caror fragilitate jucatorul" este deplin constient si pe care le poate inlocui oricand cu altele, intr-un impuls creator a carui dominanta ramane spontaneitatea.
Definitiile jocului de la Joharm Huizinga la Jean Piaget, Roger Caillois sau Eugen Fink au drept criteriu fundamental opozitia acestuia fata de seriosul" existentei. Jocul ar aparea, asadar, ca esentialmente neserios, in sensul degajarii eului de exigentele strict pragmatice ale realului, deci de constiinta efortului orientat catre un scop utilitar. Gratuitatea" lui se explica in acest context, ca si caracterul sau autotelic": jocul isi gaseste in sine insusi propriul scop ca activitate pentru placere, in termenii lui Piaget, prin joc, acomodarea" la real este depasita larg de asimilare", prin actul ludic construindu-se o lume a lui ca si cum", funciar fictiva. Urmand sistemul de opozitii al lui Freud, in joc, principiul placerii" invinge principiul realitatii" prin inlaturarea diverselor nivele ale cenzurii si afirmarea libera, spontana, a impulsurilor launtrice.
Daca e sa pornim de la opozitia mai sus-amintita dintre joc si seriosul existential, se impune din primul moment programatica respingere avangardista a operei (si mai ales a capodoperei} in calitatea ei de concretizare a unei munci sustinute, disciplinate (deci constransE) de procedee si reguli, de conventii estetice care n-ar fi decat reflectarea in planul literaturii a unei sume de obisnuinte impuse de societatea burgheza. Din aceasta perspectiva opera e privita ca o posibila contributie la depozitul traditiei (Muzeu, Biblioteca): alta forma de constrangere si de obligare a poetului la o seriozitate" a lucrului bine facut, definitiv, asimilabil unei ierarhii valorice, cu consecinte asupra statutului social al poetului, promovabil pe trepte mai inalte, in functie de utilitatea" colectiva a muncii sale de creatie. Sloganul avangardist (exprimat, bunaoara, prin Geo BogzA) va fi: Feriti-va de a aduce contributii!
" Jocul va aparea, de aceea, ca unul din mijloacele cele mai eficiente de atac impotriva excesivei gravitati" a actului creatiei, un atentat la bunele tabieturi" cum se exprima Sasa Pana intr-un moment cand demnitatea conferita poetului de catre romantism parea inca intangibila.
Doua jocuri" se vor confrunta acum: .jocul", in inteles mecanic, al formulelor estetice traditionale, impovaratoare prin strictetea codificarilor", a regulilor de urmat, indicand ce este sau nu este poetic; si celalalt, insemnand descatusarea de cod, iesirea din limitele conventiei sacralizate. Acesta din urma, interpretat ca atare si de poetii avangardei, va fi propus mai intai ca mod al negatiei, ca dereglare a sistemelor traditionale ale poeziei, deviere de la norma, si, in consecinta, bruiaj" al sensului. Se va afirma astfel functia critica a avangardei, ca demontand mecanismele complicatei masinarii a literaturii, demascandu-i trucurile", destructurand-o. Scriitorul de avangarda devine in felul acesta un soi de spectator analitic-critic al trecutului si prezentului literar: el este, intr-o asemenea ipostaza, cel care, identificand automatismele conventiei, se autoexileaza din ele, le strica jocul", oferindu-si o libertate totala. Daca tinem seama aici de una din obsesiile majore ale avangardei, care este aceea a autenticitatii, a primatului trairii in raport cu expresia repede recuperabila de catre dictionarul" conventiilor artistice, atunci definitia bergsoniana a comicului ca du mecanique plaque sur du vivant isi reliefeaza functionalitatea; pe fundalul absolutei disponibilitati a spiritului, formulele mai mult sau mai putin osificate se inscriu ca elemente apte de a genera spectacolul hilar provocat mai intotdeauna de insertia mecanicului, a repetitivului, in domeniul firescului existential.
Dintre romani, Urmuz a impins la extrem cel dintai aceasta latura a ludicului, procedand, in paginile sale bizare", la un asemenea travaliu critic-demascator; mecanismele limbajului, ticurile si cliseele expresiei literare sustin la el o comedie a literaturii" sfarsind, cum sa spus, intr-o adevarata apocalip-sa". Cronicari, cunoscuta fabula" a aceluiasi, text predadaist, se inscrie in spatiul ludic prin mimetismul parodic: al tiparelor celor mai exterioare ale unei specii poetice (aici fabulA) in interiorul carora sunt introduse continuturi aberante:
Cica niste cronicari Duceau lipsa de salvari Si-au rugat pe Rapaport Sa le dea un pasaport. Rapaport cel dragalas Juca un carambolas, Nestiind ca-Aristotel Nu vazuse ostropel Galileu!
, O, Galileu!
Striga el atunci mereu Nu mai trage de urechi Ale tale ghete vechi". Galileu scoate-o sinteza Din redingota franceza, Si exclama: Sarafoff, Serveste-te de cartof!
"
Avem de-a face, de fapt, cu joc de-a fabula, cu un ca si cum" al prestigioasei specii clasice de poezie cu mesaj, edificatoare, menita sa educe, mediind printr-o naratiune ce atribuie unui bestiar semnificativ insusiri umane, o invatatura evidentiata si formal intr-o morala" ce o incheie la o anume distanta reflexiva fata de restul compozitiei.. O intamplare cu talc, asadar, prin excelenta pedagogica, intr-o constructie verbala emblematica, in fond, pentru insasi ideea de literatura inzestrata, nu-i asa, cu un continut de idei, cu un mesaj". La prima vedere, ceea ce se toarna in aceasta carcasa formala e complet lipsit de inteles, caci dupa formula introductiva specifica povestirii ("Cica"), evenimentele evocate socheaza prin disjunctie, tin de pura incoerenta, asociind elemente fara vreo alta legatura decat cea, eventuala, de ordin strict formal, dictata de necesitati prozodice, de un anumit ritm armonizat, de mecanismul rimei, ce antreneaza miscari logic inacceptabile. Ar fi fost suficient, deja, pentru a induce ideea de subversiune grava a amintitului mesaj" literar, prin transformarea in pur spectacol combinatoriu a textului poetic, etalat astfel ca functionand in gol, ca in virtutea unei inertii intretinute prin conventie. Cu atat mai mult cu cat morala" insasi e blocata, intrucat propune alegerea intre doua cuvinte cvasisinonime: pelicanul sau babita sunt doar numele diferite ale aceleiasi pasari.
Numai ca Urmuz impinge jocul pana foarte departe, angajand un proces extrem de complicat de semioza" cu roluri impartite egal intre miscarea ascunsa abil a ideii" si spectacolul verbal de la suprafata. Primul lucru care a putut veni in mintea cititorului, bunaoara a lui Nicolae Balota in ca si exhaustiva sa monografie dedicata autorului Paginilor bizare", a fost punerea in relatie a fabulei" cu motivul de veche traditie homo viator -exploatat si in cateva proze urmuziene -, caci actiunea" pe care e centrata partea epica a textului este cea a solicitarii unui pa saport, in consecinta unei lipse", sugestive pentru dorinta de a iesi din spatiul dat: pasaportul e, evident, un document de calatorie indispensabil in epoca moderna. Motivul simbolic al calatoriei e prelungit si sustinut, apoi, in versul 3, de numele, atras prin contiguitate sonora, al celui ce urma sa livreze documentul: Rapaport nu e, insa, un nume ales tocmai la intamplare. Specific evreiesc, el asociaza usor conotatia mai larg simbolica a calatorului damnat, Ahasverus, - jidovul ratacitor" - surprins, pe deasupra, tocmai in ipostaza de jucator. Si nu al oricarui joc, ci al carambolajului", biliardul, ce presupune subtile calcule de efecte ale atingerii bilelor de pe masa verde pentru a ajunge la tinta finala, a introducerii uneia dintre ele in orificiul (sensuluI) vizat. Mise en abime" - s-ar zice - a intregii constructii fabulis-tice" insa calatoria", ca tema, isi prelungeste variatiunile in toate celelalte versuri, in variante ale miscarii" in spatiu si in timp.
Ce cauta, ceva mai jos, Aristotel e ceva mai dificil de descifrat. in nepasarea jocului sau, ignorant de necesitatile prozaice ale vietii, Rapaport actioneaza nestiind" ca filosoful antic ducea si el lipsa" de ceva, precum cronicarii". Este de data aceasta vorba de foamea in sens propriu, opusa ironic gratuitatii ludice si tratata in termeni derizorii, nu altfel, in fond, decat salvarii" initiali. Ca si cronicarii" - deloc scriitori, cum crede Aurel Rau1, ci ziaristi in criza de noutati exotice", adica de senzational (cum ne va confirma o referinta intertextuala clarificatoare,) Aristotel" duce lipsa de exoticul", si el, ostropel, cuvant izomorf, la acest nivel al sensului, cu amintitii salvari" orientali. PCI c, pe de alta parte, - am putea crede - si prizonierul unitatii de timp si loc" al conventiei propuse in Poetica sa despre spectacolul teatral tragic, deci al unui soi de ne-miscare
Invocarea lui Galilcu, trezeste, la randul ei, amintiri livresti, de n-ar fi decat cea a exclamatiei eppur si rnuove" a savantului astronom, sustinator al miscarii de revolutie" a pamantului in jurul soarelui, apostrofat aici parodic, fiindca isi mustra", la randul sau , tragandu-lc de urechi, ale (S)ale ghete vechi", obiecte sugerand, d~s* ui de direct, tot miscarea; indemn, asadar, la calatorie, din partea cuiva care - stim iarasi - si-a renegat, sub presiune inchizitoriala, ideea initiala, admonestata, in ocurenta, prin intermediul prozaicelor ghete" cam uzate. Ca Galileu scoate-o sinteza / din redingota franceza" e un fapt ratasabil, de asemenea, - cum a remarcat si Aurel Rau, asociind termenul redingota", de origine engleza, cu calaritul, alta miscare, intrucat aceasta piesa de vestimentatie era caracteristica mediului britanic respectiv. Fara indoiala, dar am putea adauga in contul astutiosului Urmuz, si sugestia atrasa de chiar amintita miscare de revolutie" galileana: caci ce eveniment mai definitoriu pentru insasi notiunea de miscare de revolutie am putea afla, daca nu chiar cel petrecut in Franta, (care e si. Galie!
), in 1789? Curata, ar zice Caragiale, sinteza" de miscari, ca de prestidigitator ce scoate" cu indemanare din redingota" exemplara sinteza" Esentiala pentru lectura subtextuala a fabulei" e exclamatia" personajului din antepenultimul vers, orientata catre un personaj bine cunoscut din doua schite ale lui I.L. Caragiale: Boris Saraffof, din proza omonima si din cea intitulata Ultima ora, publicata abia cu o saptamana inaintea celei dintai, in ziarul Universul" din august 1900. Or, protagonistul acestor proze este un presupus anarhist si complotist bulgaro-macedonean - complice in Ultima ora, cu un italian" (!
), asupra caruia s-a gasit un pachet de dinamita de vreo patru kilograme" -, evocat in presa momentului, pe fundalul unor tensiuni romano-balcanice, si despre care se presupune ca se afla in Bucuresti. in a doua proza, patru confrati infatigabili reporteri" (cronicarii" urmuzienI), se afla in asteptarea inteligentului jude de instructie de pe langa onor. trib. Ilfov" Jean Th. Florescu, care le promisese sa dejuneze cu ei la ospataria Enache, pentru a le face importante dezvaluiri, dupa ce ordonase sa fie descoperiti periculosii complotisti condusi de macedo bulgar. E de notat ca judecatorul e asteptat (zadarniC) in compartimentul popular unde unele feluri de bucate se servesc si cu jumatatea de portie", insa de unde Jurnalistii" vor putea urmari cu sufletul la gura (si salivand, desiguR) aparitia celui despre care cred ca este Sarafoff insusi si care, el, e servit copios cu feluri si feluri de mancari, incheindu-si dejunul cu o substantiala fleica". Vor constata, insa, dupa ce statusera la panda la toate cele trei iesiri din spatele ospatariei, ca presupusul terorist nu era altul decat inteligentul jude", travestit pentru a le juca o farsa prea infometatilor, la propriu si la figurat, reporteri", porniti in cautarea de stiri si noutati de senzatie. Iar prezumtivul complice al lui Sarafoff, Kovacev, se dovedeste a fi pur si simplu grefierul judecatorului pus pe renghiuri - cum grefier era, de meserie, si Urmuz!
Reporterii-cronicari vor fi serviti", ca atare, doar cu Jumatatea de portie" a costumatiei de travesti, ramanand, cum ar zice francezul, "sur leur faim" Raportarea, obligatorie, la textele lui Caragiale ne mai poate deschide, credem, inca vreo doua usi, din dos desigur, ale ospatariei" sale poeticesti in care se servesc doar jumatati de portie". Una, in dreptul numelui Aristotel, da tot spre referinte culturale: daca Sarafoff e macedonean, de ce nu ne-am aduce aminte, cu Aurel Rau, ca autorul Poeticii fusese si profesorul unui mare infometat de spatii, Alexandru cel Mare, homo uiator prin excelenta? Cealalta ar privi enigmaticul vers de dinaintea moralei", unde personajul e indemnat sa se serveasca de cartof, nu numai din ratiuni de rima comica. Fiindca, daca judecam bine lucrurile, observam ca mancaciosul personaj jucat in travesti de judecatorul din proza clasica e nevoit in replica intertextuala sa se multumeasca, si el, doar cu jximatatea de portie, de data aceasta fara fleica : ii ramane doar garnitura de nu cumva banalul cartof ascunde metaforic-plasticizant, pachetul de dinamita" total devalorizat in sfarsit, nu e de neglijat nici travestiul" verbal manipulat de fabulist. Dragalasul" Ahasverus-Rapaport, apporte si rapporte, lui aussi, quelque chose in materie de sugestivitate ironica, prin chiar litera numelui sau: aduce, nu-i asa, un ce profit" de sens, cu atat mai mult cu cat contine in plasma lui sonora insusi cuvantul port. (Daca tot ne jucam, sa bagam de seama ca falfaie prin zona si jumatati de aripa, in silabele rima din primele doua versuri, si ca cealalta jumatate le asteapta dise minala in Rapaport si pasaporT). Un caz, speculat pe jumatate de poetul Aurel Rau in lectura amintita, priveste, apoi, cuvan-tul-valiza (vorba lui I^ewis CarrolL), pasaport. in el poetul eseist citise port-ui marin, salutul familiar pa" (e in chestiune motivul homo viatoN) si chiar negatia pas", frantuzeasca. Daca aluzia la portul din care se iau vapoare e intru totul plauzibila, de ce n-arn citi cuvantul si ca pasaport? Adica port - vestimentar - al pasei, ca ecou verbal si de continut al salvarilor de care duceau atata lipsa cronicarii"? Si daca Galileu isi indeamna la drum ghetele vechi tragandu-le, pedagogic, de urechi, el pare a avea scrisa si in sine insusi calatoria, chiar de doua ori: silaba leu a numelui sau nu e departe de frantuzeasca lieue- pe romaneste leghe- travestita, nu e exclus, in sintagma ale tale ghete"!
Morala", atat de deconcertanta intrucat echivaleaza optiunile intre cuvinte-sensuri sinonimice - Pelicanul sau babi-ta" - invita si ea la reintoarceri in textul epic" al compozitiei. Ea poate fi citita, de altfel, si fara presupusul semn de intrebare al saradei propuse dezlegarii, oferindu-se pur si simplu ca o concluzie, de tipul ghici ciuperca, ce-i". Numitorul comun al sensului celor doi semnificanti" diferiti - de pasari calatoare - este genul lor proxim, pasare, alegerea presupusa ironic fiind, intr-adevar, de facut intre doua cuvinte ce se regasesc intr-unui singur: pasare. Or, fortat sa faca cale intoarsa spre a gasi pasarea travestita" fabulistic, cititorul va descoperi pe parcurs, in .jumatati de portii" sonore, figura cautata. incepand, poate, chiar cu inceputul: Cica niste cronicari" ii va reactualiza, probabil, cunostintele de basic english, confirmate de dictionar la articoIul chicken - insemnand, pui, gaina sau cocos. Ceva mai jos, numele Galileu ii va sugera si ceva despre rasa galinaceelor, privilegiind, totusi, cocosul galic (daca tot e vorba de redingota franceza", revolutionara). Iar ostropelul jinduit de filosof se prepara nu doar din carne de miel ci si de pui, cu avantajul de a fi gustos si lingvistic, caci pare a contine si o jumatate de pelican, cu aproape intreg osfro(V)ul sau de la Dunare Daca am lasa imaginatia lingvistica si mai libera in jocurile ei, ni s-ar parea ca auzim si oarecari croncanituri de pasaret venit sa sustina tot atat cat sa-1 travesteasca, mesajul pilduitor al moralei": cronicara isi contin si ei un fel de jumatati de portie, de glasuri si aripi, regasibile ici-colo in text, bunaoara in aluatul fonic din carambolas" sau nestiind ca-Aristotel"
Dupa atata came de pasare, chiar daca oferita in asemenea jumatati de portii, gurmandul pseudo-Sarafoff nu mai are a se servi", in completarea dejunului din ospatarie decat de cartof, ca garnitura. Cu un pigment, cine stie, de Descar tes in el, intr-un meniu a la carte*.
Prezentata ca o ghicitoare sau formula de joc infantil, morala" pseudofabulei propune alegerea intre doi termeni sinonimi, fara nici o legatura aparenta, si unul, si celalalt, cu evenimentul" narat, a carui invatatura s-ar fi cuvenit s-o rezume: Pelicanul sau babita".
Cele doua Strofe tiparite de Ilarie Voronca in revista 75 H.P., (in unicul sau numar din octombrie 1924), dintre care a doua nu e decat transcrierea in ordine inversa a celei dintai, ce insumase intr-un tipar discursiv traditional propozitii fortuite, voit prozaice, cu intentii demitizante, participa la un demers similar: ele doar mimeaza parodic discursul liric, redus la o mecanica pseudoceremoniala, la o forma vida, in care poate fi turnat orice continut":
Monsieur l archange est un bon chefcontable Euridice: sa-ti prind ochii cu ace de siguranta te rog pana aici fara aluzii matematice Euridice ma duc sa ma culc.
Rasturnata, strofa" nu adauga, nici nu scade nimic; jucandu-se, ironic, de-a poezia, autorul face din jocul sau un mijloc de subversiune a modalitatilor consacrate ale comunicarii lirice.
Reteta de fabricatie a poemului dadaist, propusa de Tristan Tzara, indicase, de altfel, cu cativa ani mai inainte, drumul unor astfel de exercitii ludice. Taierea si amestecarea cuvintelor de ziar intr-un sac substituia, ironic, poeziei un joc de hazard, corectat pentru ca aerul de farsa sa fie si mai evident de niste procedee care, completand reteta", atrageau atentia asupra inanitatii depozitului de formule retorice. Criteriul pur cantitativ (lungimea poemuluI) il inlocuia pe cel al valorii estetice (Alegeti din acest ziar un articol avand lungimea pe care socotiti ca o veti da poemului dumneavoastra"); atentia acordata formei se traducea, hilar, in grija cu care se cuveneau taiate si apoi copiate cuvintele; arta combinatorie" si laboratorul creatiei" nu cercau mai mult efort decat agitarea" sacului: Decupati articolul. / Decupati apoi cu grija fiecare dintre cuvintele ce alcatuiesc acest articol si puneti le intr un sac. / Agitati incet. / Scoateti apoi fiecare taietura una dupa alta. / Copiati cu constiinciozitate in ordinea in care au iesit din sac". Rezultatul ast fel obtinut in bucataria textuala putea constitui, desigur, obiectul unor nu mai putin caustice observatii privind sinceritatea", originalitatea", sensibilitatea" poetului: Poemul va va semana. / Si iata-va un scriitor infinit de original si de o sensibilitate fermecatoare, cu toate ca neinteleasa de vulg".
Jocul poeziei - analog aici cu asa-numitele .jocuri destructive" ale copiilor -- se infatisa in felul acesta ca revers gratuit" al gravei munci creatoare", cu procedee si reguli ras turnate, intr-un ca si cum" derizoriu; gratuitate" semnificativa, totusi, prin caracterul ei subversiv si, nu mai putin, prin sugestiile implicate de simbolica distrugere. Caci, lipsind orice straduinta de organizare discursiva, atingandu-se gradul zero al conventionalizarii, tabula rasa, se realizeaza obsesia pamantu lui virgin" componenta mitica a starii de spirit avangardiste - a spatiului originar, in care, din haosul" limbajului se vor putea inchega formele pure, de absoluta noutate, ale imaginarului poetic: noua varsta de aur, a disponibilitatii creatoare infinite, nesupuse nici unei reguli mostenite, de natura a o constrange si limita.
Esentiala ramane, totusi, la dadaisti functia negatoare a ludicului; camarazii si discipolii lui Tzara. isi propun aproape exclusiv sa deregleze Jocul" traditional al poeziei, compromitandu-1 printr-o inganare" clovnesca, transformandu-1 intr-o comedie a literaturii.
La inscenarea ei contribuise pe teren romanesc cu exemplul lui Laforgue inainte si un Adrian Maniu in Salomeea sau Flori de hartie, iar primele poeme ale lui Tzara insusi indicau tentatia ludicului ca eliberare de o anume gravitate a poeziei traditionale prin mimarea ingenuitatii copilului insensibil la aspectele tragice ale existentei (precum in poeziile Glas ori La marginea orasuluI) si inclinat sa vada totul sub semnul jocului si invitand la joaca:
Se intorc pescarii eu stelele apelor impart bucate saracilor, insira matanii orbilor, imparatii ies in parcuri la ora asta care seamana cu vechimea gravurilor
si servitorii fac baie cainilor de vanatoare luminasi imbraca manusi deschide-te fereastra - prin urmare
si iesi noapte din odaie ca din piersica samburul, ca preotul din biserica dumnezeu: scarmana lana indragostitilor supusi, vopseste pasarile cu cerneala, innoieste paza de pe luna.
hai sa prindem carabusi sa-i punem in cutie
hai la parau sa facem oale de lut
hai la fantana sa te sarut
hai in parcul comunal pana o canta cocosul sa se scandalizeze orasul
(Insereaza)
Finalul altui poem (InsomniE) se inscrie sub semnul unei similare degajari de solemnitatea discursului liric erotic, totul reducandu-se la sfera minora" a jocului:
Pentru maine
Sa ma plimb cu tine in gradina publica
Fii papusa
Sa-ti inteleg mecanismul
Fii pisica
Sa ma joc cu tine altfel
Fii sora mai mica
Sa ma ingrijesti
Sa nu mai presupui ca te insel
Sa-ti fiu Polichinelle cu muzica.
Si nu lipsesc, din aceste prime poeme, nici unele pro pozitii anuntand autoironia clovnesca din Manifestele Dada, precum aceste versuri din /Fragmente/: se sparg jucarii de sticla intre stele cu lanturi la animale
si in ghetari as vrea sa urmez cu radacina cu boala cu nisipul ce-mi furnica in CREIER fiindca sunt foarte inteligent
si in intuneric (s.n.).
Daca retinem tendinta accentuata in poemele sale ro manesti, de dereglare a discursului prin introducerea de elemente parazitare, fortuite, menite sa tulbure comunicarea, ne putem face o imagine aproximativa despre Jocul" lui Tzara ca manipulare si perturbare a conventiei literare si, pe de alta parte, ca deschidere spre un spatiu mai mobil al expresiei.
Ca regula jocului este, in aceasta etapa preavangardista, bruiajul regulilor mostenite, o atestau, in aceeasi vreme, si versurile lui
Ion Vinea, apropiate in multe privinte de ale prietenului sau. O spune, intre altele, Un cascat in amurg, ce desfasoara, sub titlul voit prozaic, antitraditionalist, o imagistica insolita, cu evident substrat ironic, caricatural: Closca supranaturala, seara inchide aripi de nori pe ouale satesti, si pe un damb din fund Dumnezeu a jucat table si a scapat Garcenii, zaruri cu geamul rotund". Sau: iata vantul se inhama cu talangi mostenite din tata in fiu"; gospodariile cerului s-au inchis, sfintii si-au lepadat / pe nori nestinse pipele si s-au culcat cu nevestele / caci turme biblice si plictisite urca, urca, urca, pe / carare si pocnesc printre bice, hais-cea si vorbe murdare". Ceva mai tarziu (poemul citat anterior dateaza din 1915), poetul va prelua ironic, intr-o poezie de dragoste", limbajul jurnalistic, de mica publicitate", intr-un joc al inlocuirii critice" a unei conventii nobile", cu alta, de un strident prozaism; e cazul poemului A«St Martin (1920):
Iubita de altadata raspunde la numele de Margareta. ochii ei tradeaza visuri palustre, chipul ca ora ceaiului, parul asijderi parc mai inalta decat e, semne particulare nu arc, gasitorii se vor adresa la ziar unde vor primi o buna recompensa.
O situatie semnificativa, din unghiul care ne intereseaza aici, o ilustreaza poezia din etapa constructivista" a avangardei romanesti. Gravitatii programului constructivist, atras de rigoarea intelectuala a imaginarului supus unei discipline ingineresti" in concordanta cu veacul masinist luat ca model, nu-i corespunde decat in mica masura poezia care se face, bunaoara, in paginile revistei Integral. Mai intai, se remarca aici un firesc entuziasm, simili-infantil, in fata spectacolului modernitatii, vazut ca feerie; poetul (un Voronca, un Stefan RoiI) se minuneaza ca un copil de surprizele oferite mereu de noile peisaje citadine, de performantele tehnicii etc, dar foarte repede, voluntar sau nu, entuziasmul initial primeste nuante ironice; ambianta masinista, ritmurile mecanice, de aparat Morse", introduse in imaginarul poetic, primesc, mai curand, functia acelui du mecanique plaque sur du vivant din definitia comicului. Naivitatea si prospetimea unei imaginatii gata sa se deschida spre zonele feericului modern sufera o distorsiune; asociate cu viul" (de exemplu, in lirica erotica) elementele din domeniul mecanicului nu pot genera decat efecte caricaturale, grotesti, comice. Te port in mine ca un registru copier" scrie Voronca intr-o poezie de dragoste, iar Stephan Roii se confeseaza astfel iubitei, prins in jocul imaginilor insolit-prozaice, demistificatoare: inima ta o port ca o cravata bleu"; sau: Iubita mea dezarticulata perpendiculara / splina ta e masina de cusut nori", prin sange circula-mi ca un ford cu faruri".
Dilatarii retorice a discursului amoros romantic i se opune, in replica, jocul parodic, sarja unui limbaj nu mai putin hipertrofiat, in care imaginile epocii activiste, industriale", convocate intr-o sarabanda mecanica, alaturi de asocierile cele mai prozaice, vin sa distruga prestigiile verbului nobil si solemn. Iata un poem de acelasi Stephan Roii: Maison d orez, al carui titlu deformeaza deja, caricatural, o probabila Maison doree: consuma ma cat pe o stofa in careuri o molie bleu intinde-te in mine ca o pata de eau de-cologne glasul e cu frunze-n urechi vrei sa ruginesti arma, sa deraiezi tren vrei sa te alterezi ca o friptura de vitel sa te rupi ca un calendar treci treci tintuie-ma atlas geografic, zvarle-ma minge de tenis poarta-ma palarie de paie manuela manuela die griine manuela logica Ostande finante TSF
Modelul urrnuzian poate din nou functiona in acest spa tiu propice caricaturizarii discursului erotic, in texte evidentiind placerea jocului intors subversiv spre constrangerile gravitatii romantice a efuziunilor sentimentale:
Lasa luna graul sa si-1 depene eu totusi Doamna va trimet un pepene flexibil si cu mult sange rece acest pepene a invins orice foarfece fantani sar ca epe -ne rvoase ce vargat e un pepene poliglot cu favoriti englezesti frumoase un tramvai e mai rotund ca un pepene ori un pepene e mai patrat ca un tramvai
Pe acest teren, jocul e impins, poate, cel mai departe, de catre Ion Vinea insusi, care publica in numarul 2 al revistei Unu (mai, 1928), un poem, Eleonora, ce nu e decat caricatura imensa a exclamatiilor sau suspinelor de amor" romantice, inscrise in diagrama actului consumat mecanic:
Tu
Tu
Ah tuAh tu
TUUUUUUU
Ah tuAh
TUUUUUUUU
Ah tu ah tu ah tu ah
TuAhTuAhTUUUU
Ah tu ah tu ah tu ah tu ah ah-ha-ah-ha-ah-haah-ha-ah ah-Ha ah-Ha ah-Ha A H a a Ah Ha aaaaaaH
TUUUUuuuu
EELEe oo noo ra
De un particular interes pentru definirea dimensiunilor ludice ale spatiului avangardist este si teatralitatea gesticulatiei, gustul evident pentru inscenare. Ele se refera in egala masura la modul de reprezentare a universului poetic si la construirea imaginii poetului, a subiectului liric. Asa cum se jucase cu mecanismele poeziei traditionale, demontandu-le cu satisfactie si recompunandu-le in ansambluri aberante, grav perturbate de elemente straine, avangarda recurge adeseori la un joc cu mastile, marcand constiinta acuta a conventiei literare.
Modernismul incipient introdusese in lirica noastra (prin Adrian Maniu din Romanta spanzuratului; prin Doleantele sau Lamento-ul lui Vinea; prin unele poeme de Tristan Tzara si chiar prin MinulescU) reprezentarea artistului ca saltimbanc", dupa expresia lui Jean Starobinski. Era rezultatul unei importante schimbari de atitudine fata de portretul romantic al poe-tului-geniu, intr-un moment in care statutul marginal al creatorului modern incepea sa fie considerat cu mai multa luciditate, cu o privire critica si autocritica. Sensibilitatea si constiinta in criza a poetului ating forme extreme in spatiul avangardist. Cum am mai spus si alta data, poetul de avangarda intelege sa se revolte la modul spectacular1, facand apel, pe de o parte, la o retorica negativa" (prin prelucrarea ironica a unor formule devalorizate de uzul excesiv si pretandu-se, ca ataxe, la caricatura si deriziunE), iar, pe de alta parte construindu-si el insusi o retorica proprie, in care elemente romantice si moderniste coexista intr-o expresie ambigua, asociind pateticul cu ironia. Tema baroca a lumii ca teatru" isi gaseste, de asemenea, o prelungire fertila in acest spatiu al distantarii de spectacolul formelor literare si al lumii in general, privita nu o data ca succesiune de evenimente absurde, la limita haoticului. Manifestele diverselor grupari de avangarda (dar cate din poeziile scrise sub semnul lor nu-si contin propriul ..manifest"?) atrag deja in mod violent atentia asupra unor astfel de modelari ale imaginii poetului si creatiei sale. intre seria de reprezentari ale poetului ca masca rici, clovn, bufon si imaginea marelui Damnat" rimbaldian se succede o gama variata a jocului cu mastile. in faza mai accentuat critica si negativista a avangardei bunaoara, in Manifestele Dada ale lui Tristan Tzara preponderente sunt primele ipostaze, preluate de la simbolisti si urmasii lor. Clovnul farsor" al lui Adrian Maniu revine la auto rul Manifestelor Dada mtr o expresie violent-grotesca, pe masu ra nihilismului programatic: stim ca nu suntem liberi si strigam libertate"; Suntem directori de circ si fluieram printre vanturile balciunlor, printre manastiri, prostituate, teatre, realitati, sentimente, restaurante, ohi, hoho, bang, bang"; Uitati-va bine la mine!
Sunt tampit, sunt un farsor, sunt un inchipuit. Uitati-va bine la mine!
Sunt urat, chipul meu nu spune nimic, sunt mic. Sunt la fel cu voi toti"2.
Grimasele infantile si un limbaj corespondent aduc in scena o figura umana ce-si pune sub semnul intrebarii propria valoare, cu constiinta deplina a reiati vitatii tuturor realitatilor lumii. Jocul are inca libertatea distantei fata de seriosul unei existente privite ca derizorie si absurda si nemeritand, ca atare, o angajare prea profunda. Conferintele" vide din serile dadaiste pariziene vor spune acelasi lucru, iar tarziile ecouri de la 75 H.P. se vor infatisa ca manifestari pur ludice ale unor astfel de atitudini sfidatoare. Latura critic-demascatoare a acestor demersuri este acum dublata si chiar depasita de placerea jocului: poza dandy", stilul de reclama comerciala imitat cu voluptate de cei ce stiu ca nu pot fi nici ei, in ultima instanta, decat niste harnici fabricanti de noi formule, atesta degajarea, tipica pentru spatiul ludic, de tot ceea ce aminteste, intr-un fel sau altul, gravitatea si povara vietii de fiecare zi. Iata, in acest sens, o reclama" din 75 H.P., menita sa atraga atentia asupra pictopoeziei": LA PICTOPOESLE, invention du peintre VICTOR BRAUNER et du poete ILARLE VORONCA est le dernier-cri de l heure actuelle. Tous Ies dandys doivent se tailler leurs habits d apres la coupe pictopoetique. [] PICTOmESIE TRIOMPHE SUR TOUT ENREGISTRE 1X)UT REALISE L IMPOSSIBLE". Sau, tot acolo, aceasta invitatie" fantezista prelungind gesticulatia ludic-provocatoare a spectacolelor si conferintelor" dadaiste dintre anii 1916 1920: LE GROUPE 75 H. P. organise un grand trieatre anti-theatral auec des representations foudres asphaltes hepatisme diatermie acide carbonique LES SPECTATEURS DOIVENT VENIR EN TOR.ETTES SPECIALES PREVUS de gants de boxe de chaussures de pommes de terre de claxons trompettes signaux de revolvers preferables browning des perruques d asbest".
Pure produse ludice, coborate direct din grimasele clov-nesti ale Manifestelor" dadaiste, sunt si unele antipoeme de genul celui semnat Miguel Donville pe o alta pagina a revistei, sub titlul Unt cu paine: Sireturile de ghete sunt un aliment pretios / Kant si Fratelini / Rasol de vaca cu crema de ghete Cavaler / Selecta difusion de autores del bajo apartado [] August Prost si Marcel Proust / imi plac dulceturile acre si apele salcii [] Tacere vorbeste limba pantofului" s.a.
Nu trebuie sa se citeasca, desigur, in asemenea texte, mai mult decat sunt ele cu adevarat: niste jocuri, spectacole in care gestul si verbul deriziunii cedeaza din caracterul provocator" in favoarea placerii ludice; teribilismul sfidarii e, de acum, mai mult jucat, incat se justifica deja definitiile" ironic-ingaduitoare cu care chiar dadaismul dintre Zurich si Paris va fi calificat, in anii urmatori, de un F. Brunea-Fox ori Sasa Pana: pusca incarcata cu zgomot pur" si mitraliera de confetti".
Nu mai putin senin apare si jocul poetului-saltimbanc si sportsman, intrecand toate performantele mondiale", din teritoriul integralismului" romanesc. Gravitatea proiectului novator e deviata catre destinderea ludica bucurie a inventiei, a descatusarii fortelor imaginative, joc frenetic, ametitor, acaparand fiinta in vartejul spectacolului universal. in viziunea lui Stephan Roii, dintr-un poem dedicat lui F. T. Marinetti (in numarul 12/1927 al revistei Integral, consacrat futurismuluI), intcgralistii" insisi traiesc si se manifesta sub imperiul unei irepresibile porniri ludice:
Integralisti vom schia in vazduh cu avioane sa ne amuzam vom aprinde constelatiile cu cox ultrapoeti vom ateriza dinadins pe stadioane ca sa scrim poeme si sa facem matchuri de box
Poemul se vrea acum in aer liber" cum zice, acelasi Stephan Roii, deschis unor viziuni de paradis recuperat, caruia imagismul de sursa suprarealista ii va conferi noi dimensiuni: in aer liber cainii fac gargara cu stele cerbii sunt regizorii ramurilor, apelor
si prin potecile nevertebrate, drumul se decapiteaza in rape.
Priveste: lumina e alba, ca pieptul pasarilor de mare in corjjore pitpalacii isi chiuie limbile ecoul umple gurile vazduhului si clopotele de aer.
Eu sunt mai inalt decat tine cu o vrabie
Din cuierul aerului desprindeam cocosi salbatici sangele isi batea cu grindina in geamul inimii cerul saltimbanc se tavalea pe campuri
La randul sau, in Plante si animale, sau in Bratara noptilor (1929), Ilarie Voronca desfasura viziunea unei lumi in care totul devine spectacol, intr-o imagistica luxurianta, de feerie cosmica: Marca e un teren de fotbal [] Marca e un circ si se dau peste cap maimutele valurilor [] Marea acrobat se leagana pe trapezul aerului"; literele arunca lumini ca bratarile dansatoarei [] Se impleticesc serpentinele de culori si de imagini / Se desface o cortina peste balul inscriptiilor cerneala"; Furtunile apleaca balanta fulgerelor / Au aruncat peste umarul nostru banduliera fulgerului / Beteala incendiilor [] Campiile danseaza cu pasul lent in ierburi [] Aplauzele se frang ca pasarile in panzele corabiilor" s.a.m.d. Foarte curand, insa, libertatea jocului se va izbi de obstacole reinnoite si ele, si atunci numai umorul negru (ca la suprarealistii din perioada postbelica) va mai compensa cat de cat absenta adevaratei eliberari. Entuziasmul ludic va cunoaste unele supravietuiri, bunaoara, in limba lcoparda", de prospetimi copilaresti, a lui Virgil Teodorescu, sau la Gellu Naum dintr-un poem ca Vasco de Gama, unde declansarea dicteului automat atrage in seriile asociative elementele cele mai diverse, generand, in jocul intalnirilor fortuite, o viziune grotesca, ironica si absurda, sprijinita si pe o anume mecanica a sintaxei si a contaminarilor substantei sonore a versurilor. Rezulta un spectacol ale carei secvente propun mereu raporturi insolite, contrazicand logica normala" si deschizandu-se astfel cand spre mult invocatul merveilleux suprarealist, in latura lui misterios-angoasanta, cand cele mai adeseori catre un soi de comedie onirica": dar Vasco de Gama e un alt calator el miroase apa cu ajutorul lunetei narile i se prelungesc pana la tarm pentru ca el mananca si capul carmaciului acolo e o albina si o femeie
si femeia inteapa albina cu degetul dar batista isi arata dintii spre comandantul care isi balanseaza pendulele din urechi si pendulele suparate i-au ars barba barba a cerut iertare esteticii estetica a mancat biscuitii urcati in obositoare ascensiune spre gura dorm toate actele actele de casatorie de mobilizare actele de tutun de nasture de sticla actele de nas in care scrie cum Vasco de Gama aluneca prin ploaie
Nu putine pagini din Un lup vazut dintr-o lupa (1945), de Gherasim Luca, sunt animate, la randul lor, de spiritul jocului. Protagonistul interpreteaza adesea aici rolul amantului palid, febril-pasionat, asasin sau sinucigas, pozand in sadic" sau in necrofil", inscenand, asadar, un intreg spectacol in care se poate vedea regia actului de creatie insusi, cu supralicitari ale conventiilor poetice, cu jocul de masti ale eului, - inscenare ambigua, mizand pe un anume farmec al vetustetii de album a unor costume si decoruri, pe efectele de hiperbolizare ale gesticii, dar si pe un soi de complicitate ludica a cititorului-spectator. Pana si in pateticul manifest Dialectique de la dialectique (1945), semnat alaturi de D. Trost, tradeaza acest gust oarecum histrionic, cand vorbeste, de pilda, despre erotizarea fara limite a proletariatului" si vede in magnetismul erotic" suportul in surectional cel mai valabil" Iar asa numitul balbutiement" din poezia sa de expresie franceza, inceputa in Romania, e in mare masura - si foarte expresiv - jucat.
De cele mai multe ori i se va substitui insa patosul neoromantic al disperarii si sarcasmului (vizibil inca la Voronca, Geo Bogza si decisiv in paginile lui Gherasim Luca, pe care se proiecteaza umbra damnatului MaldoroR).
Ca in mai toata poezia moderna, apare si la avangardisti un moment al saturatiei de joc, cand mobilitatea imaginatiei solicitate mereu de noi transformari nu poate invinge sentimentul funciarei precaritati a inventiei. Jocul poetic se deschide spre un orizont metafizic, privirea poetului devine sceptica, asistand la fragilitatea jocului mundan de nestapanit, absurd in desfasurarile sale dictate de un jucator absent, poate inexistent.
Ludicul apare astfel ca o componenta fundamentala a atitudinilor avangardiste, indiferent de nuanta miscarii. El traduce nevoia eliberarii de sub tirania conventiilor de orice fel, a bunelor maniere" idealizate de lumea burgheza. Expresie a bunelor maniere" idealizate de lumea burgheza. Expresie a libertatii subiectivitatii creatoare, a degajarii de impovaratorul serios" existential, spatiul avangardei se constituie ca un teritoriu de exceptie, in care se desfasoara ritualul ambiguu al subminarii si distrugerii universurilor literare constituie, deopotriva cu cel al instituirii unor lumi in miscare, etern disponibile pentru transformare. Jocul exhatologic, apocaliptic, P acompaniat in permanenta de celalalt, inaugural, proiectand universuri probabile. Jocul lumii, spectacolul universului exterior se conjuga cu cel al subteranelor fantastice", insusi actul imaginarii devine un spectacol ai carui creatori si spectatori totodata sunt poetii avangardei. Caci ei pastreaza, in miezul euforiei lu-dice, dramul de constiinta lucida, critica si autocritica, ce le dezvaluie fragilitatea scenariilor imaginare. Libertatea castigata impotriva conventiei e pandita mereu de sentimentul provizoratului, al exceptiei sale intr-o lume dominata, in fond, de necesitate. Semnificatia demersului avangardist nu scade insa prin aceasta, chiar daca, la capatul actului ludic, sau chiar in toiul desfasurarii sale, poetii ajung la concluzia, nu lipsita de melancolie, ca oricat de spontan, jocul cu cuvintele este tot literatura, ca, inevitabil, el trebuie sa respecte regula jocului.