Revista Pagini literare" a aparut, saptaminal, intre 21 ianuarie 1899 si 30 aprilie 1900. intr-o caseta de pe ultima pagina a primelor numere se preciza ca pentru tot ce priveste redactarea acestei reviste colaboratorii sa se adreseze d-lui Artur Stavri, strada Olimpului nr. 19", ulterior adaugindu-se si
Ion Gorun. in articolul-program se declara ca Pagini literare" se deschid ospitaliere si ferite de orice spirit de exclusivism, oricarei cugetari, oricarei observatii, numai cugetare si observatie sa fie si sub oricare forma, numai literara sa fie". in cele 54 de numere ale existentei ei, revista a oferit, intr-adevar, cu larghete coloanele sale unui mare numar de colaboratori, insa, fapt explicabil intr-o anume masura, nu toti cei ce au aflat ospitalitate in Pagini literare" au izbutit sa confere scrierilor lor forma literara autentica preconizata in programul initial.
Desi nu si-a definit de la inceput un punct de vedere propriu in ceea ce priveste orientarea estetica, apelind la contributia tuturor scriitorilor vremii, totusi Pagini literare" nu a fost o publicatie eclectica. Activitatea ei s-a structurat in intregime pe linia literaturii noastre traditionale. Un punct pozitiv, in aceasta directie, este acela ca si-a atras colaborarea unor scriitori de prestigiu in epoca, din diferite generatii, care urmau evolutia caracteristica literaturii nationale. Alaturi de V. A. Urechia e prezent I. L. Caragiale, cu trei ample Cronici", in care dezbatea repertoriul Teatrului National si precaritatea talentelor din Conservator (nr. 24, 3 octombrie, 1899), sublinia succesul Convorbirilor literare pentru ca nu l-au urmarit decit pe cel moral", alcatuia un elogios necrolog la moartea lui Anton Bacalbasa (nr. 25, 10 octombrie 1899), comenta reprezentatia cu Eleonora Duse-Mounet-Sully (nr. 1, 17 octombrie 1899). Al. Vlahuta semneaza descrierea Insula terpilor (nr. 13, 15 aprilie 1899), schita Predare (nr. 3, 31 octombrie 1899) si o cronica teatrala despre Eleonora Duse (nr. 1, 17 octombrie 1899). lincepind cu nr. 3, din 31 octombrie 1899, G. Cosbuc publica un ciclu de poezii, printre care Apoi vezi, Murind, Petrea etc. De la nr. 5, din 14 noiembrie 1899, un colaborator permanent devine St. O. Iosif, care se afirmase la Vieata si la Floare-albastra, tiparind in Pagini literare" poeziile De ziua mea, Acolo, O clipa, Romanta, Eroul de la Konigraetz, Toamna, Nucul si altele. O contributie activa are Dimitrie Anghel, publi-cind aici atit scrieri originale, ca admirabilul poem
In gradina (MelancoliE) si schita umoristica Din partea raposatului, cit si multe cicluri de poezii populare spaniole", populare italiene", populare grecesti" si alte traduceri. St. Basara-beanu (Victor CrasescU), fost colaborator la Vatra cu schite si nuvele care zugraveau lumea poturilor, a pescarilor si tipurile declasatilor de la periferia societatii, insereaza in Pagini literare" scrieri in proza cu alta tematica, in ciclul Din valurile vietii, infatisind scene obisnuite din mediul urban, idile studentesti (Intimplare neasteptata, La expozitie, intilnirea, Idila etC).
Unul din principalele merite ale revistei, in directia continuarii si imbogatirii cu noi aspecte a literaturii noastre traditionale, de inspiratie nationala, este acela ca a inlesnit afirmarea unor scriitori tineri din acel timp, care au devenit nume prestigioase in literatura romana din prima jumatate a secolului al XX-lea. O fecunda activitate publicistica a desfasurat aici tinarul, pe atunci, Mihail Sadoveanu, care semna cu pseudonimul M. S. Cobuz. Daca poeziile sale (ciclul Cintece de primavara, Locuri scumpe, MamA) nu depaseau nivelul comun al liricii sentimentale adolescentine, in schimb scrierile in proza prevesteau pe povestitorul de mai tirziu, atit ca motive de inspiratie, cit mai ales ca tonalitate si modalitate de expresie, istorisind intimplari de la tara, dramele flacailor supusi unui tratament inuman in cazarmi, scene de vinatoare, aducind adesea in scena batrini hitri, molcomi, adoptind in expunere tonul sfatos, prin excelenta liric (De prin streini, La pinda, Necredinciosul, Un nenorocit, La sfirsit, Tatal, Povestea lui Ion, Un viteaz etC). in paginile revistei e prezent, o singura data, si Octavian Goga, care semna, cu pseudonimul Othmar, o traducere Din Heine" (or. 2, 16 aprilie 1900).
O frumoasa afirmare are, aici, Jean Bart. Dupa Victor Crasescu, dar cu mijloace artistice superioare, aduce imagini inedite, pline de farmec si pitoresc, din lumea marinarilor si pescarilor, descrie scene emotionante din existenta zbuciumata si adesea tragica a acestora (Pe Dunare, ciclul Dintr-un jurnal de bord, Moartea pilotului, Cimitirul maritim etc.). Alte schite si povestiri exceleaza prin evocarea sobra, de autentica vibratie, a unor intimplari dureroase petrecute in armata (La poarta spitalului, O marturisire, O inmormln-tare etC).
Cei mai asidui colaboratori, in domeniul prozei, erau Ion Gorun, Constanta Hodos, Ioan Adam, Artur Gorovei. Desi erau bine intentionati, propunindu-si sa infatiseze momente si aspecte nestiute, adesea neluate in seama, din lumea oamenilor marunti, umili si necajiti, totusi scrierile lor au ramas la un nivel artistic scazut. Tendinta melodramatica, a idilizarii vietii de la tara, ce se face resimtita si aici, ca si in productiile anterioare, din alte reviste, ii va conduce, nu peste mult timp, spre samanatorism.
Poezii, schite si povestiri, mai mult sau mai putin meri-tqrii, au publicat Artur Stavri, D. Nanu, Haralamb G. Lecca, George Ranetti, Radu D. Rosetti, Cincinat Pavelescu, O. Carp, N. Beldiceanu, D. Tel cor, C. Xcni, Emil D. Fagure, Eug. Stefanescu, Sofia Nadejde, V. Cioflec si altii.
