Urmind linia Revistei romane" a lui Al. Odo-bescu, careia ii si aduce un simtit omagiu in articolul-pro-gram, Atheneul roman" isi propunea sa fie o revista enciclopedica, intr-o anume masura a reusit sa aiba un astfel de profil, dar numai ca buletin al societatii cu acelasi nume, subintitulata stiintifica, literara si artistica".
Scopul publicatiei, la conducerea careia se afla C. Esarcu, era acelasi cu al societatii, formulat in statutele ei, pe care le tipareste integral in primele numere. in cuvintul inainte" aparut in intiiul numar (1 30 iunie 1866) al Atheneului roman" se sublinia ca intregul popor trebuie sa se bucure de binefacerile culturii si ale civilizatiei, nu numai unele clase privilegiate : Nimeni in ziua de astazi nu mai cata a demonstra necesitatea de a instrui si moxalisa poporul. Aceasta veritate a devenit o axioma pentru toti Nu insa indestul pare a fi raspindita convictia, nu indestul gravata in inimile oamenilor politici aceasta mare veritate : aveni-mentul real si definitiv al Democratiei si al Libertatii nu este, nu poate fi posibil intr-un Stat unde instructia si moralitatea nu apare decit ici si colea in unele clase ale socie-tatii .
Paginile Atheneului roman" acordau atentie in primul rind conferintelor tinute in cadrul societatii, pe care le publicau fie integral fie fragmentar sau in rezumat, precum si activitatii variate a societatii. Conferinta lui D. Vcriceanu Despre libertate din punctul de vedere economic si politic, publicata integral, afirma astfel de idei : Libertatea nu se da/uieste, nu se improviza, ci se dobindeste prin munca, prin sudoare si moralitate Daca libertatea ar fi turbulenta si periculoasa si daca despotismul ar fi pacific si folositor, neaparat popoarele ar prefera despotismul, pentru ca dinsele nu cauta decit linistea si liberul exercitiu al facultatilor lor. Ar fi insa o nebunie a crede aceasta, ca sa poata domni ordinea si siguranta acolo unde domneste tirania, acolo unde nu se respecta nimic, acolo unde comanda vointa unuia sau a citorva indivizi, cari in numele ordinii voiesc a sacrifica direct sau pe ascuns libertatea cetatenilor".
Cu toate ca Atheneul roman" cauta sa ilustreze in primul rind activitatea societatii, totusi acorda destul de mult spatiu si literaturii. Printre colaboratorii sai se numarau
Ion Hcliadc Radulescu, B. P. Hasdcu, C. Aristia, N. Nicoleanu, G. Crctianu, V. A. Urcchia, D. Bolintineanu si altii. Multe din lucrarile literare publicate aici se incadrau in aceleasi idei inaintate, progresiste. Demne de retinut sint in p|rimul rind versurile lui N. Nicoleanu :
Urasc pompa si mindria venitoaselor palate Ce de lux, de bogatie si de fala stralucesc, Unde inima de mila nu susprina si nu bate, Pe cind vitiul, risipa si placerile domnesc.
Urasc mina ce cu sila pune legea subt picioare Si pe junele ce-si vinde constiinta pentru bani, Pe poet lingau si cine, fara stima de onoare, Ce insulta libertatea si se-nchina la tirani.
Unele scrieri pe care V. A. Urechia le publica aici sint insa, ca atitudini si semnificatii, diametral opuse. Asa sint de pilda, poezia Pina cind ?, care contine versuri xenofobe si drama Vornicul Bucioc, fata ide care insusi C. Esarcu, directorul revistei, isi exprima o serie de rezerve, intr^un comentariu auxiliar. Drama este coplesita de fanatism dinastic, incearca sa acrediteze ideea ca unui monarh i se poate ierta orice si trebuie sa i se supuna oricine deoarece ar fi de esenta divina", ar fi unsul lui Dumnezeu" pe pamint. Din sumarul variat al revistei mai pot fi desprinse si studiile Portretul lui Ion Voda de B. P. Hasdeu, Dizertatie despre hexametrul antic belen si modern romanesc de C. Aristia, Introductie in poeziile ossianice de Ion Heliade Radulescu, Datini si moravuri nationale de G. Misail. C. Aristia mai publica, in traducerea sa, citeva ample fragmente din lliuda lui Homer.