OBSERVATORI AI PROVINCIEI. CLASICI. UMORISTI despre Sinteze literare
I. Al. Bratescu-Voinesti
Sentimental si izolat, moralist patetic, munteanul I. Al. Bratescu-Voinesti se apropie prin calitatile de narator de moldoveni. Autorul lui Niculaita Minciuna e un narator de cerc intim, din familia lui Negruzzi si Gane, clasicismul fiind la el o atitudine in fata vietii, nu o problema de stil. Calatoriile, lecturile, pasiunea pentru raritati florale sint preferinte ale unui rafinat ; gustul conversatiei si comportarea supravegheata apartin mediului lustruit prin educatie. Descendent din neamul Udrestilor", cu genealogie cunoscuta pina in epoca lui Mihai-Viteazul, prozatorul priveste lumea contemporana din perspectiva boierimii, al carei declin se produce in virtutea unor legi sociale inexorabile. Fenomenul inadaptabilitatii vechii clase la realitatile istorice in transformare constituie pentru el,, ca la italianul Lampedusa, obiectul unor observatii-document, cu implicatii etice, psihologice si sociale. Literatura voinesciana valorifica sugestii indepartate din Balzac, Flaubert si Maupassant, dar prin nota accentuat-memorialistica da expresie unui climat cu particularitati autohtone revelatoare.
Dintre inaintasi, bunicul Nicolae Bratescu din Voinesti-Dimbovita se casatorise cu Luxita Porfirogheni, coboritoare din mosierii Udrea. Potrivit rangului, aceasta primise instructiune franceza si germana, ca si mama scriitorului, fiica a aghiotantului domnesc I. Voinescu I. Tatal, pitarul Alexandru, e un contemplativ preocupat de pomi si flori rare, rolul principal in casa revenind mamei, Alexandrina (Sasinca din Nea-mul UdrestiloR), frumusete imperiala", dreapta, rece si mindra". Din mediul familial, scriitorul (n. Tirgoviste, 31 dec. 1868 sau 1 ian. 1869) evoca aspecte tipice, practic devenite automatisme, schita Simbata (1892) dind o idee despre un mod de viata patriarhal. Madama", guvernanta la copii, e austriaca, avind in camera, fixat in perete, portretul Mariei Tereziei". Popa Costache, batrin ca vremea, indoit ca un 3", vine regulat cu sfestania. Masa e un mic ritual. Tatal, care a ingrijit florile, cere sa-i toarne sa se spele" ; madama" le aseaza copiilor servetele la git iar Prislea", mezinul, zice, dupa indemnul mamei, o poezie nemteasca". Spre sfirsitul mesei intra maiestuos bunica (nimaia"), intimpinata cu respect. Toate miscarile, in acest cadru, sint reluate in acelasi mod : Ca in toate simbetele din timpul iernei avem la masa gelatina, prajitura favorita a bunicii, care-si apropie scaunul si maninca si dinsa, iar madama, ca totdeauna, din pricina durerilor de dinti : A«Erlauben Sie mir, gnadige FrauA», cere voie s-o puie pe soba ca sa se incalzeasca, pe cind noi ne dam cu coatele zimbind si asteptind sa auzim pe tata soptind bu-nicai : A«orz pe gisteA»". Intrind in salonasul cu pianul Pleyel", bunica priveste suspinind portretul batrinului raposat, alt gest previzibil (Stiu dinainte ce are sa faca bunica"). Parinti si copii, retrasi in odaia de alaturi" joaca loton, dupa ce virstnicii au discutat despre flori cu nume sonore : pelar-gonii, atalii, tinerarii. La noua ceasuri si jumatate", la un semnal al tatalui, copiii merg la culcare, insotiti de madama, fiecare avind, printr-o intimplare cirmuita de tata, aceeasi suma de bani cistigati" la loton. Bunica pleaca si ea. Poezia vietii de familie, family home" are tangente
Crezi ca ne lipseste ceva?
Poti adauga opera - comentariul,
eseul sau referatul despre opera care lipseste.
Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.