|
„Dar de-ale vietii valuri, de al furtunii pas Abia conture triste si umbre-au mai ramas, in van mai caut lumea-mi in obositul creier, Caci ragusit, tomnatec, vrajeste trist un greier; Pe inima-mi pustie zadarnic mana-mi tin, Ea bate ca si cariul incet intr-un sicriu. Si cand gandesc la viata-mi, imi pare ca ea cura incet, repovestita de o straina gura, Ca si cand n-ar fi viata-mi, ca si cand n-as fi fost. Cine-i acel ce-mi spune povestea, pe de rost De-mi tin la el urechea—si rad de cate-ascult Ca de dureri straine? Parc-am murit demult.
Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.
Politica de confidentialitate
|
Scrierile si activitatea publicistica a lui Mihai EMINESCU
Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text
Proza