» Mihai Eminescu este marturia suprema a existentei noastre ideale in cultura, caci gandirea si sensibilitatea romaneasca au trait o extindere a orizontului cugetarii, care ne-a transformat in mod esential" (Tudor VianU).
» Poetul din Ipotesti este un scriitor total" (Th. CodreanU), intrupand in creatia sa totul: ecouri mitice, istoria si peisajul romanesc, folclorul, istoria, filosofia, stiinta, vechile intelepciuni" (Edgar PapU).
» Eminescu izbuteste acest lucru paradoxal, sa placa omului simplu printr-o conceptie ingenua si elementara, inscriindu-se cu aceasta ipostaza folclorului national, si sa tulbure pe omul rafinat de pretutindeni prin complicatia culorii si a formei si prin strafundurile filosofice." (G. CalinescU)
» Poet al naturii si al iubirii, M. Eminescu a fost fascinat de spiritul romantic, de istorie, de folclor, creand o poezie in care vibreaza sensibilitatea, suavitatea si vraja specific eminesciene, printr-un limbaj de o mare expresivitate si intr-o forma artistica superioara.
» Cand ajunge a fi el insusi, Eminescu nu mai seamana cu nici unul din predecesorii sai (). Tot ce fusese imprumutat se mistuie in miracolul creatiei." (Tudor VianU)
» Cea mai mare insusire a lui Eminescu este de a face poezie populara fara sa imite, si cu idei culte, de a cobori la acel sublim impresionism popular." (G. CalinescU) El este atras de folclorul fabulos, de mit si traditie, de superstitie si legenda, dar si de acele specii poetice ce dezbat valori etice sau filosofice, nastere si moarte, fiinta - nefiinta sau imagineaza tulburatoare cosmogonii.
» Ramanand ce-a fost: romantic", Eminescu traieste sub cerul senin al artei clasice" (D. PopovicI). Tanarul Eminescu milita pentru o arta angajata, dar treptat ramane doar increderea in perenitatea poeziei. Romantismul activ, protestatar, titanian se conjuga cu inflexiunile elegiace si satirice ale clasicului.
» Reprezentant al liricii personale, un inadaptat romantic, mare creator de viziuni, Eminescu imbogateste romantismul (cultiva oniricul, gandirea mitica, demonismul, ironia romantica, geniul, natura problematica, fantasticul mitologic etc.) si il inalta pana la ultima treapta a desavarsirii. Se fixeaza astfel, prin dezbaterea spirituala, in planul cel mai de sus al literaturii romantice europene.
» Poate ca in A«coexistenta contrariilorA» sta cheia cu care am putea descifra A«enigmaA» lui Eminescu () ceruta chiar de structura A«omului universalA», asa cum tindea sa-1 intrupeze geniul lui Eminescu." (M. EliadE)
» Filosofia" eminesciana are ca fundament problema denivelarii axiologice intre doua registre ontologice: transcendent/imanent; uman/astral; numenal/fenomenal; teluric/celest. Investigand lumea, universul, poezia sa este mit si fauritoare de mituri, una dintre marile justificari ale existentei de roman" (P. ConstantinescU).
» Autohtonismul, valorificarea povestilor, doinelor, ghicitorilor, a eresurilor de catre o imaginatie fecunda si atotcuprinzatoare, peisajul specific romanesc, zugravirea istoriei (mitul dacic, apogeul istoric al Evului Mediu, criza istorica) fac din Eminescu un veritabil poet national". Creatiile sale de maturitate ilustreaza lumea sociala si politica a timpului, dar si aspiratia spre absolut sau confruntarea dramatica a realului cu idealul. Tema istoriei nationale 1-a fascinat pe poet, iar cronicile au fost, alaturi de creatiile folclorice, un material semnificativ al inspiratiei artistice, aspect recunoscut intr-o simbolica marturisire de manuscris: Trecutul e in mine si eu sunt trecutul,/ Precum traieste cerul cu marea ce-1 respira".
» Pentru Eminescu, istoria parcurge trei varste, din care primele doua (varsta de dinaintea istoriei, cea a Daciei mitice din
Memento mori, si varsta eroica a statului natural din
Scrisoarea III) sunt prin excelenta creatoare, iar cea de-a treia, contemporana, e resimtita ca un timp de criza al instrainarii de istorie. () A reda constiintei instrainate sentimentul patriei, printr-o intoarcere spre varsta mitica sau varsta eroica, este sensul mantuitor pe care Eminescu il atribuie istoriei." (Ioana Em. PetrescU)
» Poezia este, in viziunea eminesciana, un limbaj simbolic, o expresie cu puteri miraculoase, in stare sa incifreze, intr-o imagine eterna, misterul vietii si infinitul launtric al creatorului.
» Nimeni, inaintea lui Eminescu, nu dispusese de posibilitatile limbii romane cu o libertate suverana, la fel cu aceea atinsa de el prin utilizarea tuturor functiilor limbii, a intregii ei fiziologii, a tuturor formelor flexiunii si derivarii ei. Limba romana devine un instrument absolut, docil in mana lui magistrala si poetul o foloseste pentru a exprima ganduri si viziuni cum nu se mai luminasera niciodata intr-o minte romaneasca." (T. VianU)
» Daca in poezia de tinerete discursul romantic, retoric, descriptiv imbraca haine stralucitoare", etapa maturitatii aduce un stil clasic, armonios, limpede, de o simplitate derutanta. Maestru al versului, Eminescu supune limbajul la un travaliu impresionant pentru a gasi cuvantul ce exprima adevarul". in general, textul poetic eminescian trece prin aceleasi vami ale metamorfozelor creatiei", caci intre plasma primitiva si versiunea ultima, tiparele se succeda, se elimina, se purifica, zgura cade si filonul stralucitor, ca aurul, se iveste". (PerpessiciuS)
» Cunoscand vocatia filosofica a lui Eminescu si descendenta sa romantica, suntem indreptatiti sa acordam simbolului si metafizicii un rol important in explicatia operei sale poetice." (Mircea EliadE)
» Ceea ce Eminescu a instaurat este un sens historial al Fiintei, un mod de gandire a profunzimii lumii, a inaltului ei invizibil. A mers intr-o blanda ratacire pana la marginea prapastiei unde doarme ascuns inca neganditul." (Const. BarbU)
» M. Eminescu reprezinta insasi esenta Poeziei, topiri de pagini vechi in sugestii noi ale metaforei revelatoare intr-o virtuala succesiune fara inceput si fara sfarsit a etalonului" de aur al versului romanesc.
» Eminescu nu numai ca depaseste romantismul in gradul de promovare lirica a dulcelui, dar ramane, sub aspectul de fata, egalat numai de Dante in toata literatura universala" (Edgar PapU).
» Hugo se numara printre cei care i-au sugerat lui Eminescu motivul prabusirilor de lumi. Totusi, maniera exterior descriptiva a lui Hugo n-a putut atinge nici pe departe infinita forta sugestiva a evocarilor eminesciene, care intrec, in aceasta privinta, toate antecedentele romantice" (Edgar PapU).
» Prin cultul formei si al Antichitatii, Eminescu apartine neoclasicismului, dar prin pesimism si voluptatea erotica si intelectuala se apropie de literatura decadenta a Europei, iar prin unele motive de inspiratie, prin amploarea sentimentelor si viziunilor sale se leaga de epoca anterioara a romantismului." (D. PopovicI)
» Opera lui Eminescu e o vasta sinteza poetica care din mai multe puncte de vedere se ridica deasupra marilor curente literare." (Ladislau GaldI)
» Slujit de o enorma acumulare de cultura romaneasca si straina, de un gust fara gres, format la scoala lui Homer,
Shakespeare si Goethe, precum si la aceea a clasicului folclor romanesc, Eminescu a realizat o opera de sinteza a tuturor traditiilor populare si culte nationale, depasindu-le prin geniul si munca sa neprecupetita si intrupandu-le in fauriri de fond si forme admirabile, lucrat in atelierul sau de titan neobosit." (Zoe Dumitrescu-BusulengA)
