GRILA - REPERE PENTRU O PREZENTARE GENERALA,:
- geneza: "Novela" aceasta a fost citita la "Junimea" (producand perplexitatE) si apoi tiparita in "Convorbiri literare", decembrie 1972 si in ianuarie 1893;
- curent: romantic (in context european - scriitori ca Chamisso Novalis, Th.Gautier;
- concepte romantice ilustrate in nuvela: demonism, serafism, titanism, evaziune romantica in universuri compensatorii (evul mediu, mituri, natura selenara), "fantazia Vfantezia;
- specia - nuvela ("novela") - proza de idei; filozofica (teoriile lui Kant cu privire la relativitatea spatiului si timpuluI); cu caracter fantastic;
- gen literar: epic imbinat cu liric - vizionar;
- moduri de expunere: descrierea, monologul, dialogul, naratiunea;
- categorii estetice: frumosul, sublimul;
- cai/modalitati ale literaturii romantice pentru a realiza "evaziunea" in timp si spatiu: fantasticul, magicul, oniricul, "fantazia";
- temele si motivele romantice ilustrate in nuvela: iubirea, metempsihoza, lumea ca vis, visul, umbra, lumea siderala, calatoria cosmica, luna, paradisul, medievalismul, cartea magica, micro si macrotimpul, micro si macrospatiul, dublul, triun-ghiul cu Ochiul Divin.
Idei principale cu referire la rezumat si la caracterizarea personajului: Dionis este - in buna masura - prototip al poetului tanar, intelectual (aici autodidacT) cu lectura, intre alte "bizarerii" romantice, a unei carti de astrologie bizantina, magica, prin care poate "evada" in Evul Mediu pe vremea lui Alexandru cel Bun (se va vedea ca si visul si fantezia il transpun in acea epoca in care, pe cale hipnotic/onirica ori magica, afla ca a trait (sau ca sufletul sau a traiT) sub infatisarea unui calugar, Dan, (el insusi initiat in magie si metempsihoza de un invatat pe nume RubeN). Avand asemenea preocupari ezoterice, Dan reuseste sa se desprinda de umbra sa si are revelatia ca sufletul sau a mai trait o data in alt trup (teoria metempsihozeI), ca el, Dan, a fost altadata astrologul matematician Zoroastru. De notat ca acest tip uman va reaparea in "Scrisoarea I", in 1881. Pe de alta parte, Dan crede a avea intelegerea intuitiva a faptului ca va trai intr-o lume moderna, ca Dionis. De aici voita enigma in legatura cu actualizarea personajului, caci ramane intrebarea daca urmarim povestea lui Dionis care adoarme si se viseaza Dan sau a lui Dan care, prin magie, isi pierde umbra si trece - subiectiv - prin timp si spatiu, ca prin simple proiectii subiective, in trecut si in viitor, ajungand cu fata iubita, numita serafic Maria, in luna, unde intemeiaza un paradis selenar, vegheat insa staruitor de un ochi viu, aflat intr-un triunghi - semnul lui Dumnezeu. in orgoliul sau demiurgic (semn al titanismului romantiC), Dan este insa un spirit profanator, el cuteaza sa se considere el insusi Dumnezeu - adica face un gest satanic, de contestatie demonica - si Dumnezeu il prabuseste, ca pe orgoliosul Satanail. in masura in care este vorba de o "aventura a cunoasterii" si de a face "pacte" magice pentru depasirea limitelor firesti si a conditiei umane, se poate vorbi si de abordarea unui mare motiv literar european - motivul faustic. Un altul este cautarea Absolutului. Pe plan epic, "caderea" sau izgonirea din paradis coincide cu trezirea lui Dionis din somn, dar visul romantic va continua si in stare de veghe, e! va cunoaste pe Maria, plina de noblete ca si fiica hatmanului Arbore (de pe vremea lui Alexandru cel BuN) si angelica in felul aceleia. Dionis insusi are o descendenta aristocratica, desi este sarac, caci este orfan. Cei doi tineri frumosi, visatori si nobili (atat prin nastere cat si sufletestE), care se iubesc curat si cu statornicie, se vor casatori fericiti.
Sugestii pentru caracterizarea personajului:
- epitetul "sarmanul" marcheaza destinul personajului; paralela cu titlul "Geniu pustiu";
- tipul tanarului intelectual romantic, neadaptat (se poate continua paralela cu personajele lui Camil PetrescU);
- destin romantic - situatii de exceptie: orfan, "fructul amorului" dintre un tanar de o mare frumusete (care murise in "spitalul de alienati") si Maria. " asupra acestui chip isi concentrase el amorul lui - atata forma avea, pustiita, sarmana lui viata - un portret! Da, era tatal sau, cand fusese in varsta lui de acum. Muma-sa, o femeie palida, nalta, blonda cu ochii negri, ii vorbise adesea de tatal sau, de acel copil cine stie cum ratacit in clasele poporului de jos. Misterios, fara sa spuie cuiva secretul numelui lui, el sedea in casa preotului batran a carui fiica era Maria. Ei se iubira. in toata ziua el ii promitea ca taina sufletului sau isi va avea sfarsitul, ca o va lua de sotie, ca o soarta aurita o asteapta ()";
- portret fizic si moral: "Ridicandu-si caciula cea matoasa, vedem o frunte atat de neteda, alba, corect boltita, care coincide pe deplin cu fata intr-adevar placuta a tanarului. Parul numai cam pre" lung curgea in vite pana pe spate, dar uscaciunea neagra si salbateca a parului contrasta placut cu fata fina, dulce si copilareasca a baietanului () ochii lui cei moi si straluciti se pierdura iar in acea intensiva visatorie (). Surasul sau era foarte inocent, dulce l-am putd numi, si totusi de o profunda melancolie. Melancolia la varsta lui este semnul caracteristic al orfanilor"
"un copist avizat a se cultiva pe apucate, singur si aceasta libertate de alegere in elementele de cultura il facea sa citeasca numai ceea ce se potrivea cu predispunerea sa sufleteasca atat de visatoare. Lucruri mistice, subtilitati metafizice ii atrageau cugetarea ca un magnet - e minune oare ca pentru el visul era o viata si viata un vis: Era minune ca devenea superstitios?" () Dionis era un baiet sarac". "Trecut si viitor e in sufletul meu ca padurea intr-un sambure de ghinda, si infinitul asemenea, ca reflectarea cerului instelat intr-un strop de roua. () Daca lumea este un vis - de ce n-am putea sa coordonam sirul fenomenelor sale cum voim noi? Nu e adevarat ca exista un trecut - cosecutivitatea e in cugetarea noastra - cauzele fenomenelor, consecutive pentru noi, aceleasi intotdeauna, exista si lucreaza simultan. Sa traiesc in vremea lui Mircea cel Mare sau a lui Alexandru cel Bun - este oare absolut imposibil?"
"Fantazia celui ales ii vorbeste in limba ei - si limba ei e armonia lui Platon" (Eminescu, mss.2287, f.ll v.).
