Tema acestei meditatii este clasica si anume fortuna labilis.
Ideea este aceea a raspunsului dat de toate filosofiile, care-1 invata pe om sa traiasca si sa moara demn: Nu credeam sa-nvat a muri vreodata/ Pururi tanar infasurat in manta-mi".
Motivul il formeaza aceasta imagine despre sine a poetului, care cu seninatatea abstracta, de care vorbea Maiorescu, traieste intr-o evaziune romantica: Ochii mei naltam visatori la steaua/ Singuratatii", in lumea ca vis a universului sau, asa cum o marturiseste in Luceafarul.
Iubirea ca tema fundamentala a universului poetic este sugerata prifitr-o metonimie: Suferinta tu, dureros de dulce", asa cum o traia si Luceafarul -Hyperion: Se stinse cu durere". De aceea, ca si Hyperion, vrea sa guste voluptatea mortii, fiindca iubirea si moartea sunt corelative: Pan-in fund baui voluptatea mortii / Neinduratoare".
Iubirea este aprinderea rugului launtric al patimii: Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus / Ori ca Hercul inveninat de haina-i / locul meu a-l stinge nu pot cu toate / Apele marii".
Iubirea este un vis care incendiaza viata, sufletul, spre a desprinde spiritul de lume: De-al meu propriu vis, mistuit ma vaiet, / Pe-al meu propriu rug, ma topesc in flacari". intrebarea chinuitoare pentru el este daca metempsihoza sau renasterea spirituala crestina, nasterea a doua oara, pe care o discuta Domnul lisus Hristos cu Nicodim, este posibila:
"Pot sa mai reinviu luminos din el ca / Pasarea Phonix ?" Ca si in Luceafarul, poetul doreste aceasta desprindere de iubirea pamanteasca, carc-i doar un mod de inlantuire a spiritului spre a-l impiedica sa se elibereze: Piara-mi ochii tulburatori din cale / Vino iar la san, nepasare trista; / Ca sa pot muri linistit, pe mine / Mie reda-ma". Exista o consonanta interioara cu poezia
Glossa in sensul regasirii, este momentul, in care spiritul, devenit constient de sine, se izoleaza ca si in Luceafarul, nu mai vrea sa ia parte la drama Naturii, la creatie, ca si in Glossa izolandu-se si flindu-si suficient siesi. Poetul savarseste renuntarea arhetipala, care aduce linistea interioara, care face posibila,reintegrarea sinelui individual (atman) in Sinele Suprem (mahatman). in crestinism este intrarea in viata monahala cu cele trei voturi: castitate curajie, saracie si ascultare.
