Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Scrisoarea I poemul de Mihai EMINESCU



Mihai EMINESCU Scrisoarea I
Dintre cele cinci piese ale ciclului, Scrisoarea I se distinge prin caracterul de adanca meditatie filosofica. Izvoarele pot fi cautate in Imnul creatiunii din Rig-Veda, in ceea ce priveste fragmentul cosmogonic, ce evoca inceputurile obscure ale universului, cand fiinta nu se diferentiase din nefiinta, si drama faustiana a geniului care se zbate sa descifreze sensurile existentei si creatiei.

De la contemplarea cosmosului, discursul coboara in fluxul sau neintrerupt pana la tabloul originilor lumii intr-o viziune cosmogonica universala, pentru a ajunge apoi la denuntarea vanitatii lumii contemporane, marunte si bantuite de patimi, proiectand destinul tragic al geniului, al tuturor valorilor intelectuale.

Versurile stau sub semnul timpului cu dubla sa valoare, de timp individual (simbolizat de ceasorniC) si de timp universal, etern, fara determinari precise.

Invocatia lunii contureaza un peisaj cosmic, prin care vremelnicia oamenilor, egalitatea dintre ei in fata destinului sunt contemplate de la scara cosmica. in acest grandios cadru apare imaginea dascalului, a filosofului care dezleaga in siruri" noaptea adanc-a veciniciei". Comparat cu eroul mitologic Atlas, condamnat sa sustina bolta cerului, dascalul ilustreaza puterea divina a geniului. Se contureaza contradictia romantica dintre imensitatea universului si precaritatea conditiei umane, fragila trestie cugetatoare" a lui Pascal, care isi cucereste maretia doar prin forta spirituala.

Partea a IlI-a poemului reflecta cosmogonia gandita de batranul dascal", pretext de a ilustra profunzimea cugetarii, accesul la marile adevaruri. Textul inlocuieste divinitatile din Rig-Veda cu unitati ermetice (Fiinta, Nefiinta, Nepatruns, Chaosul-muma, Dumnezeu-TataL), imaginate prin analogie cu fenomenul pamantesc al procreatiei. Punctul genezei, mult mai slab ca boaba spumii", cu putere misterioasa de atractie, risipeste Haosul, indetermi-narea nascand astri si lumi pentru a se identifica cu Sufletul Absolut, Etern.



Destinul universului este un etern prezent, o clipa vesnic suspendata intre trecut si viitor, clipa care este insasi forma existentei. Viitorul si trecutul, tot ce construim, dupa categoria subiectiva a cauzalitatii, ar apartine lumii iluziilor: Caci e vis al nefiintei universul cel himeric".

Textul eminescian vorbeste despre o stare precosmica, ininteligibila: N-a fost lume priceputa, si nici minte s-o priceapa" sau nici de vazut nu fuse, si nici ochi care s-o vaza". Ochiul creat spre a cunoaste" este batranul dascal, un Atlas spiritual, ce pare a avea rolul de constiinta a universului inconstient, de centru spiritual al lumilor. Dar pozitia sa privilegiata din punct de vedere spiritual nu modifica destinul imediat al fiintei. intrebarea Ce-o sa aiba din aceasta pentru el batranul dascal?" are un simplu raspuns negativ, caci spiritul uman nu are o existenta pentru sine.

El este doar instrumentul, oglinda in care divinitatea lipsita de forma ajunge la cunoasterea de sine, isi satisface apetitul" care a determinat crearea universului. Grandoarea absoluta a spiritului si nimicnicia himerica a fiintei se intalnesc in conditia umana a carei expresie suprema este cea a genialitatii." (Ioana Em. Petrescu, Eminescu. Modele cosmologice si viziune poetica)

Directiile idealismului schopenhauerian (gnoseologica, metafizica, estetica, etica), cu expunerea caracterului aprioric al timpului si spatiului, au putut sustine viziunea eminesciana a eului creator de lumi. Fara a mai identifica gandirea cu divinul, opera eminesciana va substitui divinitatii gandirea umana, iar aceasta va sustine lumea in fiinta. Pozitia privilegiata a spiritului in univers este reliefata in structura Scrisorii I, care se construieste concentric in jurul imaginii dascalului. Momentul prim (simetric celui finaL) e marcat, ca si in alte poeme eminesciene, de structura sferica", printr-o miscare de rupere a continuitatii realului si de patrundere in universul inchis al gandirii. Aici, ruperea de timpul real, abandonat ceasornicului, este, odata cu miscarea initiala de intoarcere in sine, mai accentuata, dar ritualul patrunderii intr-un spatiu estetic, paralel si autonom fata de cel real, este acelasi. Stingerea lumanarii si smulgerea din imperiul timpului echivaleaza cu asumarea unei perspective inalte, impersonale. Gandirea, eliberata de tirania realului si de suferinta, contempla universul din perspectiva ochiului cosmic al lumii, panoramand intinderile terestre sau acvatice si cercetand detasat multiplele infatisari ale unei umanitati purtate de dorinta, dominate de geniul mortii". Ochiul cosmic al lunii se opreste brusc asupra dascalului si, din acest moment, perspectiva din care se construieste discursul liric se schimba. Universul gandirii se substituie calmei perspective selenare, rascolind o alta noapte a timpilor, dezlegand inceputul si sfarsitul lumilor, nasterea si moartea cosmosului. Sfarsitul inseamna stingerea, inghetarea planetelor, timpul insusi moare si devine vecinicie". Ciclic, universul se autodistruge, facand posibila domnia mortii. Si in noaptea nefiintei totul cade, totul tace."



Urmatorul segment fixeaza soarta dascalului intr-o amara meditatie. Poetul vizeaza degradarea morala si intelectuala, destinul nedrept al creatiilor superioare intr-o lume marunta, brutala. Se deschide un tablou social al egoismelor si patimilor distructive. Ironia, polemica, sarcasmul sunt atitudini poetice in raport cu acest univers derizoriu.

Omul superior va fi pretext de afirmare a nonvalorilor, care vor incerca egalizarea oamenilor, evidentiind pacatele, oboseala, slabiciunile inerente fiintei umane.

Dincolo de scepticismul tonului si nihilismul viziunii, finalul ce revine la motivul lunii transcendente atenueaza violenta discursului anterior, este o forma de purificare. Destinul dascalului, fara a se modifica cu nimic, se inseriaza destinelor umane, peste care pluteste, contemplandu-le si egalizandu-le, ochiul cosmic al lunii.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.