Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Caracterizarea personajului principal Mircea cel Batran :: Scrisoarea III de Mihai EMINESCU



Mihai EMINESCU Scrisoarea III
Cei doi conducatori de osti, Baiazid si Mircea, sunt asezati fata in fata si caracterizati prin antiteza.

De-o parte, Baiazid cotropitorul, dispretuitor, ingamfat, arogant, lipsit de orice scrupule, nepoliticos, ametit de victoriile obtinute, increzator nu in forta dreptului, ci in dreptul fortei si al violentei, in capacitatea de a distruge tot ce i se opune, sfarseste in autopreaslavire:



La Nicopole vazut-ai cate tabere s-au strans"



Am jurat ca peste dansii sa trec falnic, fara pas"



De cealalta parte se afla Mircea cel Batran, simbolizand virtutile poporului roman. Asemenea lui Dan, capitan de plai, el este un personaj exemplar, emblematic prin aceea ca intruchipeaza experienta seculara a romanilor, cumpatarea si intelepciunea acestui popor.



Mi reca cel Batran este domnitor al Tarii Romanesti, figura pilduitoare a istoriei nationale. Poetul il prezinta ca pe un adevarat erou popular in timpul intalnirii cu Baiazid si in timpul bataliei de la Rovine. Este profund legat de poporul sau, ale carui aspiratii le reprezinta. Se caracterizeaza prin port simplu, vorba chibzuita, modesta (Un batran atat de simplu, dupa vorba , dupa port"). El se adreseaza sultanului cuviincios, pasnic, dupa datina straveche (cat suntem inca pe pace, eu iti zic:AĞBine-ai venit!Ağ"). Respinge cu demnitate pretentiile lui Baiazid de a-i inchina tara (Despre partea inchinarii insa, doamne, sa ne ierti"). Din convorbirea cu Baiazid rezulta si alte trasaturi caracteristice ale personajului. in timpul discutiei el sugereaza, printr-o aluzie, posibilitatea evitarii unui razboi (Ori vei vrea sa faci intoarsa de pe-acuma a ta calc"). Ea jignirile lui Baiazid raspunde cu demnitate (mosneagul ce privesti/Nu e om de rand, el este domnul Tarii Romanesti").





Trasatura dominanta a personajului este patriotismul. in timpul convorbirii cu conducatorul otoman el rezuma maretele fapte de arme ale inaintasilor pentru pastrarea libertatii si aminteste simplu, batraneste, soarta cotropitorilor(Dupa vremuri multi venira, incepand cu acel oaspe,/Ce din vechi se pomeneste, cu Dariu a lui Istaspe,/Multi durara, dupa vremuri, peste Dunare vrun pod,/De-au trecut cu spaima lumii si multime de norod;/ imparati, pe care lumea nu putea sa-i mai incapa, /Au venit si-n tara noastra de-au cerut pamant si apa."). Rezultatul a fost cel stiut:Cum venira, se facura toti o apa si-un pamant". Mircea intelege cauzele razboaielor nedrepte (Laurii voiau sa-i smulga de pe fruntea ta de fier"). ii spune lui Baiazid ca duce un razboi drept, de aparare:(Eu?imi apar saracia si nevoile si neamul"). Voievodul isi exprima legatura cu tara, este constient de avantajul de a lupta intr-un loc cunoscut, vorbeste in numele intregului popor, ale carui forte morale le cunoaste si opune dorintei de cucerire a sultanului dragostea de tara a romanului:(N-avem osti, dara iubirea de mosie e un zid/Care nu se-nfioreaza de-a ta faima, Baiazid !").



Batalia de la Rovine dezvaluie alte trasaturi ale voievodului. Viteaz si bun strateg, M ircea este un adevarat exemplu pentru ostasii romani:(Mircca insusi mana-n lupta vijelia-ngrozitoare,"). intre vorbele si faptele acestuia exista o potrivire deplina (Peste-un ceas paganatatca c ca pleava vanturata"). in discutia cu Baiazid, Mircea exprima ideea ca Domnul apartine tarii, subliniind ideea legaturii dintre romani si pamantul unde dorm oasele inaintasilor. Pentru a sublinia trasaturile morale caracteristice ale lui Mircea, autorul foloseste antiteza permanenta cu Baiazid. in acest personaj M.Eminescu a intruchipat demnitatea de neclintit si patriotismul fierbinte al poporului roman, care a luptat veacuri de-a randul pentru apararea fiintei nationale.

Din poezie se desprind sentimente de adanca admiratie, entuziasm, mandrie patriotica pentru trecutul glorios al poporului nostru.



Realizarea artistica



La realizarea desavarsita a poemului au contribuit figurile de stil folosite de poet cu multa arta (metafore, epitete, personificari, hiperbolE), pe care le-am amintit comentand episodul bataliei de la Rovine. Fragmentul analizat se numara printre cele mai edificatoare pentru arta evocarii.



Din vocabular M.Eminescu selecteaza acele fapte care sunt caracteristice veacului sau. Astfel, el refuza neologismele cu exceptia cuvintelor simplu (Un batran atat de simplu") si orizont (Orizonu ntunccandu-1, vin sageti de pretutindeni"). Dintre arhaisme selecteaza doar termenii care denumesc aspecte ale realitatii din vremea evocata: ieniceri, spahii, Aliotman, pristol (=altaR), leit (imbracat intr-o haina ca turnata pe corp - Ostile leite-n zale").

Ne intalnim in poem cu o seama de cuvinte stravechi care, ramanand mereu actuale Ia nivelul limbii populare, au pastrai infiinta lor intima un anume duh arhaic, o anume mireasma vetusta"(G.I.TohaneanU). Iata cateva: oaste si armie - (armata), oaspe (oaspetE), durara (construira).

Pentru situarea in timp a actiunii si a personajelor, poetul apeleaza la unele sensuri invechite ale unor cuvinte: a se inchina a se supune"(Am venit sa mi te-nchini"), a certa a pedepsi" (Dar acu vei vrea cu oaste si razboi ca sa ne certi"), a duce a indura"(Bucurosi le-om duce toate"), mosie tara mosilor si stramosilor", steag veche unitate militara", a incapea a cuprinde"(imparati, pe care lumea nu putea sa-i mai incapa").

Evidentiem prezenta unor expresii si locutiuni care sunt apte sa evoce o sfatosenie de amurg, a unor vremuri si a unor oameni care iubesc negraba "(GA. TohaneanU):a face calea intoarsa (a se intoarcE), a da un semn, schimba ta coroana intr-o ramura de spini"(a torturA), Tot ce sta in umbra crucii"(crestinatateA), sa dea piept"( a se impotrivI). Formele populare de viitor (de-o fi una, de-o fi altaCe e scris si pentru noi,/Bucurosi le-om duce toate."), numit de prof. G.I. Tohaneanu viitor al eventualitatii, nu al certitudinii, exprima in chipul cel mai nimerit modul de a gandi - sobru; cumpatat, lucid - al voievodului roman.

Versificatia sustine admirabil ideea poetica cu versuri lungi de 12-18 silabe, cu o rima imperecheata si cu o impletire de mai multe ritmuri.



 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.