Proza lui Eminescu este la fel de importanta ca si poezia sa, dar a fost insuficient cercetata si studiata. A format mai putin obiectul exegezelor critice. AŽn constiinta publicului a patruns imaginea poetului neperechea€ (CalinescU) in timp ce rpoza a trecut pe nedrept in umbra.
AŽn privinta prozei eminesciene a existat multa vreme prejudecata inferioritatii ei in raport cu poezia. AŽn aceasta prejudecata au cazut si critici mari: Garabet Ibraileanu si Eugen Lovinescu. Prejudecata a fost inlaturata definitiv de Calinescu, care in a€œOpera lui Mihai Eminescua€ demonstreaza ca Eminescu este la fel de mare in toate compartimentele operei sale, ca acelasi geniu se manifesta peste tot in creatia eminesciana.
Clasificarea prozei eminesciene
Proza eminesciana poate fi clasificata in functie de doua criterii: cel al aparitiei si al editarii ei si cel al directiei in care se incadreaza. Din punct de vedere al aparitiei si editarii ei, proza eminesciana este antuma si postuma. Cea antuma este restransa. Eminescu a publicat putine creatii in proza in timpul vietii: a€œFat-Frumos din lacrimaa€(a€œConvorbiri literarea€ 1870), a€œ
Sarmanul Dionisa€(a€œConvorbiri literarea€ 1872), a€œCezaraa€(a€œCurierul de Iasia€ 1876) si a€œla aniversaraa€(a€œCurierul de Iasia€ 1876).
Mult mai bogata este proza postuma. Romanul a€œGeniul pustiua€ a fost editat de I. Scurtu (1904). Calinescu a supus proza eminesciana ramasa in manuscrise unui proces de deshumare publicand fragmente in a€œAdevarul literar si artistica€ (1939) carora criticul le-a dat si titluri a€œAur, marire si amora€, a€œLa curtea cuconului Vasile Creanga (boierimea de altadatA)a€, a€œParintele Ermolachie Chisalitaa€, a€œAvatarii faraonului TlAta€ (care a constituit chiar subiectul tezei de doctorat a lui CalinescU), a€œArchaeusa€, a€œUmbra meaa€, a€œMoartea Cezareia€, a€œToma Nour in gheturile siberienea€, a€œIconostas si fragmentariua€, a€œVisul unei nopti de iarnaa€, a€œPoveste indicaa€, a€œAmaliaa€, a€œFalsificatorii de bania€, a€œContrapaginaa€ etc.
AŽn proza eminesciana se manifesta doua directii mai importante: una realista, pe care Calinescu o numeste a€œsociologica si evocativaa€ si alta fantastica, pe care Calinescu o numeste a€œromantica si imaginativaa€ (a€œIstoria literaturii romane de la origini pana in prezenta€).
Din directia realista fac parte a€œAur, marire si amora€, a€œLa curtea cuconului Vasile Creangaa€ si a€œParintele Ermolachie Chisalitaa€. Aceste fragmente contin fragmente autobiografice. Exista toate semnele ca Eminescu intentiona sa scrie un Bildungsroman ca replica la a€œWilhel Meistera€ al lui Goethe. Prin aceasta directie Eminescu continua proza evocativa a lui Costache Negruzzi (a€œIasii la 1844a€) si Vasile Alecsandri (a€œUn salon din Iasia€) in care este evocata atmosfera premergatoare a Revolutiei de la 1848 si sa anticipeze proza samanatorista.
Fantasticul eminescian in context universal
Mult mai voluminoasa este directia fantastica, din care fac parte a€œFat-frumos din lacrimaa€, a€œSarmanul Dionisa€, a€œCezaraa€, a€œAvatarii faraonului TlAta€, a€œArchaeusa€, etc. Prin aceasta directie Eminescu se impune ca unul dintre cei mai mari creatori ai literaturii fantastice universale, comparabil cu marii romantici francezi: Theophile Gautier si Gerard de Nerval, cu cei germani: Novalis, Jean Paul Richter, E.T.A. Hoffmann, Adelbert von Chamisso si cu americanul Edgar Allen Poe.
Fundamentul filosofic al prozei eminesciene
Fantasticul eminescian este un fantastic filosofic, metafizic, doctrinar, de idei. AŽntr-o notita din manuscrisele sale Eminescu spunea ca adevarata a€œfanteziea€ se naste din contemplarea ideilor eterne, definind astfel formula, tipul de fantastic in care se incadreaza. Proza fantastica are fundamentul filosofic format din reflectiile despre spatiu si timp din doctrina metempsihozei si din concepte ca a€œarheua€, a€œavatara€, a€œarhetipa€, a€œanamnezaa€. Aceste fundamente filosofice asigura originalitatea fantasticului eminescian in literatura universala.
Eminescu si basmul cult
AŽn a€œFat-Frumos din lacrimaa€ intalnim un fantastic mitologic. Este un basm cult si cu semnificatii mistice pentru ca eroul se naste dintr-o lacrima a Maicii Domnului. Fat-Frumos este un Orfeu autohton, care porneste la drum cu doua fluiere: unul pentru doine, altul pentru hore, a€œsi Fat-Frumos doinea si horeaa€.
Eminescu se indeparteaza cu mult de modelul basmului popular prin descrierile de natura si prin lirism. a€œSarmanul Dionisa€, capodopera a prozei fantastice romanesti si universale
Capodopera prozei eminesciene ramanea€Sarmanu Dionisa€, o nuvela metafizica, incarcata cu semnificatii filosofice. Nuvela nu s-a bucurat de receptare favorabila la vremea sa. Citita la 1 septembrie 1872 la a€œJunimeaa€, n-a intrunit adeziunea junimistilor, care o considerau o scriere ciudata, bizara, greoaie si incurcata, o a€œelucubratie filosoficaa€.
Nuvela a depasit orizontul de asteptare al contemporanilor nefamiliarizati cu acest gen de literatura. Preambulul filosofic al acestei nuvele a dat multa bataie de cap exegetilor. Fiind scrisa intr-un stil deliberat criptic, incifrat, nuvela incepe cu afirmatii deconcertante: a€œa€¦si tot astfel daca inchid un ochi vad mana mea mai mica decat cu amandoi. De-as avA© trei ochi as vedA©-o si mai mare, si cu cat mai multi ochi as avA©, cu atata lucrurile toate dimprejurul meu ar parA© mai maria€.
Mana nu este mai mica vazuta cu un singur ochi, dar mai slab perceputa. Prin aceste afirmatii Eminescu voia sa ilustreze o teza stiintifica dupa care marimea este in functie de relatie. AŽn consideratiile despre timp si spatiu, Eminescu porneste de la Kant si ajunge la Schopenhauer, asa cum observa Calinescu in a€œOpera lui Mihai Eminescua€ a€“ a€œEminescu construieste totdeauna in spirit schopenhaueriana€.
AŽn idealismul obiectiv si transcedental kantian, spatiul si timpul exista obiectiv, independent de vointa noastra. Ele ne sunt date, categorii apriorice anterioare oricarei experiente si care nu pot fi intelese empiric, ci numai prin intuitie. La Kant, spatiul si timpul sunt categorii ale intuitiei. Eminescu a tradus din a€œCritica ratiunii purea€ capitole despre spatiu si timp. AŽn idealismul subiectiv si voluntarist schopenhauerian, spatiul si timpul sunt categorii subiective ale sensibilitatii noastre. Coreland motivul romantic al lumii ca vis cu filosofia schopenhaueriana, Eminescu neaga existenta obiectiva a spatiului si timpului :a€a€¦AŽn fapta lumea-i visul sufletului nostru. Nu exista nici timp, nici spatiu a€“ ele sunt numai in sufletul nostru. Trecut si viitor e in sufletul meu, ca padurea intr-un sambure de ghinda, si infinitul asemenea, ca reflectarea cerului instelat intr-un strop de rouaa€.
AŽn acest pasaj exista cheia de aur a prozei eminesciene. Prin aceste afirmatii Eminescu inaugureaza jocul cu spatiul si timpul in literatura romana, acestea fiind coordonata majora a literaturii fantastice universale. Aceste afirmatii se aseamana cu reflectiile lui Novalis din unul din a€œFragmentelea€ sale filosofice: a€œVisam calatorii prin univers: nu-i oare universul in noi ? Adancimile spiritului nostru nu le cunoastem. Drumul cel tainic duce inauntru. AŽn noi sau nicaieri este vesnicia cu lumile ei, cu trecutul si viitorula€.
AŽn finalul preambulului sau Eminescu sustine posibilitatea alegerii timpului si spatiului in care vrem sa traim. Toate aceste idei trec prin capul lui Dionis. Nuvela nu este decat descrierea visului lui Dionis, dar Eminescu intretine confuzia: vis-realitate.
Nuvela lui Eminescu se incadreaza in definitiile fantasticului: cea a lui Roger Callois, dupa care fantasticul consemneaza a€œo ruptura in ordinea realitatiia€ si cea a lui Zvetan Todorov, dupa care marca fantasticului o constituie a€œezitarea cititoruluia€. AŽn a€œAntologia nuvelei fantastice universalea€, Roger Callois includea si nuvela lui Eminescu, alaturi de trei nuvele romanesti, adevÇŽrate capdopere ale genului: a€œ Moara lui CÇŽlifara€ a lui Gala Galaction, a€œLa tigÇŽncia€ a lui Mircea Eliade si a€œ
Pescarul Amina€ a lui Vasile Voiculescu.
Dionis este un modest copist din arhiva unei cancelarii. AŽn ciuda conditiei sale sociale umile, Dionis reprezintÇŽ intelectualul metafizic, pasionat de aventura cunoasterii, un inadaptabil superior, ce intruchipeazÇŽ conditia omului de geniu. Eminescu isi ia o distantÇŽ ironicÇŽ fatÇŽ de Dionis, pentru care manifestÇŽ toatÇŽ compasiunea si intelegerea, asa cum se observÇŽ din titlul nuvelei.
Eminescu creeazÇŽ toate premizele producerii fantasticului, incercand sÇŽ motiveze delirul imaginativ al eroului sÇŽu. Dionis este orfan de pÇŽrinti: tatÇŽl sÇŽu murise intr-un spital de alienati, de aici rezultand mostenirea lui Dionis incÇŽrcatÇŽ. Dionis este o fire poeticÇŽ si visÇŽtoare dupÇŽ care a€œlumea era un vis, iar visul era o lumea€. Dionis citea numai cÇŽrti rare, vechi: tratate de magie, alchimie si astrologie, deci Dionis poate fi si victima lecturii sale.
O astfel de carte veche si rarÇŽ, un tratat de astrologie bizantinÇŽ, scris cu litere grecesti si latine, ilustrat cu numeroase scheme si tabele, si nu intamplÇŽtor cu portretele lui Platon si Pitagora, citeste Dionis cand se ntoarce la miezul noptii acasÇŽ, in locuinta sa n dezordine si intratÇŽ in circuitul naturii. Sub influenta lecturii si a acordurilor divine de pian ce vin de la vecina sa de peste drum, a€œun inger blonda€, a€œo nouÇŽ Ofelie pe care numai geniul divinului brit
Shakespeare ar fi putut-o creaa€, Dionis adoarme si se viseazÇŽ in epoca lui Alexandru cel Bun, sub infÇŽtisarea cÇŽlugÇŽrului Dan. Doctrina metempsihozei este transpusÇŽ in vis.
Printr-un proces de anamnezÇŽ, cÇŽlugÇŽrului Dan I se pare c-a mai trÇŽit candva in viitor, sub infÇŽtisarea lui Dionis. Eroul are a€œamintiri despre viitora€.
CÇŽlugÇŽrul Dan este discipolul maestrului Ruben, dascÇŽl la Academia din Socola. AceastÇŽ academie a fost infiitatÇŽ mai tarziu, in 1803. Ruben il initiazÇŽ pe Dan in tainele a€œCÇŽrtii lui Zoroastrua€ (numele grec al profetului iranian ZarathustrA), pe care I-o recomandÇŽ sÇŽ o citeascÇŽ din 7 in 7 pagini pentru a-I descifra adevÇŽratele intelesuri. Sapte este cifra magicÇŽ in kaballÇŽ, doctrinÇŽ ezotericÇŽ medievalÇŽ a Vechiului Testament.
Un singur lucru ii interzice Ruben: sÇŽ nu incerce sÇŽ dezlege taina supremÇŽ a divinitÇŽtii, dar ii atatÇŽ curiozitatea. Ruben reprezintÇŽ spiritul mefistofelic de negatie. Ruben ii face lui Dan teoria arheilor: a€œIn om este un sir de oamenia€ si-I vorbeste despre posibilitatea desprinderii de propria umbrÇŽ. Eminescu valorificÇŽ mitul omului care si-a pierdut umbra a lui Chamisso, din a€œPovestea omului care si-a piertdut umbraa€. Dan capÇŽtÇŽ starea de levitatiesi cu Maria, fiica spÇŽtarului MesteacÇŽn, cÇŽlÇŽtoreste in lunÇŽ. AŽn paradisul selenar, cei doi indrÇŽgostiti plutesc insotiti de coruri de ingeri panÇŽ ce ajung in fata unei porti negre, pe care este reprezentat un triunghi inscris intr-un cerc de foc si deasupra stÇŽ scris cu litere arabe doma lui Dumnezeu.
Dan crede cÇŽ el insusi este Dumnezeu, dar nu apucÇŽ sÇŽ rosteascÇŽ cuvantul decat pe jumÇŽtate si se prÇŽbuseste la pÇŽmant. Eminescu valorificÇŽ mitul lui Lucifer, al ingerului rÇŽzvrÇŽtit impotriva autoritÇŽtii divine si il pedepseste pentru pÇŽcatul trufiei. De fapt eroul se trezeste din vis si cade pe dusumele: Dan este Dionis, Maria este vecina care canta la pian, Ruben este arhivarul Riven, de la care Dionis imprumuta cÇŽrti, iar umbra este portretul din perete al tatÇŽlui sÇŽu.
Eminescu intretine ezitarea cititorului prin intrebÇŽrile puse hamletian: a€œFost-au vis sau nu? Asta este intrebarea. Cine este eroul adevÇŽrat al acestor intamplÇŽri, Dan sau Dionis?a€
In final Eminescu comenteazÇŽ un fragment dintr-o scrisoare a lui Theophile Gaulthier, redactatÇŽ dupÇŽ un voiaj in Orient, in care romanticul francez mÇŽrturiseste cÇŽ I se pare c-a mai trÇŽit in Orient, pe care il co nsiderÇŽ adevÇŽrata sa patrie. De aceea pe la carnavaluri merge deghizat turceste, si I se pare c-a stiut limba arabÇŽ, dar pesemne c-a uitat-o.
Scrisoarea a fost adresatÇŽ de Gaulthier lui Gerard de Nerval. Eminescu, Theophile Gaultier si Gerard de Nerval alcÇŽtuiesc impreunÇŽ o trinitate spiritualÇŽ. a€œCezaraa€ sau mitul reintegrÇŽrii in arhetip
La prima vedere a€œCezaraa€ pare o nuvelÇŽ realistÇŽ cu o intrigÇŽ sentimentalÇŽ, ce se desfÇŽsoarÇŽ intr-un dA©cor meridional, intr-o Italie insoritÇŽ, scÇŽldatÇŽ de apele Mediteranei. Nuvela capÇŽtÇŽ semnificatii fantastice si filosofice in final, cand Ieronim si Cezara se reintalnesc in cadru edenic al insulei lui Euthanasius, unde redevin Adam si Eva. Refac cuplul primordial, de dinaintea pÇŽcatului originar si se reintegreazÇŽ in arhetip.
AŽn eseul a€œInsula lui Euthanasiusa€ Mircea Eliade considerÇŽ cÇŽ aceasta este cea mai desÇŽvarsitÇŽ viziune paradisiacÇŽ in literatura noastrÇŽ si o replicÇŽ la GrÇŽdina Raiului.
Doctrina metempsihozei in a€œAvatarii faraonului Tlaa€ a€œAvatarii faraonului Tlaa€ este o nuvelÇŽ pe tema metempsihozei. AceastÇŽ doctrinÇŽ este de origine indianÇŽ si poartÇŽ in Upanisade denumirea de Samsara. Tot indian este si conceptul de a€œavatara€, care vine de la cele zece reincarnÇŽri, numite avatare ale zeului Visnu, ce reprezintÇŽ principiul conservator si constructiv al lumii. In aceastÇŽ nuvelÇŽ, cuplul format din faraonul Tla si curtezana Rodope se reincarneazÇŽ in Spania medievalÇŽ si apoi in Franta revolutionarÇŽ. a€œArchaeusa€
In fragmentul a€œArchaeusa€ Eminescu face teoria arheilor, acest concept fiind creat la inceputul Renasterii de filosoful, medicul si alchimistul elvetian Paracelsius, de la care a fost imprumutat de Dimitrie Cantemir in a€œImaginea cu neputintÇŽ de zugrÇŽvit a stiintei sacrea€. Arheul este un agent seminal din care se nasc toate speciile si formele, un principiu al vietii, numit de cantemir a€œartizan al spetelora€.
Eminescu il numeste tot metaforic un a€œahazver al formelora€. O dovade ce mare importantÇŽ acorda Eminescu conceptului de arheu sunt cuvintele bÇŽtranului intelept: a€œ arheus este singura realitate pe lume. Toate celelalte sunt fleacuri. Arheus este tot.a€
Locul romanului a€œGeniu pustiua€ in cadrul prozei eminesciene
Romanul a€œGeniu pustiua€ ocupÇŽ o pozitie intermediarÇŽ in proza eminescianÇŽ. Aici intalnim elemente realiste si fantastice. Romanul trebuia sÇŽ se numeascÇŽ a€œNaturi catilinarea€, concept creat de Eminescu de la numele senatorului roman Catilina, care a sfidat intregul senat roman. Naturile catilinare sunt demonice, rÇŽzvrÇŽtite, geniale, asa cum este si Toma Nour, eroul romanului, a€œTribun in oastea lui Avram Iancua€. DupÇŽ esecul revolutiei de la 1848, Toma Nour este urmÇŽrit prin toate capitalele europei si deportat in Siberia. Sfarsitul romanului este consemnat in fragmentul postum a€œToma Nour in gheturile siberienea€. a€œGeniu pustiua€ este prima incercare de roman total din literatura noastrÇŽ.
