Tat twam asi este o mantia (formula sacerdotala indiana), care sintetizeaza legea identitatii si a unitatii Sinelui Suprem. Aceasta Cunoastere este o iluminare-, sensul ultim al procesului cognitiv, este sensul existentei, este raspunsul ontologic indian la intrebarea: Ce/Cine este adevarul? (Unde vei gasi , cuvantul / Ce exprima adevarul?").
Parabolele intelepciunii sunt expuse concentric in capitolul VI din Chandogya-Upanisad, de catre Aruni fiului sau Swetaketu si trateaza despre identitatea Sinelui Suprem cu "cel individual, incheindu-se cu formula-mantra: Tat-twam asi Swetaketu". intors de la studii, orgolios, Swetaketu primeste de la tatal sau o lectie fundamentala, afland ti drumul in cunoastere este continuu, ca valorile conceptului de Cunoastere sunt mereu altele, dar esenta lor este aceeasi. Asa cum oalele au ca substanta lutul, asa cum obiectele de arama au ca substanta arama, tot asa intreaga creatie este sustinuti: de Sinele Suprem, cu o farama din puterea sa. El, Swetaketu, ajunge din orgolios la pozitia lui Socrate: Eu stiu ca nu stiu, ei nu stiu ca nu stiu". Aceasta smerenie duce la depasirea limitelor cunoasterii. De la cunoasterea senzoriala, la cea filosofica, apoi la cea teologica si foarte rar la cea mistica. De aceea termenul de sofrosyne" inseamna intelepciune, dar simultan smerenie. Orgoliul intuneca ochiul mintii. Smerenia Domnului Iisus Hristos a fost atat de mare, incat. Dumnezeu fiind, a acceptat sa fie batjocorit, batut si rastignit. Poezia exprima faptul ca Eminescu a atins limita la care poate ajunge filosofia si a depasit-o putin trecand spre poezia de factura teologica, religioasa, ca in
Rugaciune, inviere, Rasai asupra mea.
Legea identitatii, continuta in formula Tat twam asi, inseamna a depasi orice dialectica, orice dihotomie,- de aceea textul poeziei Tat twam asi este un punct terminus al unui proces de constientizare destul de bine exprimat de la inger si demon, Venere si Madona la Luceafarul.
Fiica gingasa de rege este o reprezentare a constiintei pure, care genereaza in lume binele, cunoasterea adevarului, are un destin divin, sugerat in Luceafarul prin simbolul Fecioara. Antitetic este prezentata constiinta decazuta printr-o femeie de strada cu privirea sfioasa". Este o meditatie pe tema fortuna labilis, dusa pe teritoriul unei parabole a unicitatii sinelui din panisade sintetizand prin simbolurile lacrima" si roua" principiul apa, care genereaza suflul vital, asa cum mintea se genereaza din hrana. Mintea si sublimeaza si se contopeste cu suflul, care ia nastere din apa. Suflul se contopeste cu caldura, iar caldura cu divinitatea suprema. De aceea in liturghia ortodoxa dupa epicleza (rugaciunea de sfintire, cand Sfantul Agnet, devine Trupul Domnului Iisus Hristos iar vinul sangele Sau) urmeaza adaugarea caldurii.
Cele doua simboluri lacrima" si roua" sintetizeaza radacina celor doua vieti. Fiica gingasa de rege" atinge radacina, caldura si apoi Fiinta, de unde reactia lumii Toata lumea ce te vede e de tine-nseninata", fiindca exprima constiinta de sine. Fia ramane sfanta cea frumoasa", adica forma prin care se face sensibila constiinta universala.
Tal twam asi este raspunsul pe care trebuie sa-1 dea sufletul ajuns in pragul cerului. in traditia filosofiei indiene, dupa moarte sunt doua cai: calea stramosilor, care duce spre lunii, de unde sufletul se intoarce in ciclul renasterilor (Samsara) si calea soarelui, luminata, care duce Ia identificarea cu Sinele Suprem. Ajuns in fata acesteia la intrebarea Cine esti tu?" el trebuie sa raspunda Tal Iwam asi adica: Acesta esti tu, ceea ce inseamna pierderea identitatii sinelui si contopirea in Sinele universal.
in crestinism fiinta se pastreaza, nu se pierde, ci se sfinteste. Prin sfintire ea, fiinta, ca entitate spirituala, devine asemenea Bunului Parinte al Vietii, care o reface dandu-i stralucirea cea dintai", din care a cazut protoparintele Adam.
Refacut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, sufletul capata o alta structura de lumina devenind fiu al Luminii, al invierii, al imparatiei. Destinul de vas ales" si de vas spurcat" este o distinctie esentiala facuta de Vointa divina, dupa o prealabila incercare, in conditiile destinului general al unui neam. Fiica de rege este vasul ales".
Tal iwam asi este punctul de limita al eului eminescian in cautarea constiintei de sine prin filosofic. Aceasta limita o va depasi prin cunoasterea teologica din poeziile Rugaciune, Inviere, Rasai asupra mea, Colinde, colinele. De la conditia de poet filosof el vrea sa ajunga po etul-profet, poetul-rugator, poetul-sacerdot arhetipal.
