n. 27 nov. 1884, com. Parscov, jud. Buzau - m. 26 apr. 1963, Bucuresti.
Poet, prozator si dramaturg.
Fiul lui Costache Voicu, gospodar cu stare, si al Sultanei (n. Hagiu). incepe scoala in satul Plescoi si termina cursul primar la Buzau. Liceul ,3- P. Hasdeu" (Buzau), apoi "Gh. Lazar" din Bucuresti, absolvit in 1902.
Preocupat de materialism, pozitivism si evolutio-nism, ii citeste pe Littre Claude Bernard, A. Comte, Dar-win si Spencer, studiaza opera lui Wundt, Hofding, Pierre Janet si W. James, atras de psihofizica si psihopatologie.
Urmeaza cursurile Facultatii de Litere si Filosofie a Univ. din Bucuresti (1902-1903), apoi trece la Facultatea de Medicina (1903-1910). in 1910 isi sustine teza de doctorat in medicina: Rezectia intestinului cu sutura termino-terminala in herniile strangulate.
Debuteaza in Convorbiri literare (1912), cu poezia Dorul. Pana in 1917, practica medicina in diferite circumscriptii satesti: Ocolul (jud. Gorj), Bezdead si Tatarani (jud. Dambovita), Buftea, Budesti (jud. Ilfov). in timpul primului razboi mondial (1917-1918) e medic militar la Barlad, unde participa la serile literare ale lui Al. Vlahuta: "N-a fost gand al meu pe care sa nu i-1 spun, n-a fost vers pe care sa nu i-1 citesc, n-a fost fapta de care sa nu stie". Debut editorial cu voi. Poezii (1916); din acelasi an colaboreaza la Flacara lui C. Banu, in urma unei recomandari date de Al. Macedonski. in 1918 este numit medic de circumscriptie la Bucuresti, apoi medic la Administratia Domeniilor Coroanei (1920). Din 1921, subdirector al Fundatiei Culturale (director, din 1922). Editeaza, la Barlad (impreuna cu G. Tutoveanu, T. Pam-file si M. Lungeanu), rev. Florile dalbe (1919), iar cu T. Paunescu-Ulmu si N. I. Herescu, la Craiova, rev. Pleiada (1927-1928). Colab. la Cuget romanesc, Viata literara, insemnari literare, Dacia, , Kalende, Gandirea,
Luceafarul, Revista Fundatiilor Regale, Viata Romaneasca etc. Debut in dramaturgie pe scena Teatrului National, cu drama Fata Ursului (1933). Tot aici i se prezinta Umbra, in 1935. in rev. Azi publica piesa intr-un act La pragul minunii (1934). Publica art. de educatie sanitara si asistenta medicala in Lamura (1919-1928), Albina (1922-1925), Vatra (1929-1930), Romania administrativa (1927-1936) si Farul caminului (1933-1938). De la infiintarea Cugetului romanesc (1922), al lui
T. Arghezi si
I. Pillat, publica aici poeziile din voi.
Poeme cu ingeri (1927). Redacteaza emisiunea saptamanala "Ora satului" la Radio (1930). incepand cu 1933, referent literar la Radiodifuziune, apoi director al programului literar (panain 1945). A publicat voi. de poezii (Din Tara Zimbrului si alte poezii, 1918; Parga, 1921; Poeme cu ingeri, 1927; Destin, 1933; Urcus, 1937; intrezariri, 1939; Poezii, 1944) si teatru (Demiurgul, 1943; Duhul pamantului, 1943). Dupa 1944, participa la intalnirile literare ale grupului "Rugul aprins", de la manastirea Antim (staret era arhimandritul Vasile Vasi-lachi). Reuniunile aveau loc in salonul staretiei sau in biblioteca manastirii, in prezenta a numerosi scriitori, oameni de cultura si monahi:
Ion Marin Sadoveanu" class="navg">Ion Marin Sadoveanu, Anton Dimitriu, Alexandru Mironescu, Paul Sterian, Mircea Vulcanescu, Sandu Tudor, Dumitru Staniloaie, arhimandritul Haralambie Vasilachi, parintii Felix Dub-neac, Andrei Scrima, Sofian Boghiu s.a. Se intentiona scoaterea unei rev. de spiritualitate romaneasca si tiparirea unei col. de traire crestina, alaturi de actiuni umanitare si de incurajare a artelor , prin acordarea de premii. in 1948, gruparea este interzisa, calugarii surghiuniti la alte manastiri, iar ceilalti judecati si condamnati la ani grei de inchisoare. VOICULESCU e arestat in aug. 1958 si eliberat abia la 2 mai 1962, cu mai putin de un an inainte de moarte. Postum, apar Ultimele sonete inchipuite ale lui
Shakespeare in traducere imaginara de VOICULESCU Voiculescu (1964), doua voi. de Povestiri (1966) si romanul inedit Zahei orbul (1970). Dupa o prima faza de traditionalism, poezia lui VOICULESCU evolueaza spre decorativ si o discreta caligrafie a sentimentelor. In proza, aceeasi dispozitie lirica este uneori devastator exercitiu spiritual, alteori transcendere a anecdoticului prin mit si fictiune pura. Premiul Acad. Romane pentru voi. Din Tara Zimbrului si alte poezii (1918); Premiul Soc. Scriitorilor Romani pentru voi. Poeme cu ingeri (1927); Premiul pentru literatura al Editurii Fundatiilor Regale (1939); Premiul national de poezie (1941).
in afara unor influente din Al. Vlahuta,
P. Cerna, Al. Macedonski si
O. Goga, marile teme etice pe care le enumera
G. Calinescu: mila, supunerea, suferinta, binele si raul, divinitatea, idealul si arta sunt probele exclusive ale procesului de apropiere a "neclintitului", cerul de "nelinisti interioare" si de "aspre viziuni" ale debutantului. In primele volume, formula dialogului cu vesnicia e generala, uneori imprecisa si orgolioasa, dar, in sfarsit, capabila sa consemneze "ecoul in sensibilitate" al dramaticelor invocatii. Un soim e "beat de zboru-i furtunatec", faptura se trezeste "la nadejdea rodirii viitoare", un vers indeamna la incordarea "arcului nebuniei", altul la calirea "otelului vointei", sublimul doarme si puterile sunt infricosate. Pastelul e doar un exercitiu de echilibru in acest "orb labirint launtric", o cumpana si nu o libera manifestare a lirismului. Triumfa de fiecare data, in poezie, acea "vedere ingenioasa a mintii", despre care vorbea
T. Vianu.
Decorul se estompeaza treptat, vocea se pierde si clipa se inchide in sine, entuziasmul se supune altor rani, pentru ca poetul insusi, printr-o necurmata intoarcere la sine, va anunta, cu fiecare suis, o noua "altitudine a durerii". Impresionanta e la VOICULESCU dorinta de a da un nume arghezienei rugi fara cuvinte, nu atat printr-un descriptivism care-si refuza marginile, cat printr-o idealitate care-si impune un prag. intrebarile se pun, drama se consuma "intre cerul strein si lutul ce ne manca", credinta ca cineva "sta-mpotriva eternitatii" exista, insa mai dureroasa decat nevoia certitudinii e identificarea bla-giana cu minunea adormita la temelia lumii. Ceea ce urmeaza e voluptatea renuntarii, bucuria visului, multumirea lepadarii de sine si cantecul pribeag al marelui exil interior. Din acest moment, spatiul se pierde treptat in launtrice, "cumplite departari" ("Orice apropiere mareste departarea"), iar timpul e simtit ca o nesfarsita rugaciune. Este punctul cel mai inalt al poeziei lui V., de unde abia poate fi dezvoltata, in continuare, o filosofie a identificarii originare. A identificarii gandului cu nemarginirea, a memoriei cu libertatea si a artei cu iubirea. A nu fi mantuire decat prin frumusete impune deja lumii un principiu ordonator, in care adorarea ia chipul invizibil al unui ceremonial cosmic. Nostalgia paradisului poate fi un pretext, pipairea golului poate fi un gest retoric, spaima poate fi un decor - reala, cutremuratoare, inspaimantatoare ramane doar mistica asteptare. O asteptare in care trupul devine cetate pentru timp si timpul demon al trupului. De-acum, poetul invata tacerea, ingemaneaza "potrivnice silinte", cauta izvoarele de somn si striga din ruine ("Vreau tanara durere cu proaspete minuni"). In succesiunea lor, volumele vor inregistra aceasta orgolioasa prefacere a chinului in "taina fara cheie", precum in Ultimele sonete inchipuite ale lui Shakespeare, unde poezia imprumuta materiei si lumii ritmurile ei eterne, gingasiile, himerele, virtutile si fapturile ei de duh. Izbavirea prin eros e metafora unei porunci uitate. Acceptarea si refuzul, avantul inghetat, sfasierea si tagaduirea sunt pentru totdeauna fixate in imaginea arcului "vibrand, dar nemiscat". Gloria povestirii isi are, fara indoiala, radacinile in acelasi efort de a imagina "o tara alaturea de vis", in acelasi spectacol al risipirii, in aceleasi iluminari si naufragii prin lumea lutului sterp. O lume ce urmeaza a fi cucerita pe masura ce descoperim in acest lut "prapastia cu adanc de fericire". E adevarat ca poezia, povestirile la fel, sunt rezultatul unui exercitiu spiritual riguros", desi supunerea la durata cuvantului si la morala semnificatiei lui vine dintr-un extaz si dintr-o ravna ha-rica dincolo de marginile experimentului livresc. Lumea poetului si a prozatorului este una a metaforei prin excelenta, a enuntului esential, a integrarii in istorie (cultura) si in universul miturilor fara varsta. Spatiul povestirilor este cel al "migrarilor fantastice", al "imparatiei inchinata muteniei", al neclintitelor taramuri si al odihnei in ganduri, un teritoriu al "uriasei apoteoze". "Pamantul interior", cautat cu atata fervoare in poezie, isi largeste hotarele pana la limitele gandirii devastatoare, intemeind un cult al imaginatiei ca izvor al vietii. Exista o treapta a inchipuirii, pe care viata insasi, dupa o expresie a autorului, nu e decat o mantie de visuri. Gandirea magica e cuget profan al genezei si redobandire a obarsiilor tainice istovite in trup.
Pescarul Amin, Caliman, din
Lostrita, Charles, din Sezon mort, sau Ultimul berevoi sunt ipostaze ale acestei alchimii obscure, in care "eficienta simbolurilor" nu este straina de mai vechiul manierism antropomorfic al scriitorului. Zahei orbul, aparut postum (1970), trebuia, in intentia autorului, sa inchida cercul noii alcatuiri magice, reducand materialitatea lumii la simpla conditie de stare a visului. Purificarea prin suferinta si ispasirea presupun iscodirea raului ("ocnele din tine", citim intr-o poezie), drama repetand-o pe cea din poezie: "Cresc dinlauntru tipete spre larg" (volumul Destin, 1933). Prin orbire, personajul e partas la "veghea temeliilor"; prin orbire descopera blagian "fantanile noptii" si suspinul launtric. Asumandu-si cu luciditate tragedia "purificarii etice", VOICULESCU a lasat posteritatii imaginea unui rastignit, aflandu-si implinirea in risipa vietii.
OPERA
Poezii, Bucuresti, 1916; Din Tara Zimbrului si alte poezii, Barlad, 1918, Parga, poezii, Bucuresti, 1921; Poeme cu ingeri, Bucuresti, 1927; Cartea misionarului, Craiova, 1930 (in colab. cu Gh. D. Mugur); Destin, poezii, Bucuresti, 1933; La pragul minunii, poem dramatic, Bucuresti, 1934; Toate leacurile la indemana, Bucuresti, 1935 (ed. II, 1938; ed. III; 1945); Urcus, Poezii, Bucuresti, 1937; intrezariri, poezii, Bucuresti, 1939; Demiurgul, piesa in patru acte, Bucuresti, 1943; Duhul pamantului, teatru romanesc: Umbra. Fata Ursului, Bucuresti, 1943; Poezii, Bucuresti, 1944; Ultimele sonete inchipuite ale lui
Shakespeare in traducerea imaginara a lui VOICULESCU Voiculescu, Bucuresti, 1964; Poezii, antologie si cuvant inainte de Al. Piru, Bucuresti, 1966; Povestiri, I-II, cu un studiu introductiv de VI. Streinu, Bucuresti, 1966; Poezii, I-II, antologie si pref. de A. Radu, text stabilit de I. Voiculescu si VOICULESCU Iova, Bucuresti, 1968;
Viscolul, Bucuresti, 1969; Zahei orbul, roman, pref. de M. Tomus, Cluj, 1970; Capul de zimbru. Iubire magica, I-II, povestiri, pref. de M. Tomus, ed. ingrijita si tabel cronologic de I. Voiculescu, Bucuresti, 1972; Teatru, ed. ingrijita si pref. de M. Tomus si I. Voiculescu, Cluj, 1972; Poezii, antologie si postfata de St. Aug.
Doinas, Bucuresti, 1972; Iubire magica, povestiri, Bucuresti, 1975; Coiful de aur, poezii pentru copii, Bucuresti, 1981; Poezii. Poesies, ed. bilingva romano-franceza, trad. de P. Miclau, pref. de St. Aug.
Doinas, Bucuresti, 1981; Ultimele sonete inchipuite ale lui
Shakespeare in traducere imaginara si alte poezii, selectie, postfata si bibliografie de
C. Ungureanu, Bucuresti, 1981; Povestiri, I-II, ed. de VOICULESCU Iova, Bucuresti, 1982; Poezii I-II, ed. si pref. de L. Grasoiu, tabel cronologic de I. Voiculescu si L. Grasoiu, Bucuresti, 1983; Recits, choix, tradution, notes et post-face par Irina Badescu, Bucuresti, 1983; Iubire magica, povestiri, repere-istorico literare alcatuite in redactie de Aurora Slobodeanu si VOICULESCU Iova, Bucuresti, 1984; Ganduri albe, ed. si cronologie de V Craciun, cu un cuvant inainte de
S. Cioculescu, Bucuresti, 1986; Zahei orbul, roman, ed. ingrijita, tabel cronologic, pref. si bibliografie de VOICULESCU Fanache, Cluj-Napoca, 1986; Tales ofFantasy and Magic, translated by Ana Cartianu, foreword by
M. Zamfir, Bucuresti, 1986; Capul de zimbru, povestiri, ed. ingrijita si pref. de M. Besteliu, Bucuresti, 1987; Toiagul minunilor, proze, ed. ingrijita, pref. si note de N. Flo-rescu, Bucuresti, 1991; Alcyon sau Diavolul alb, povestiri, ed. si pref. de F
I. Popescu, Bucuresti 1992; Poezii inedite si corespondenta, ed. ingrijita, pref. si note de Ileana Ene, Galati, 1993; Calatorie spre locul inimii, poeme religioase, ed. ingrijita si nota asupra ed. de R. Voiculescu, Bucuresti, 1994; Lostrita. Caprioara din vis, povestiri fantastice, ed. si note de F
I. Popescu, cu o postfata a scriitorului, Bucuresti, 1995; Zahei orbul, roman, ed., pref., curriculum vitae si bibliografie de C. Mohanu, Bucuresti, 1996; Integrala prozei literare, ed., pref. si cronologie de
Roxana Sorescu, Bucuresti, 1998.
REFERINTE CRITICE
E. Lovinescu, Istoria, III;
F. Aderca, in Sburatorul literar, nr. 8, 1927; N. Crevedia, in Universul literar, nr. 21, 1930; idem, in Calendarul, nr. 523, 1933;
O. Papadima, in Gandirea, nr. 6, 1937; G. Calinescu, Istoria; I. Pillat, Traditie si literatura, 1943; T. Vianu, Figuri si forme literare, 1946; I. Valerian, Cu scriitorii prin veac, 1967; A. Martin, Poeti contemporani, 1967;
N. Manolescu, Metamorfozele poeziei, 1968; VOICULESCU Ardeleanu, Proza poetilor, 1969;
I. Vlad, Descoperirea operei, 1970;
P. Constantinescu, Scrieri, V; Al. George, Semne si repere, 1971;
M. Mincu, Critice, I, 1971; O. Papadima, Scriitorii si intelesurile vietii, 1971;
D. Pillat, Mozaic istorico-literar, ed. II, 1971; I. Vlad, Povestirea. Destinul unei structuri epice, 1972; S. Cioculescu, Aspecte;
M. Ungheanu, Padurea de simboluri, 1973; Al. Pini, Varia, II, 1973;
N. Balota, De la "Ion"; Ov. S. Crohmalniceanu, Literatura, II; St. Aug. Doinas, Orfeu si tentatia realului, 1974; I. Apetroaie, VOICULESCU Voiculescu, 1975;
N. Davidescu, Aspecte si directii literare, 1975; I. Pop. Transcrieri, 1976;
E. Simion, Scriitori, , II; C. Ungureanu, Proza si reflexivitate, 1977; L. Grasoiu, Poezia lui V Voiculescu, 1977; C. Ungureanu, Contextul operei, 1978; Roxana Sorescu, Interpretari, 1979; Elena Zaharia-Filipas, Introducere in opera lui VOICULESCU Voiculescu, 1980; VOICULESCU Voiculescu interpretat de, 1981; Gh.
Grigurcu, in Familia, nr. 7, 1981; M. Braga, VOICULESCU Voiculescu in orizontul traditionalismului, 1984; FI. Popescu, Pe urmele lui VOICULESCU Voiculescu, 1984; M. Pop, VOICULESCU Voiculescu in amintirea contemporanilor, 1989; VOICULESCU Voiculescu, comentat de I. Rotam, 1993;
I. Simut, Incursiuni in literatura actuala, 1994; VOICULESCU Anania, Din spumele marii, 1995;
A. Sasu -
Mariana Vartic, Dramaturgia romaneasca, V; C. Trandafir, Permanente literare romanesti, 1998.