Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Pompiliu CONSTANTINESCU - biografie - (opera si scrierile)

 

n. 17 mai 1901, Bucuresti - m. in noaptea de 9/10 mai 1946, Bucuresti.

Fiul lui Ion Constantinescu, functionar vamal si al Vasi-licai (n. Tatu). Scoala elementara (1908-1912) si cursul secundar (1912-1920) la Bucuresti (clasa I in particular, clasele II-IV la Liceul "Mihai Viteazul" si clasele V-VII la Seminarul Pedagogic Universitar).

Licentiat al Facultatii de Litere si Filosofie a Univ. din Bucuresti (1924). Este numit asistent al lui M. Dragomirescu, la Catedra de estetica literara, insa refuza sa-si ia doctoratul cu o lucrare despre Critica lui T. Maiorescu. Prof. suplinitor la Colegiul "Sf. Sava" (1925); prof. titular provizoriu de lb. romana la Campina (1926); prof. la Bucuresti (1930-1945). intre 1925 si 1928 colaboreaza la Miorita, Ritmul vremii, Miscarea literara, Zburatorul si Viata literara. Debut editorial cu voi. Miscarea literara (1927), urmat de Opere si autori (1928), Critice (1933), Figuri literare (1938) si studiul monografic Tudor Arghezi (1940). Culegerea de Eseuri critice apare postum (1947). impreuna cu VI. Streinu, S. Cioculescu si T. Soimaru scoate rev. Kalende, seria 11(1928-1929). Redactor si cronicar literar la Vremea (1930-1938). Colaboreaza la rev. umoristica La zid a lui Ion Anestin (semneaza cu pseud. Pyrhon). Colaboreaza, incepand cu 1939, la Revista Fundatiilor Regale. Scrie Postfata si efectueaza corecturile (1943) la monogrfia lui E. Lovinescu, Titu Maiorescu si contemporanii lui. Din 1945, pana la sfarsitul vietii, sustine cronica literara la "Radio Bucuresti". Timp de un deceniu (1948-1957), opera lui CONSTANTINESCU este intezisa. Voi. Scrieri alese (1967) si seria de Scrieri (sase voi., 1967-1972) readuc in actualitate numele unuia din cei mai importanti critici romani ai perioadei interbelice. Premiul Soc. Scriitorilor Romani pentru voi. Critice (1933); acelasi premiu pentru voi. Tudor Arghezi (1940).



Chiar in lipsa unui program teoretic, riguros argumentat, putine din judecatile de valoare ale lui CONSTANTINESCU au fost infirmate in deceniile scurse de la moartea lui. Intuitia centrala (tainiana "la qualite maitresse") presupune "reliefarea rapida a individualului" si un aprioric echilibru intre entuziasm, ca exercitiu de admiratie, si reflectie, ca deprindere a luciditatii. Pentru critic, importanta operei nu sta in numarul de pagini ori in ipostaza ei biografica, psihologica sau intelectuala. Ea rezida in experienta morala a scriitorului, in scepticismul afirmarii marilor idei, in valul de simtire luminand "etapele comprehensiunii" si cel mai mult, probabil, in initiativa cedata "tristei dureri de a spune adevarul". Cu pasiunea-i dezinteresata pentru critica, CONSTANTINESCU n-a practicat nici amabilitatea con-juncturala, nici indiferenta dogmatica. Pana la un punct, autoritatea lui se intemeiaza pe credinta in arta ca "fapt izbavitor al spiritului" si pe onestitate, ca imperativ etic. Desi supus "capriciului productivitatii" literare, criticul ofera perspectiva istorica a unei sensibilitati in care "psihologia diferentialului" e singurul principiu real de evaluare pe terenul unei discipline dominate de iluzii. La I. Agarbiceanu, in aceeasi natura creatoare, coexista moralistul si poetul, intr-un spirit de concurenta, din pacate dominat aproape intotdeauna de normele rigide ale primului (condamnarea pasiunii, teama profanarii sufletului, justificarea trairilor afective etc). Morala se salveaza, altfel spus, prin "sacrificiul artei". Alecsandri e un mare diletant, "cel mai mare din secolul trecut si unul dintre cei mai tipici din literele noastre". Aparent severa, judecata face totusi distinctie intre valoare si intelegere istorica. "Agreabilul impresionism" vine din seninatatea clasicului si, inainte de a fi semn al desfatarii, este element de echilibru al unui temperament multumit de pierderea eului in imensitatea cosmica. Proverbiala egalitate cu sine a poetului reprezinta un tip de imaginatie si de cunoastere melancolica desprinsa de rigorile varstei. Cu o remarcabila lipsa de efort, CONSTANTINESCU descopera de fiecare data "expresia justa in haina de sarbatoare a cuvantului" (S. Cioculescu). Prin teme, atitudinea sentimentala si structura poeziei, T. Arghezi e un "latifundiar al scrisului", sever si gratios, impetuos si feminin, umil si razvratit, aspru si suav, trivial si angelic. Drama de constiinta argheziana e cercetata, de altfel, in studiul monografic din 1940. Ordinea cronologica e inlocuita cu modelul ascuns al autobiografiei spirituale si regruparea ciclurilor poetice in functie de structura initiala a universului interior. Fuga de sine face parte din stratul primordial al ascezei: starea adamica de pura, eterna copilarie, iubirea mistica, teroarea abisului launtric etc. Integrarea eului unui destin cosmic al lumii si intuitia "consubstantialitatii formelor create" constituie principiul activ al "fanteziei infernale" opusa celei paradisiace. Viziunea transcendentului manifestat in miracolele vii ale vietii si recunoasterea finala a identitatii ca element universal al existentei omului duc la concluzia ca sfasierea e perspectiva necesara a "beatitudinii de heruvim" a poetului. Din act individual, comunicarea cu misterul devine conditie a marii poezii. Fara sa participe la marile confruntari si lupte literare, a treia generatie postmaiores-ciana, zice Lovinescu, s-a nascut estetica, asa "cum te nasti cu ochi albastri". in Maiorescu, CONSTANTINESCU vede "autoritatea spiritului estetic" si "prezenta istorica mantuitoare" a culturii romane. Lectia de sensibilitate, scepticismul si fantezia impresionista ramane insa lovinesciana. Judecata de valoare e innobilata prin prestigiul sufletesc, rigoarea teoretica e atenuata prin "sinteza in fictiune", negatia mascata in arborescenta imaginatiei epice. CONSTANTINESCU n-a realizat un "tablou bibliografic" al epocii, dar a scris despre aproape toti scriitorii importanti sau ocazionali ai perioadei interbelice. Admirator al lui Sainte Beuve ("cel mai mare critic al timpurilor moderne") si al lui Thibaudet ("impartial presedinte in republica literelor"), el da un sens exemplar ideii de independenta intr-un moment in care multi visau celebritatea prin apartenenta la programe iluzorii si la efemere grupuri literare. Fata cu atatea susceptibilitati si "violente dogmatisme", autoritatea lui CONSTANTINESCU vine din convingerea ca imprevizibilul ritm al vietii si al culturii presupune acceptarea credintei in frumos ca "forma a unei dezamagiri".



OPERA

Miscarea literara. Bucuresti, 1927; Opere si autori. Bucuresti, 1928; Critice, Bucuresti, 1933; Figuri literare. Bucuresti, 1938; Tudor Arghezi, Bucuresti, 1940; Eseuri critice. Bucuresti, 1947; Scrieri alese, ed. ingrijita si prefatata de L. Voita, Bucuresti, 1967; Scrieri, I-VI, ed. ingrijita de Constanta Constantinescu, cu o pref. de V. Felea, Bucuresti, 1967-1972; Studii si cronici literare, antologie si pref. de V. Bibicioiu, Bucuresti, 1974; Poeti romani moderni, antologie, postfata si bibliografie de I. Lotreanu, Bucuresti, 1974; Caleidoscop, ed. ingrijita de Constanta Constantinescu, nota editoriala de M. Gafita, Bucuresti, 1974; Romanul romanesc interbelic. Bucuresti, 1977; Studii si cronici literare, pref. si tabel cronologic de CONSTANTINESCU Regman, Bucuresti, 1981; O catedra Eminescu, Iasi, 1987; Figuri literare, Bucuresti, 1989; Tudor Arghezi, tabel cronologic de D. Micu, ed. ingrijita de Margareta Feraru, Bucuresti, 1994.

REFERINTE CRITICE:

E. Lovinescu, Istoria; idem, Scrieri, II; S. Cioculescu, Aspecte; G. Calinescu, Istoria; I. Negoitescu, Scriitori moderni, 1966; VI. Streinu, Pagini, II; T. Arghezi, in Viata Romaneasca, nr. 5, 1966; N. Manolescu, in Luceafarul, nr. 44, 1971; Al. Piru, Varia, II, 1973; S. Cioculescu, in Romania literara, nr. 30, 1977; Melania Livada, Pompiliu Constantinescu. "Un Saint-Just al opiniei critice", 1981; M. Zaciu, in Steaua, nr. 12, 1981; Gh. Grigurcu, Intre critici, 1983; F. Aderca, Contributii, II; M. Vasile, Conceptul de originalitate in critica literara romaneasca, 1988; V. Ierunca, in Viata Romaneasca, nr. 5-6, 1995.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Pompiliu CONSTANTINESCU

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Pompiliu CONSTANTINESCU




Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text