Poezia lui Vasile Voiculescu a cunoscut o traiectorie spectaculoasa, evoluand de la datele unui traditionalism de tip pasoptist la formele unui modernism moderat, pe durata a trei etape de creatie ce-si justifica existenta prin coordonatele esentiale ale unui lirism ce cunoaste nuantari si redefiniri permanente. in prima etapa se situeaza volumele Poezii, Din tara Zimbrului, Parga, primul aflandu-se in concordanta deplina cu traditia samanatorista prin infatisarea unui univers rustic, marcat de sarbatori crestine, tendinta fiind de a surprinde degradarea lumii patriarhale. Poetul este mistuit de setea de cunoastere, manifestata in cautarea creatiunii, in dorinta de obiectivare a ei (Parinte, unde sa te caut si pentru ce te-ascunzi mereu?"), meditatia religioasa asezandu-se mereu alaturi de cea filosofica. Poet religios, hranit din substanta Evangheliilor (Rusalii, Soimul, Doina si Doina, Casa noastra), carora le da forma de alegorie sau de parabola, se intoarce mereu catre sufletul stramosesc, reinviind cumintenia pamantului si frumusetea parguita de soarele de peste veac al credintei, laolalta cu mesajele cerului". Aspectul general al poeziilor din primul volum este reprezentat de impacare, de o armonie ce-1 apropie mult de folclor.
Cel de-al doilea volum se inscrie in traditia poeziei patriotice a lui V. Alecsandri si G. Cosbuc, fiind inspirat de lupta ostasilor romani in primul razboi mondial. Poetul retine gesturile eroice ale soldatilor anonimi, sacrificiul acestora, scene memorabile de pe campul de lupta, in structuri poematice bogate in elemente epice (Sase cruci, Popa din Dealul Sarii, Cand a fost sa moara Neculut).
Titlul volumului Parga este si titlul poemului programatic ce-1 deschide: Am fost un pom zabavnic tarziu am rasarit,/ Nu m-au crutat nici grindini, nici seceta-ndelunga,/ Mi-s crengile sucite si cresc pipernicit,/ Iar biata radacina, caznindu-se s-ajunga/ in lutul gros si reavan, prin pietre-a sfredelit". Poemul se structureaza in jurul alegoriei radacinii si mesajul transmis este ca destinul poetic s-a implinit cu cazna, insa rodul - poezia - isi asteapta culegatorii.
Evocarea miturilor crestine se subsumeaza aceleiasi note traditionaliste, care imbina inspiratia nationala cu motivul religios si pastelul local. G. Calinescu afirma ca abia cu Parga incepe faza propriu-zis lirica a poeziei lui V. Voiculescu".
Etapa maturitatii cuprinde volumele Poeme cu ingeri, Destin, Urcus, intrezariri, cand poetul isi constituie un stil propriu, original. Alegoriei naive din perioada debutului ii iau locul zbuciumul launtric, aspiratia catre Dumnezeu, dramatismul luptei spiritului cu materia si inaltarea intr-o lume a valorilor morale. Temele sunt ancorate in mit si credinta, iar ingerii devin o prezenta permanenta, savarsesc diverse munci agricole, stau de paza la poarta, in pragul casei sau vegheaza odaia. Nostalgia cerului ramane filonul principal al liricii, chiar daca abordeaza si mari teme morale precum mila, supunerea, suferinta, binele si raul, divinitatea, intr-un univers autohton, resacralizat.
Destin si Urcus reliefeaza dorinta unei poezii noi, cu ecouri autobiografice, peisajul fiind acum descris prin ochii copilului de la tara. incepand cu volumul intrezariri, poezia erotica ocupa un loc mai important, anticipand sonetele din 1964.
Etapa a IlI-a corespunde ultimului deceniu de creatie si cuprinde Ultimele sonete inchipuite ale lui
Shakespeare in traducere imaginara de Vasile Voiculescu, alaturi de volumul Ganduri albe, ramas inedit pana in 1986. Sonetele sunt considerate o capodopera a liricii erotice, modelul fiind insusi Shakespeare, caruia poetul ii aduce omagiul sau in Sonetul 90. Voiculescu preia modelul de sonet al lui Shakespeare si pastreaza, in general, aceleasi teme (creatia, iubirea, speranta, trecerea timpului, poezia, moarteA) si aceleasi procedee (alegoria si comparatia ampla).