Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont

Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere



GRAI VALAH - Oda - Structura, semnificatii, limbaj artistic de Vasile VOICULESCU



Vasile VOICULESCU GRAI VALAH
Vasile Voiculescu (1884-1963) a fost de profesie medic, realizand in paralel o opera literara ampla si complexa, de la poezii patriotice la creatii lirice religioase, de la nuvele realiste la proza fantastica.

Oda este o specie a genului liric, prin care autorul exprima direct sentimentele de admiratie si veneratie pentru tara, popor, o personalitate glorioasa, o idee mareata sau un eveniment de interes national. Tonul este elogiativ, autorul scotand in evidenta meritele deosebite ale celui laudat, omagiat.

Poezia "Grai valah" de Vasile Voiculescu este o oda inchinata limbii romane, poetul exprimandu-si admiratia pentru frumusetea, forta de expresie si unicitatea acesteia, intr-un limbaj artistic inedit.

Titlul poeziei este o metafora expresiva, ilustrand ideea ca limba romana este "graiul" stramosesc, creatie spirituala a neamului romanesc, simbolizat prin arhaismul "valah".

Structura, semnificatii, limbaj artistic

Poezia "Grai valah" de Vasile Voiculescu este alcatuita din sapte distihuri (strofe de cate doua versuri - n.n.) si contureaza, intr-un limbaj metaforic inedit, insusirile limbii romane, fata de care poetul simte o admiratie deosebita, traieste o emotie puternica.

Adresarea directa de la inceputul poeziei - "Grai tamaiat, catuie de petale" - este impresionanta prin epitetul "tamaiat" si metafora cu totul surprinzatoare "catuie de petale". Poetul apeleaza astfel la toate simturile omenesti prin care este perceputa limba stramoseasca: auditiv - "grai"; vizual - vasul cu "petale" si mai ales olfactiv - "tamaiat" si "petale". Gandul lui se indreapta cu admiratie, fata de frumusetea si vechimea limbii, care isi trage sevele din graiul stramosesc al ciobanilor: "Gandul mi-a ciobanit pe plaiurile tale", remarcand aici inovatia stilistica a verbului derivat din substantivul cioban.



Graiul romanesc este creatia neamului si este la fel de vechi precum natura, transmis din generatie in generatie, ca dus de vant, fiind totodata dulce si incantator. Aceste idei sunt exprimate prin epitetul "batran" si metafora: "Vant batran cu miere-n spinare".

Limbajul artistic inedit este ilustrat de sirul de metafore cu totul surprinzatoare, deoarece limba este asemuita cu elemente si fiinte din natura, sugerand ca limba are sensuri ascunse, nebanuite, de un farmec neasemuit: "Serpi de racoare", "Carari de bucium", "Granguri de aur". Prezenta verbului "ara" si a substantivelor "dor" si "plugul" identifica insusirile limbii cu viata, efortul si simtirea cea mai profunda a taranului roman: "Sesul ti-1 ara dorul cu plugul". in graiul romanesc si-au exprimat strabunii chinurile si suferintele indurate de-a lungul istoriei atat de zbuciumate a acestui neam, aureolat de glorie: "Calc des cu sufletul arsu-ti coclaur, / Din fund ofteaza stramosii de aur", fata de care poetul simte admiratie si veneratie, redate prin epitetul "stramosii de aur".

Limba romana este pentru Ion Pillat un pisc al spiritualitatii romanesti, inaltime conturata prin imbinarea momentelor de cumpana, de dificultati ale istoriei cu cele de izbanzi si bucurii, care lumineaza de generatii sufletele romanilor, prin cuvinte ale suferintei ori ale gloriei: "De piscul tau, unde se-mbina / Pale de nori cu limbi de lumina".

Poetul are un cult pentru limba stramoseasca, la care se inchina cu smerenie, ca in fata unui altar. Rostirea in graiul romanesc - "Buzele-mi razam frematatoare" - este pentru el o adevarata religie, o credinta puternic inradacinata in constiinta si inima sa. Metafora altarului este construita printr-un arhaism, "pristol", tocmai pentru a exprima vechimea limbii, urmat de epitetele substantivale "de piatra si floare". Semnificatia acestei metafore inedite este foarte sugestiva, deoarece piatra este simbolul tariei, permanentei si al dainuirii in timp, iar floarea numeste gingasia, puritatea, frumusetea unica a limbii romane.



in poezia "Grai valah", Vasile Voiculescu face o adevarata demonstratie de maiestrie in folosirea limbii romane, descoperind sensuri nebanuite cuvintelor si compunand mijloace artistice inedite, surprinzatoare si unice in omagierea limbajului romanesc.



Prozodia. Versurile sunt lungi si inegale, masura variind intre 9 si 13 silabe. Rjma este imperecheata, dar la fel de surprinzatoare prin potrivirea sonora la sfarsitul versurilor a unui substantiv cu un adjectiv pronominal, sau cu un verb: "petale/tale"; "paraie/stretaie"; "se-mbina/lumina".

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.



Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.