 |
|
|
|
Aici, pe campul unde-n vechime zeii n-au trecut decat calari, unde pietrele-si arata coltii albi, si iarba fuge speriata-n verzuiele zari, imi dau intalnire cu tine, femeie zvelta si salbaticita de frumusete, inainte de rasaritul soarelui, cand stelele rostogolindu-se-nclina cerul intr-o parte, si tu, venind, de tine doar un strigat ma mai desparte.
Cele mai tainice si mai adevarate cuvinte de dragoste ti le spun, inainte de-a te zari.
Bat aerul cu toate valurile marii, sfichiul lor rasuceste copacii, si sepiile, si rechinii, intr-un dans de oglinzi.
Te astept sa-ti desprinzi
Trupul din iarba, femeie.
Din umerii mei si din intreaga mea putere tasnesc doua pantere, nemaivazute pantere, pe ape s-astern, curcubee, si se fac viaducte si poduri, curand, peste cai ferate lucind, peste trenuri trecand.
Din pieptul meu aramiu, vargat in parti de vite muschiuloase, aidoma vor tasni, mai tarziu, leii cu coame flocoase, in friguri, ca niste explozii de aur vor tasni si vor bate aerul si se vor prabusi, si se vor face temelii si terasamente si diguri.
Din coasta, zbatandu-se ca o sabie, isi va arcui in salt trupul lucios delfinul, din tot cardul cel mai frumos, izbind cu coada aerul lichid. Si va cobori, incolacindu-se ca un cercel, si se va face zid si se va face crenel.
Oh, pe rand, din genunchi, condorii vor izbucni in manunchi, se vor roti, luand vazduhu-n taise si se vor aseaza si se vor face acoperise, si din glezna, pana-ai sa te-arati, femeie, vor pleca si animalele celelante, lasandu-mi nerabdarea impodobita cu plante
Poate-am sa par subtire ca licarirea, si-n spatele meu, frenetic crescand, orasul iti va fura, in vazduh, privirea.
O, gingasul, zveltul tau pas leganat peste ierburi, printre coltii pietrelor!
A mai ramas un gutui, si un cais a mai ramas, smulge-i si du-i in piata circulara; a mai ramas un prun, si-un artar a mai ramas, smulge-i si du-i la-ntretaierile de drumuri; a mai ramas un platan, si-un otetar a mai ramas, smulge-i si du-i pe cheiul cu poduri!
Mi-a mai ramas si-un ram de tei.
II vrei, stapana mea, il vrei, aici, pe campul unde in vechime zeii n-au trecut decat calari, unde pietrele-si arata coltii albi, si iarba fuge speriata-n verzuiele zari?
Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care
|
Politica de confidentialitate
|
Scrierile si activitatea publicistica a lui Nichita STANESCU
Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text
Poezie
