"Dintr-un bolovan coboara pasul tau de domnisoara, Dintr-o frunza verde, pala pasul tau de domnisoara"
- "bolovan" - un cuvant care aduce o sugestie contrastanta cu retorica gratiei ce se va desfasura; "coboara" - un verb care aduce in prim plan si ideea "-naltului"; totusi "coborarea" are ceva parodic, fiindca "bolovanul" este metonimia unui peisaj umil: paradox, antiteza, in context tandru-ironic; "frunza verde" - motiv literar folcloric, aici "corectat" imediat de epitetul "pala" - nuanta a delicatetei - in consonanta cu apelativul ceremonios "domnisoara"; nici ceremonialul adresarii nu pare a fi luat foarte in serios, caci se foloseste, sincronic, adjectivul posesiv "tau"; este de remarcat absenta pronumelui de politete care ar putea insoti in context pe acest "domnisoara;
"Dintr-o inserare-n seara, pasul tau de domnisoara. Dintr-o pasare amara pasul tau de domnisoara"
- "inserare" - "seara" - eufonie (prin repetitia morfemului radical al familiei de cuvintE) - seara fiind un moment al zilei incarcat de conotatii romantice, de reverie si melancolie amplificata de epitetul "amara" care determina imprevizibil cuvantul "pasare"; sintagma "pasare amara" poate fi considerata "simbol" al unei iubiri delicate si trecatoare, care lasa in urma-i o deceptie"amara"(dupa ce a "zburat");
"O secunda, o secunda eu l-am fost vazut in unda. El avea roscata funda inima incet mi-afunda. Mai ramai cu mersul tau parca pe timpanul meu blestemat si semizeu, caci imi este foarte rau".
- "o secunda, o secunda" - aduce, precipitat, repetat, sugestia Timpului in trecerea ireversibila si extrem de rapida; ceremonioasa este si forma arhaica de trecut (am fost vazuT);
- "unda" - element acvatic care, aici, aduce conceptul de oglindire, de rasfrangere, de epurare a tot ce inseamna proza cotidiana - "bolovan": iata un moment de maxima tensiune spirituala, de purificare din contingent;
- cromatica pastelata slujeste semantismul gratiosului: funda este "roscata" (nu rosiE); "inima" si "timpanul" - metonimii ale sufletului si trupului aduse in suferinta de aceasta iubire fulegratoare si trecatoare, ce poate parea, la fel de bine, momentul marii revelatii a Frumosului pieritor, intrupat in forme iute pieritoare; iubirea pare "blestem si boala" ca in unele doine din folclorul romanesc; dar gustul pentru eleganta si mondenitate vine din secolul "dulcelui stil clasic" (al XVIII- lea, inceputul secolului al XlX-lea, ori din clasicismul propriu- ziS); iubirea - sentiment divin il transforma pe cel "imbolnavit" de ea in "semizeu";
"Stau intins si lung si zic, Domnisoara, mai nimic pe sub soarele pitic, aurit si mozaic".
Ať
Pasul trece, eu raman
( "in dulcele stil clasic", 1970).
- atentie la sintaxa poetica "zic.mai nimic";
- soarele isi pierde dimensiunile reale - pare el insusi o piesa in galeria artelor elegante si minore, aproape un fel de obiect decorativ (ca si "Domnisoara" cu "funda"): "pitic", "aurit", "mozaic"; epitetul triplu grabeste ritmul, respirarea personajului liric;
- "raman" antonim cu "trece", o antonimie in context, o ruptura intre doua fiinte definite poetic; insul se regaseste pe sine intr-un univers marcat insa de un moment al unei revelatii de mare intensitate emotionala.
Compozitie: cinci catrene si o strofa intr-un vers detasat, versificatie clasica.
GRILA,:
- tema principala: iubirea;
- teme complementare: cunoasterea prin iubire; dragostea de Frumos; revelatia fulguranta a Frumosului;
- genul: liric;
- curentul: romantic, cu elemente simboliste, dar si clasic anacreontice;
- specia: cantec/romanta/elegie; dupa unele opinii ar fi "ars poetica", dar nu exista elemente suficiente care sa sustina ideea ca ar fi vorba de o poezie despre poeziE);
- limbaj artistic: procedeul principal - versul leit-motiv ("pasul tau de domnisoara"); figura de stil obsedanta, metonimia "pasul de domnisoara"; alte metonimii: "bolovan", "roscata funda", "inima" "timpanul"; motive literare: "frunza verde", "pasare", "secunda", "seara"; posibile aluzii la elemente livresti: "Jocul secund" - volumul lui
Ion Barbu (teoria oglindirii intr-un "joc secund mai pur"); poemul de dragoste "Unei trecatoare" de Ch.Baudelaire; erotica lui Conachi "poetii blestemati" ai modernismului; "soarele negru" nervalian; doina de jale "Sara pe deal" de Eminescu (poate si "Pe langa plopii fara sot", "O, ramai" sau versul "iar timpul creste-n urma mea, ma-ntunec"); nimic din filozofia eminesciana - schopenhaueriana - la Nichita Stanescu; epitete: "amara", "roscata", "pala", "pitic" - se inscriu in aria semantica a melancoliei: "Caci imi este foarte rau".
- compozitie si prozodie: cinci catrene si un vers liber; se pot grupa in trei secvente logice: I: primele trei catrene sunt o descriere, o evocare: alterneaza timpul prezent cu timpul trecut; II: Rugamintea/Invocarea: "Mai ramai"; III: Reintoarcerea spre sine, confesiunea, despre suferinta din dragoste; evocarea elementelor naturii modificate printr-un singur - dar suficient - element: soarele; senzatia de dainuire ori de singuratate: "Pasul trece, eu raman"; rima: monorima cu asonante: -oara/pala; - oara/-ara: sau in -ic; rima imbratisata - in strofa a IV -a; faptul ca ultimul vers nu are rima cu versurile precedente poate avea multiple semnificatii: izolare in singuratate; ruptura brutala in universul interior; "rezolvare" surprinzatoare prin forta de a rupe cu trecutul si de a porni la o alta noua experienta, psihica/lirica; descoperirea unui EU liric puternic si, prin arta, peren "eu raman".
Poezii inrudite ca tematica si motive literare:
»
Din ceas, dedus, de Ion Barbu: "Din ceas, dedus adancul acestei calme creste^Intrata prin oglinda in mantuit azur/Traind pe inecarea cirezilor agreste./in grupurile apei, un joc secund, mai pur/Nadir latent! Poetul ridica insumarea/ De harfe resfirate ce-n sbor invers le pierzi/Si cantec istoveste: ascuns cum numai marea^Meduzele cand plimba sub clopotele verzi".
» A une Passante, de Charles Baudelaire: "La rue assordissante autour de moi hurlait./Longue, mince, en grand deuil, douleur majestueuse/Un femme passa, d une main fastueuse/Soulevant, balancant le feston et l ourlet;//Agile et noble, avec sa jambe de statue./Moi, je bouvais, crisp6 comme un extravagant^Dans son oeil, ciel livide ou ferme l ouragan,/La douceur qui fascine et le plaisir qui tue().
