Poezia poarta titlul volumului din 1970, care cuprinde o revenire la poetica traditionala, canonica, dar intr-o maniera ludic-ironica: dulcele stil clasic" sugereaza, prin epitetul ce recicleaza curajos un termen uzat de poezia pasoptista si ars" de lirica eminesciana, o perspectiva duios-sarcastica asupra vechilor estetici.
La o prima lectura, poezia este una de dragoste, in care imaginea iubitei (domnisoara") este secventiala si dinamica: prin recurenta, versul pasul tau de domnisoara" devine un laitmotiv, aproape un refren al poemului, un pivot si un motor textual de semnificatie.
Iubirea apare ca o izbucnire a unei lumi sublime in sfera profanului, a lumii materiale, fizice, prozaice".
Tematica erotica se metamorfozeaza curand in tema genezei continue a artei,
In dulcele stil clasic dovedindu-se, la o lectura mai atenta, o arta poetica.
Compozitie si structura c Alcatuit din mai multe secvente, poemul se dezvaluie ca o epifanie a artei, a poeziei insesi, caci iubita stranie care rasare (descinde, coboara", miscarea ascensionala din primele volume se inverseaza acuM) din neasteptate si bolovanoase" lucruri poate fi identificata cu poezia.
Prima secventa a textului alatura termeni, sintagme, lucruri care de-regula nu sunt vazute impreuna, apartin unor realitati aparent incompatibile: Dintr-un bolovan coboara / pasul tau de domnisoara / dintr-o frunza verde, pala / pasul tau de domnisoara." Meta-fora-simbol pasul tau de domnisoara" este pusa apoi in relatie cu termeni si sintagme care trimit la descompuneri nefiresti ale timpului si ale imaginilor, semnificand ascensionalul maladiv: Dintr-o pasare amara", Dintr-o inserare-n seara".
Secventa a doua cuprinde un moment de stagnare si surpriza, ca un vertij nesperat al gandului, o clipa suspendata a inspiratiei poetice: O secunda, o secunda, / eu l-am fost zarit in unda". Inima (o, inima!), adica sentimentul, se lasa usor afundata, inecata; si nu intamplator, poezia moderna a incercat sa renunte la betia inimii": El avea roscata funda / Inima incet mi-afunda".
Ultima secventa a poemului poarta insemnele amaraciunii, ale nostalgiei, ale momentului fericit care a trecut si sta sub semnul invocatiei: Mai ramai cu mersul tau / parca pe timpanul meu // blestemat si semizeu / caci imi este foarte rau." Dubla sugestie a sintagmei blestemat si semizeu" trimite catre divin, sacru si catre poetii blestemati" ai epocii moderne.
Ultima strofa creeaza imaginea unei lumi saracite dupa consumarea momentului de grafie al iubirii/creatiei: soarele este pitic, aurit si mozaic."
Ultimul vers - Pasul trece, eu raman" - aduce in prim-plan prezenta eului liric, a acestei supreme instante a poeziei si singura cu adevarat eterna. incearca! Realizeaza un eseu de cel mult doua pagini A4 pe tema iubirii in doua poezii, la alegere, din lirica lui Nichita Stanescu, insistand asupra constituirii unei identitati a fiintei iubitoare si folosind trei dintre urmatoarele concepte operationale: eu liric, incipit, final, secventa poetica, tema, motiv, arta poetica.
Concepte operationale folosite: arta poetica, camp semantic, comparatie, curent literar, epitet, eu liric, imagine artistica, metafora, motiv, neomodernism, poezie, repetitie, strofa, tema, titlu, vers
