OPERA NATIONALA de Ion Luca CARAGIALE (Proza)
Este o vorba veche: pentru ca sa faci razboi, iti trebuiesc trei lucruri - bani, bani si bani. Alta vorba si mai veche ne spune ca pas d'argent, pas de suisse, adica pe romaneste apla1: n-ai bani, n-ai arnaut. Se stie ca elvetienii au fost odinioara pentru regii Frantei ce erau tot cam pe atunci arnautii pentru domnii principatelor noastre.
Vorbele acelea se potriveau pana acum catva timp si la opera. Pentru ca sa ai o trupa de opera, iti trebuiesc trei lucruri: bani, bani si bani; si pas d'argent, pas de chanteur - n-ai bani, n-ai cantareti.
Da, insa
Danton,- mai democrat, avea alta formula. El zicea ca pentru orice iti trebuiesc alte trei lucruri: indrazneala, indrazneala si iar indrazneala. Astazi, in timpurile noastre democratice, trebuie sa apli cam vorba lui Danton si la opera. Pentru ca sa ai o opera, si mai cu seama opera nationala, iti trebuie indrazneala, indrazneala si iar indrazneala.
A indrazni, iata secretul in arta. A indrazni va sa zica a putea. Voieste, sivei putea, lumineaza-te, si vei fi! a zis un alt mare democrat.2 indrazneste, si vei canta! zicem noi. Vei canta ieftin, dar vei canta; vei canta rau, dar vei canta; vei canta fals, deplorabil, ridicul, dar vei canta. Ce se cere la opera? A canta.
Da. Trebuie incurajat orice act de indrazneala nationala, chiar daca el se face cu concursul strainilor, caci aci strainii sunt aliatii-nostri. Trebuie sa fie cineva lipsit de orice sentiment de iubire pentru natiunea sa, pentru progresul acesteia si pentru incurajarea acestuia, ca sa nu aplaude orice act de indrazneala de acest fel.
Scenele mari din Europa se tin totusi de vechea sistema. Ele, in loc de indrazneala, intrebuinteaza tot banii. Un grupet, un tril, o cadenta costa mii de franci. Ce sistem de coruptie! ce venalitate!
Unde este patriotismul artistilor nostri! unde este indrazneala teatrului nostru!
Si unde mai pui ca artistii in sistemul cel vechi nu fac o nota mai mult peste cat sunt platiti sa faca; pe cata vreme, ai nostri, peste cate sunt datori, iti mai fac pe d-asupra grupete, triluri, cadente - toate gratis! Prefer sistemul national. Pe langa alte avantaje, mai avem si pe acela ca orice opera, cat de veche, de cate ori se joaca e ceva cu totul nou.
Se zice, eu nu pot afirma cu siguranta, ca in strainatate primadone bune ar fi platind pe o cameriera sau o dama de companie mai mult decat plateste teatrul nostru pe o primadona. Se intelege ca dama de^ companie sau cameriera joaca acolo rolul si de secretar intim - o misiune delicata, unde se cer adesea calitati si fineti de stil deosebit. Ce rusine!
Asta este imoral. Prefer simplicitatea noastra nationala: moravuri curate, leafa mica, indrazneala mare, triluri gratuite, toate astea fara cameriere platite asa de scump incat ar sari cat colo in ochii opiniei publice ca nu e lucru curat la mijloc.
Modestia este decorul talentelor tinere. O primadona platita foarte scump, chiar daca ar avea talent, ar insemna ca nu e modesta, si inceputurile trebuiesc sa fie modeste, desi indraznete.
De exemplu, poti sa incepi rau, fara talent, fara pricepere, fara apucatura: e o indrazneala laudabila daca este modesta.
Publicul nu trebuie sa fie pretentios. Trebuie sa nu uite ca si acesta este un inceput nou de opera romana, un inceput indraznet, poate, dar fara-ndoiala modest.
Publicul trebuie sa aiba indrazneala a-l incuraja si sa fie modest in pretentiuni.
Crezi ca ne lipseste ceva?
Poti adauga opera - comentariul,
eseul sau referatul despre opera care lipseste.
Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.