Piesa este structurata in patru acte, fiecare dintre ele fiind alcatuit din mai multe scene. Personajele piesei, numite de catre autor "persoane", sunt mentionate cu numele si statutul social pe care il are fiecare in cadrul actiunii. Locul si timpul derularii eenimentelor sunt specificate de autor: "in capitala unui judet de munte, in zilele noastre".
Expozitiunea
Actul I
Scenografia (decorul - AŤ.AŤ.) indica o anticamera in casa prefectului Stefan Tipatescu, spatiu in care se va petrece actiunea actului I.
Scena I ii prezinta pe Ghita Pristanda, politaiul orasului si pe Stefan Tipatescu, prefectul judetului, care citeste cu glas tare un articol din ziarul "Racnetul Carpatilor", in care este acuzat guvernul ca a lasat unul dintre cele mai frumoase judete ale tarii in "ghearele unui vampir!" Servil, Qhita imita indignarea prefectului - "Eu vampir, ai?"- printr-un tic verbal, "curat", pe care-1 alatura comentariilor acestuia: "curat caraghfoz", "curat misel", culminand cu o contradictie in termeni, "curat murdar". Politaiul ii relateaza apoi prefectului despre misiunea pe care o avusese in noaptea precedenta si anume aceea de a afla ce discutau inamicii politici, tragand cu urechea la ferestrele casei lui Nae Catavencu. Cu acest prilej, Ghita scoate in evidenta dificila profesie de politai, care "n-are si el ceas de mancare, de bautura, de culcare, de sculare, ca tot crestinul". Cu o familie numeroasa - "noua copii" - si un venit mic - "famelie mare, renumeratie mica, dupa buget" -, Ghita se lamenteaza, incercand sa explice prefectului precara situatie financiara in care se afla, deoarece statul este nepasator la greutatile oamenilor: "Statul n-are idee de ce face omul acasa, ne cere numai datoria". Tipatescu ii reproseaza, cu simpatie si amuzament, afacerea pe care Pristanda o facuse cu steagurile pe care le cumparase pentru pavoazarea orasului, in cinstea apropiatelor alegeri. Ghita isi insusise o suma importanta, deoarece nu achizitionase intreaga cantitate. Ca sa se dezvinovateasca, politaiul incepe sa numere cele 44 de steaguri pe care sustine ca le arborase pe cladirile importante din oras, dar nu ii ies la socoteala decat 14-15. El aduna gresit si numara de mai multe ori aceleasi steaguri: "Doua la primarie, optspce, patru la scoli, douazeci si patru, doua la catrindala la Sf. Niculae, treizeci", fiind silit sa recunoasca in final, incantat, ca "a tras frumusel condeiul".
Intriga
Revenind la misiunea de a spiona adversarii politici, Ghita povesteste prefectului ca in casa lui Nae Catavencu se adunasera membrii partidului independent, aflat in opozitie, din care faceau parte intelectualii, "dascalimea" orasului, intre care
Ionescu, Popescu, popa Pripici, "toata gasca-n par". Ceea ce afla Pristanda va deveni un fapt hotarator pentru subiectul piesei, deoarece el il auzise pe Catavencu spunandu-le celorlalti ca se afla in posesia unui document foarte important si "scoate o scrisorica din portofel". Din aceasta cauza, sustinea Catavencu entuziasmat, vor vota pentru el in alegerile apropiate toti cei aflati acum la putere. Dar politaiul nu putuse afla despre ce fel de document era vorba, deoarece popa Pripici aruncase chibritul aprins pe fereastra sub care statea Ghita si 1 nimerise drept in ochi. Tipatescu se intreaba despre ce fel de scrisoare vorbea Catavencu, dar nu se ingrijoreaza, ci se pregateste sa se duca la Zaharia Trahanache, unde era asteptat, ca de obicei, la dejun.
Scena II il surprinde pe Ghita Pristanda singur, meditand printr-un monolog la statutul de politai aflat in slujba personala a celor de la putere. El o citeaza pe nevasta sa, care il sfatuia asupra tacticii pe care s-o aplice in relatia cu sefii: "Ghita, Ghita, pupa-1 in bot si-i papa tot, ca satulul nu crede la al flamand".
Desfasurarea actiunii
Scena III. Intra in scena Zaharia Trahanache agitat si, ignorand prezenta lui Ghita, vorbeste tare, comentand societatea corupta si meschina, in care domina "enteresul si iar enteresul". La randul lui, citeaza dintr-o scrisoare a fiului sau, student la Bucuresti, care avea aceeasi parere: "unde nu e moral, acolo e coruptie, si o sotietate fara printipuri, va sa zica ca nu le are!".
Atitudinea enervata a lui Trahanache este urmarea faptului ca fusese chemat de Nae Catavencu pentru a-i arata o scrisoare de amor a prefectului catre Joitica, sotia lui. Singura grija a lui nenea Zaharia este ca nu cumva sa afle Zoe, care insa venise si ea acasa la Tipatescu, fUra sa fie vazuta de nimeni si-1 cheama discret pe Pristanda, care iese pe furis.
Scena IV. Discutia dintre Trahanache si Tipatescu privitoare la scrisoarea de amor pe care o avea Catavencu il face pe prefect sa se teama ca va fi dezvaluita relatia amoroasa dintre el si Zoe Trahanache. Comicul de situatie al acestei scene este monumental, deoarece Trahanache este cel care il consoleaza pe Tipatescu, sustinand ca scrisoarea este o plastografie (un fals - n.n.) ordinara, desi, amplifica el spaima prefectului, scrisul seamana atat de bine, incat "sa zici si tu ca e a ta, dar sa juri, nu altceva, sa juri!". Trahanache ii reda, din memorie, textul scrisorii, adaugand, aluziv, si explicatiile imprejurarilor concrete, precise, identificand exact momentul intalnirii amoroase dintre cei doi: "Scumpa mea Zoe, venerabilul (adica eU) merge deseara la intrunire (intrunirea de alaltaieri searA). - Eu (adica tU) trebuie sa stau acasa, pentru ca astept depesi de la Bucuresti, la care trebuie sa raspunz pe data; poate chiar sa ma cheme ministrul la telegraf. Nu ma astepta, prin urmare, si vino tu (adica nevasta-mea, JoiticA), la cocoselul tau (adica tU) care te adora, ca totdeauna, si te saruta de o mie de ori, Fanica (priveste lung pe Tipatescu, care e in culmea agitatieI)". Deoarece Zaharia se aratase indignat si refuzase sa creada ca scrisoarea este reala, Nae Catavencu il amenintase ca o va publica in ziarul "Racnetul Carpatilor", al carui proprietar era si va afisa originalul "in cercevea, ca s-o vaza oricine-o pofti".
Tipatescu este "turbat", de manie, spre dezamagirea lui Trahanache, care crede ca acesta "n-are cumpat", deoarece un om politic ar trebui sa stie sa se stapaneasca si sa nu-si dezvaluie sentimentele, mai ales cand e vorba de adversarii politici: "nu face pentru un prefect". Iesind din scena, Trahanache afirma ca "intr-o societate fara moral si fara printip trebuie sa ai si putintica diplomatie!", deoarece in politica "nu merge s-o iei cu iuteala".
Scena V. Intra Zoe, care se lamenteaza cu disperare, deoarece auzise discutia din camera alaturata si este, la randul ei, foarte inspaimantata de consecintele publicarii scrisorii de catre Catavencu, chiar daca barbatul ei nu crede ca e adevarata. Ea ii marturiseste lui Tipatescu faptul ca pierduse scrisoarea in seara intalnirii, atunci cand plecase de la el. Zoe fusese si ea chemata la redactia ziarului si Catavencu ii promisese ca ii va inapoia scrisoarea, daca ii va asigura alegerea in functia de deputat. De aceea femeia il trimisese pe Pristanda sa cumpere cu orice pret scrisoarea de la Nae Catavencu.
Scena VI. Branzovenescu si Farfuridi, doi membri marcanti ai partidului de guvernamant, ii banuiesc pe fruntasii politici de tradare, fiind de altfel de acord cu aceasta atitudine, dar ar dori sa participe si ei: "tradare sa fie, daca o cer interesele partidului, dar s-o stim si noi!". Cei doi ii reproseaza lui Tipatescu faptul ca este ceva necurat in vizitele pe care Trahanache, Zoe si Ghita le fac de azi dimineata inamicului lor politic, Nae Catavencu. ii arata apoi prefectului un fluturas tiparit, prin care se anunta ca sigura alegerea lui Catavencu in functia de deputat, pentru a reprezenta judetul in Parlament. Farfuridi este ingrijorat de faptul ca cei de la conducerea partidului vor sa-i inlature pe ei, de aceea exprima inca o data ideea ca sunt gata sa participe la orice manevra politica, oricat ar fi de nedemna ("tradare sa fie daca o cer interesele partidului, dar s-o stim si noi"), apoi, din reflex demagogic, se avanta ridicol: "eu totdeauna am repetat cu strabunii nostri, cu Mihai Bravul si Stefan cel Mare: iubesc tradarea (cu intentiE), dar urasc pe tradatori".
Scena VII. in scena se afla Tipatescu si Zoe, apoi intra Cetateanul turmentat care, sughitand, le spune ca este alegator, ca-1 cunoaste "conul Zaharia de la 11 fevruarie" (la 11 februarie 1866 a avut loc inlaturarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza - n.n.) si a venit sa intrebe: "eu alegatoreu (sughitE) apropitar (proprietar de bunuri, cu drept de vot - n.n.), eu pentru cine votez?". Cetateanul ii uimeste pe cei doi atunci cand marturiseste ca a gasit o scrisoare, pe care o citise din curiozitate, dar fusese surprins de "d. Nae", care recunoscuse scrisul prefectului. Catavencu il invitase apoi "la o tuica" si cetateanul se imbatase, pentru ca "da-i cu bere, da-i cu vin, da-i cu vin, da-i cu bere" si adormise. Constata acum, amuzat, ca Nae Catavencu ii furase scrisoarea.
Scenele VIII - IX. Vine Pristanda, care reuseste sa-l scoata afara pe cetateanul obsedat de intrebarea "eu pentru cine votez?" si spune ca Nae Catavencu ceruse in schimbul scrisorii ori "o mie de poli" ori mandatul de deputat. Trahanache intra triumfator in scena si anunta pe Tipatescu si pe Zoe ca 1-a prins pe Nae Catavencu "cu alta mai boacana", adica descoperise un fals in actele fundatiei, prin care acesta isi insusise ilegal banii societatii. Zoe lesina instantaneu cand isi vede barbatul, ca sa-i inlature banuielile, iar acesta exclama indignat, referindu-se la Catavencu: "Ce plastograf!". Ghita il aproba in mod automat, "curat plastograf.
Actul II
Actiunea se desfasoara in acelasi salon din casa lui Stefan Tipatescu.
Scena I. Trahanache, Farfuridi si Branzovenescu cerceteaza listele electorale si calculeaza voturile pe care le vor obtine in apropiatele alegeri. Ei insemneaza numele fiecarui alegator in parte cu o anumita culoare:, rosu pentru cei care voteaza cu partidul lor, iar albastru pentru ceilalti, stiind toate detaliile privitoare la situatia actuala a averii acestora, care le dadea sau nu drept de vot. Pentru simpatizanti, ei iau in considerare "dreptul la vot", chiar daca persoanele respective nu mai au aceleasi posesiuni si ar trebui stersi de pe listele de alegatori: "Branzovenescu: Nici nu mai are drept de vot, de cand si-a maritat fata Nu i-a dat casele de zestre? Ei? Daca voteaza merge la puscarie onorabilul. Trahanache: Ai putintica rabdare Da daca-1 putem aduce sa voteze cu noi?". Farfuridi recurge chiar la santaj pentru electorii care au procese pe rol, deoarece - in calitate de avocat - el poate aranja castigarea sau pierderea procesului, punand conditia ca acestia sa voteze cu partidul lor: "Sa voteze cu noi, e usor; are procesul cu epitropia bisericii, saptamana viitoare". Ticul verbal al lui Trahanache, "ai putintica rabdare", exprima reactia acestuia in orice situatie, inclusiv atunci cand Farfuridi il acuza ca tradeaza "interesele partidului". Trahanache le tine un discurs moralizator despre "stalpii puterii", despre disciplina de partid, deoarece cu totii trebuie sa fie constienti ca "de la partidul intreg atarna binele tarii si de la binele tarii atarna binele nostru". De aceea, datoria lor este sa voteze acel candidat "pe care-1 pune pe tapet, partidul intregpentru ca de la partidul intreg atarna binele tarii si de la binele tarii atarna binele nostru". Numele candidatului nu le este cunoscut inca, dar va sosi din moment in moment "pe sarma", prin "telegraf. Farfuridi si Branzovenescu il invinuiesc in continuare pe Trahanache "ca-si da coatele cu Catavencu" si ca prefectul face aranjamente cu opozitia, iar lor le e teama ca astfel se "tradeaza" partidul. Trahanache se enerveaza din ce in ce mai tare si le spune cu indignare ca sunt incapabili sa inteleaga politica si ca Tipatescu este om de nadejde, loial partidului, ba, mai mult, ca "a facut servicii partidului, judetului, tariisi mie, ca amic, mi-a facut si-mi face servicii, da!". Revolta lui atinge apogeul atunci cand il citeaza din nou pe fiul sau "de la facultate": "unde nu e moral, acolo e coruptie si o sotietate fara printipuri, va sa zica ca nu le are".
Scena II. Farfuridi si Branzovenescu raman impresionati de personalitatea puternica a lui neica Zaharia - "E tare, tare de totSolid barbat!" -, dar, infricosati de eventuala tradare, se hotarasc sa trimita o telegrama la Bucuresti, "la Comitetul Central, la minister, la gazete", prin care sa informeze despre prefectul tradator: "Tradare! Prefectul si oamenii lui tradeaza partidul pentru nifilistul Catavencu, pe care vor sa-l aleaga la colegiul II tradare! tradare! de trei ori tradare!". Ei nu-si asuma responsabilitatea sa semneze telegrama, de teama sa nu pateasca ceva daca ar afla Trahanache, de aceea se hotarasc sa o "iscaleasca" si sa o dea anonima, considerandu-se foarte curajosi: "Trebuie sa ai curaj ca mine! trebuie s-o iscalesti: o dam anonima!".
Scena III. Pristanda vine acasa la prefect si, printr-un monolog, relateaza publicului (cititoruluI) cum il arestase pe Catavencu si cum ii perchezitionase casa "prin toate coltisoarele", dar tot nu gasise scrisoarea de amor a lui Fanica, asadar tot nu putuse recupera obiectul santajului. Catavencu protestase in numele constitutiei ca i se violeaza domiciliul, dar Ghita raspunsese prompt: "curat violare de domiciliu! da umflati-1!".
Scena IV. Zoe Trahanache este foarte agitata si enervata la culme pentru arestarea lui Catavencu de catre Pristanda, care avusese "ordin verbal de la conul Fanica". Ghita ii spune ca singurul om cu care accepta sa stea de vorba Catavencu este ea, Zoe, asa ca Pristanda pleaca degraba sa-1 aduca din arestul politiei.
Scena V. Zoe citeste cu glas tare o stire publicata in gazeta "Racnetul Carpatilor", prin care cititorii sunt anuntati ca in numarul de a doua zi se va reproduce "o interesanta scrisoare sentimentala a unui inalt personaj din localitate catre o dama de mare influenta" si ca originalul va fi pus la dispozitia curiosilor in biroul redactiei. Ca urmare, Zoe este agitata si rosteste un monolog prin care isi motiveaza hotararea de a ceda alegerii lui Catavencu, deoarece cu "un misel ca el () lupta ar fi o copilarie, o nebunie".
Scena VI se petrece intre Tipatescu si Zoe, ilustrand tot zbuciumul si tulburarea de care sunt cuprinsi cei doi, de teama publicarii in gazeta a scrisorii de amor ce se afla tot in posesia lui Catavencu, desi acesta fusese perchezitionat si arestat. Tipatescu este ingrijorat o data in plus, deoarece gasise la telegraf anonima pe care o trimisesera Farfuridi si Branzovenescu si o oprise, dar daca mai erau si altele?! Zoe propune ca solutie alegerea lui Catavencu pentru functia de deputat, fiind singura cale prin care poate capata inapoi pretioasa scrisoare. Pentru a-1 convinge pe Fanica sa-i dea voturile lui Catavencu, ea recurge la toate tertipurile feminine: plange, lesina, apoi devine energica, amenintatoare. Este hotarata sa faca orice pentru a recupera scrisoarea, mergand pana la afirmatia: "il sprijin eu, il aleg eu", desi femeile nu aveau atunci drept de vot, dar se baza pe influenta hotaratoare asupra sotului sau, care era presedintele partidului in judetul respectiv.
Scena VII. Pristanda il aduce pe Catavencu direct din arest si se comporta cu umilinta, intrucat se gandeste sa se puna bine cu el in cazul in care acestuia i-ar izbuti santajul si ar castiga alegerile. il linguseste, marturisindu-i ca el il stimeaza sincer pe Catavencu si ca citeste ziarul "Racnetul Carpatilor" ca pe evanghelie, dar trebuie sa-si faca datoria pentru ca "de! tt& ce face, famelie mare, renumeratie dupa buget mica".
Scena VIII. intr-un monolog care ilustreaza parvenitismul personajului, Catavencu isi exprima deviza dupa care se conduce in viata, "scopul scuza mijloacele", pe care - incult fiind - o pune in seama "nemuritorului Gambetta", om politic francez din acea vreme, pe cand sloganul respectiv apartine lui Niccola Machiavelli, exprimat in cartea "Principele".
Scena IX ilustreaza inclestarea dintre Catavencu si Tipatescu in lupta lor politica. Catavencu refuza sa inapoieze scrisoarea si cere in schimbul ei numai si numai postul de deputat, desi prefectul ii ofera diferite functii: un loc in Comitetul permanent, postul de avocat al statului, functia de primar si postul de epitrop-efor al bisericii Sf.Nicolae. El respinge insa toate ofertele, nu accepta nimic altceva decat mult-ravnita candidatura la deputatie: "Vreau mandatul de deputat () nimic altceva! nimic! nimic!". Catavencu isi sustine santajul cu hotarare, argumentand ridicol: "Vreau ce mi se cuvine dupa o lupta de atata vreme; vreau ceea ce merit in orasul asta de gogomani, unde sunt cel d-intaiintre fruntasii politici() Vreau mandatul de deputat, iata ce vreau: nimic altceva!". Conflictul politic atinge apogeul si degenereaza in violenta, Tipatescu "se repede () turbat" cu un baston la Catavencu, iar acesta incepe sa racneasca: "Ajutor! Sariti! Ma omoara vampirul! prefectul asasin! ajutor!".
Scena X. Zoe tempereaza situatia conflictuala si, cu un calm aparent, ii promite lui Catavencu mandatul de deputat in schimbul scrisorii: "eu te aleg, eu si cu barbatul meu; mie sa-mi dai scrisoarea". Tipatescu cedeaza si el - "esti candidatul Zoii, esti candidatul lui nenea Zaharia, prin urmare si al meu" - si-i promite ca "poimaine esti deputat!", dar se ascund speriati, pentru ca tocmai venea Trahanache.
Scena XI. Conu Zaharia rosteste un monolog ce consta in scrierea si citirea cu glas tare, totodata, a unui bilet pe care il lasa lui Fanica si prin care il roaga sa se intalneasca neaparat inainte de intrunirea electorala, il sfatuieste sa nu intre in panica, ci sa aiba "putintica rabdare".
Scena XII. Revin in scena Zoe, Tipatescu si Catavencu, peste care da buzna Cetateanul turmentat, care il recunoaste pe Catavencu si ii reproseaza acestuia furtul scrisorii. Dezgustat de mirosul de alcool al cetateanului, Tipatescu incearca sa-1 dea afara, dar acesta insista sa i se raspunda la intrebarea: "eu cu cine votez?". Prefectul ii raspunde, sarcastic, sa-i dea votul "lui onorabilul d.Catavencu Pentru asa alegator, mai bun ales nici ca se putea".
Scena XIII. Sosesc pe neasteptate Farfuridi si Branzovenescu, apoi Trahanache. Primii doi, gasindu-1 pe i Catavencu in casa prefectului, ameninta ca vor demasca tradarea la tziar, la Bucuresti, la Comitetul electoral central. Catavencu, in entuziasmul promisiunilor, ii aduce un elogiu lui Tipatescu, "prefectul cel mai onest! () Cel mai integru! () Cel mai credincios!", uitand cu desavarsire ca-i spusese - pana nu demult -"vampir" si "prefectul asasin".
Scena XIV. Ghita Pristanda intra in fuga, tinand in mana o depesa "fe-fe urgenta" sosita prin telegraf, pe care i-o da prefectului. Acesta o deschide nervos si citeste cu glas tare textul telegramei: "Cu orice pret, dar cu orice pret, colegiul d-voastra al II-lea trebuie sa aleaga pe d. Agamemnon Dandanache. Se face din aceasta pentru d-voastra o inalta si ultima chestie de incredere". Toti cei prezenti raman incremeniti, Zoe si Catavencu se revolta, gasind ca unica solutie sa porneasca lupta contra guvernului.
Punctul culminant
Actul III
Actiunea se petrece in sala cea mare a primariei, in care sunt prezenti alegatori, cetateni, public. Zaharia Trahanache este asezat la masa prezidiului, Nae Catavencu sta intr-o parte a salii impreuna cu Ionescu, Popescu si alti dascali si partizani, iar Farfuridi este la tribuna, pentru a rosti discursul electoral.
Scena I are in centru cuvantarea electorala a candidatului Tache Farfuridi, care este reprezentantul partidului de guvernamant. Discursul lui este intrerupt cu tot felul de comentarii ironice de catre opozitie, care se manifesta foarte zgomotos, mai ales ca oratorul este plictisitor prin ideile total neinteresante pe care le prezinta, intrucat parcurge evenimente istorice vechi, intr-o insiruire confuza, inceata si terna (monotona - n.n.). Grupul "intelectualilor" ii striga sa sara peste "plebicist" (cuvantul corect este plebiscit si inseamna referendum - n.n.) si sa treaca "la cestiune", adica la ideile concrete, care privesc prezentul politic. Discursul lui Farfuridi este penibil si incoerent, confuz si agramat: "Daca Europa sa fie cu ochii atintiti asupra noastra, daca ma pot pronunta astfel, care lovesc sotietatea, adica fiindca din cauza zguduirilor si idei subversive {asuda si se rataceste din ce in cE) si ma-ntelegi, mai in sfarsit, pentru care in orice ocaziuni solemne a dat probe de tact vreau sa zic intr-o privinta, poporul, natiunea, Romania". in discursul rostit de Farfuridi se manifesta un comic de limbaj monumental, fapt ce reiese din fraza ridicola prin anacolut si nonsens, care ilustreaza imbecilitatea personajului, incapacitatea lui mentala, culminand cu memorabila contradictie in termeni: "Din doua una, dati-mi voie: ori sa se revizuiasca, primesc! dar atunci sa nu se schimbe nimica; ori sa nu se revizuiasca, primesc! dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo, si anume in punctele esentiale Din aceasta dilema nu puteti iesi Am zis!".
Scena II. Pristanda il cheama pe Trahanache in cabinetul de alaturi, unde il asteptau Zoe si Tipatescu pentru a-i spune ceva urgent, de aceea prezidentul intrerupe adunarea electorala cu o pauza de 5 minute.
Scena III. Conflictul dintre opozitie si membrii partidului de guvernamant se amplifica prin dialogul agitat dintre cele doua grupuri reprezentate de Catavencu si, respectiv, de Farfuridi. Catavencu rosteste cu emfaza fraze aberante si demagogice -"istoria ne invata ca un popor care nu merge inainte sta pe loc, ba chiar da inapoi, ca legea progresului este asa, ca cu cat mergi mai iute, cu atat ajungi mai departe" -, confundand din nou maximele unor personalitati celebre. in incultura sa, spune "oneste bibere", expresie care ilustreaza comicul de limbaj, deoarece "bibere" inseamna "a bea", asadar, o traducere libera ar fi "sa bei cinstit". Cugetarea latina corecta este "honeste vivere. neminem laedere, 9uum cuique tribuere" si inseamna "sa traiesti cinstit, sa nu pagubesti pe nimeni, sa dai fiecaruia ce e al sau". Farfuridi il acuza pe Catavencu de afaceri necinstite, ceea ce starneste o reactie violenta din partea tuturor participantilor, care sar la bataie si se produce o invalmaseala de nedescris.
Scena IV. Zoe si Tipatescu il implora pe Trahanache sa anunte candidatura lui Catavencu si astfel sa capete inapoi scrisorica de amor, dar el refuza cu incapatanare, deoarece descoperise o polita falsificata, prin care Catavencu isi insusise cinci mii de lei de la Societatea "Aurora Economica Romana", pe care o conducea. in acest fel, ei raspund santajului cu santaj si hotarasc ca Trahanache sa anunte candidatura lui Agamita Dandanache.
Scena V. Dupa pauza, adunarea electorala continua cu discursul lui Nae Catavencu, in calitate de candidat din partea opozitiei. El rosteste o cuvantare fals emotionala - "emotiunea ma apuca" -, lacrimogena ("plansul il ineaca") si demagogica - "ma gandesc la tarisoara mea la Romania la fericirea ei!". Frazele pline de emfaza sunt sforaitoare, patetice si ipocrite, fara sens (nonsenS): "Industria romana e admirabila, e sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire. () Noi aclamam munca, travaliul, care nu se face deloc in tara noastra!". Anunta apoi, cu importanta, infiintarea societatii enciclopedice-cooperative "Aurora Economica Romana", care are drept scop "ca Romania sa fie bine si tot romanul sa prospere". Numele abreviat al societatii este sugestiv pentru statutul ei, acela de societate fantoma, A.E.R., creata pentru a-si insusi in mod ilegal sume importante de bani, asa cum deja procedase prin falsificarea politei pe care o descoperise Trahanache.
Scena VI. Ghita Pristanda intra in sala insotit de Cetateanul turmentat, care se amesteca zgomotos in discursul lui Catavencu.
Pristanda ii sopteste lui Trahanache sa anunte numele candidatului numai la semnalul sau, "cand oi tusi de trei ori", apoi sa iasa repede, ca dupa aceea este treaba lui de politai.
Scena VII. Dupa ce Ghita "tuseste cu putere de trei ori" si Trahanache anunta drept candidat pe domnul Agamita Dandanache, in sala se isca o incaierare cu strigate, huiduieli "si fluieraturi intre reprezentantii celor doua grupuri politice, peste care Catavencu racneste din toate puterile, incercand sa faca publica relatia amoroasa dintre prefect si Zoe Trahanache si aducand ca dovada scrisorica de amor. Dar este imbrancit si tarat afara de catre Ghita, Farfuridi si Branzovenescu. Hn invalmaseala creata, Catavencu isi pierde palaria si o data cu ea scrisorica de amor, deoarece o avea pusa in captuseala, de aceea nu reusise nimeni s-o gaseasca.
Actul IV
Actiunea actului IV se petrece in gradina casei lui Trahanache.
Scena I. Zoe si Tipatescu sunt foarte agitati si ingrijorati pentru ca Nae Catavencu disparuse inca din seara adunarii electorale, trecusera doua zile si ei banuiau ca pune la cale un plan diabolic pentru a face publica scrisoarea de amor si a-i distruge. Tipatescu este preocupat si de primirea pe care trebuia sa i-o faca lui Agamita Dandanache, ce urma sa soseasca dintr-un moment in altul.
Scena II. Candidatul de la Centru, Agamita Dandanache, vine insotit protocolar de Zaharia Trahanache. Dandanache vorbeste "peltic si sasait" si, desi face cunostinta cu toti trei, ii confunda tot timpul, referindu-se mereu la Zoe ca la nevasta prefectului, fiind incapabil sa tina minte cine este fiecare dintre ei, desi i se explica de nenumarate ori. Trahanache il asigura pe Agamitft de castigarea alegerilor, desi acestea nu se finalizasera, afirmand ca "nu majoritate, unanimitate o sa ai, stimabile". Lui Dandanache i se pare firesc sa castige postul de deputat, deoarece are merite politice deosebite, argumentand ridicol: "eu care familia mea de la patuzsopt in Camera", dar se vaita de drumul cu birja, care 1-a zdruncinat "hodoronc-hodoronc, zdronca-zdronca" si acum se simte ametit, adresandu-se lui Trahanache pe care-1 confunda cu prefectul.
Scena III. Dandanache le relateaza lui Tipatescu si Zoei imprejurarea prin care a ajuns candidat in judetul lor. El fusese respins de comitetul central pentru orice fel de candidatura, deoarece, spune el indignat, se considera ca nu este "marcant". Dandanache le povesteste cum, intr-o seara, cineva, "persoana insemnata da becher" (becher - celibatar, necasatorit - n.n.), jucase carti acasa la Dandanache si isi uitase paltonul. Cautandu-1 in buzunare, el gasise o scrisorica de amor "catre becherul meu, de la nevasta unui prietin, - nu spui tine persoana insemnata". Dandanache il santajase pe "becher" cu scrisoarea gasita, amenintandu-1 ca daca nu-i asigura alegerea in Camera Deputatilor, o s-o publice in ziarul de scandal "Razboiul". Zoe si Tipatescu sunt incremeniti de uimire, intrucat Dandanache nu inapoiaza scrisoarea, ci o pastreaza, pentru ca "mai trebuie s-aldata La un caz iar pac! la "Rasboiul". Ei il sfatuiesc sa nu mai povesteasca nimanui "istoria cu scrisoarea", pentru ca ar putea face impresie proasta alegatorilor si Agamita promite, dar ii roaga sa-i mai aminteasca "daca oi uita - aminteri am memorie buna". Imediat, Dandanache da o mostra de memorie, spunand ca Zoe este sotia prefectului - "Eu la masa o sa stau ori langa d-ta, ori langa consoarta d-tale" - si Tipatescu ii explica, din nou, cine este Zaharia Trahanache si ca el este numai prieten cu cei doi.
Scena IV. Tipatescu monologheaza, siderat si cu ironie amara, despre ticalosia lui Dandanache si se gandeste ca ar trebui sa-i ceara iertare lui Catavencu, deoarece Agamita este un santajist mult mai perfid, pastrand scrisoarea de amor, fiind totodata si foarte mandru pentru ideea care o avusese pentru a fi ales. i Scena V. Zoe, Tipatescu si Pristanda se sfatuiesc cum sa-1 gaseasca pe Catavencu, deoarece acesta "parca a intrat in pamant". Pristanda il minte pe Tipatescu spunandu-i ca e chemat "la telegraf de catre toti ministrii, pentru a putea ramane singur cu Zoe.
Scena VI. Ghita ii cere permisiunea Zoei sa-1 aduca la ea pe Nae Catavencu, pentru ca acesta voia sa vorbeasca numai cu ea.
Scena VII. Catavencu, umil si spasit, ii marturiseste Zoei ca a pierdut scrisoarea in incaierarea de la intrunirea electorala, cand cineva i-a smuls palaria, iar scrisoarea se afla in captuseala acesteia. Zoe este disperata, pentru ca nu stie in mana cui va ajunge acum documentul compromitator si-1 ameninta ca va da in vileag falsificarea politei.
Scena VIII. Intra Cetateanul turmentat, care are pe cap palaria lui Catavencu si-i spune Zoei ca a gasit o scrisoare, pe care o adusese acum "andrisantului", pentru ca el inainte fusese postas. Cetateanul povesteste cum gasise o palarie in incaierarea de la primarie si, fiindu-i mica, a vrut sa-i scoata captuseala, ca sa-i intre pe cap. in captuseala gasise scrisoarea, pe care i-o da Zoei, pentru ca este "andrisantul cu domiciliul cunoscut". Zoe este emotionata si fericita, iar la intrebarea Cetateanului "Eu pentru cine votez?", il pune pe Catavencu sa scrie pe buletinul de vot numele lui Agamita Dandanache.
Scena IX. Catavencu este servil si lingusitor, accepta cu supusenie sa organizeze si sa conduca banchetul popular in cinstea alegerii lui Agamita Dandanache, sa tina un discurs in numele alegatorilor, prin care sa-1 felicite pe deputatul ales si pe prefect. Zoe il consoleaza, apoi, spunandu-i cu subinteles ca "asta nu-i cea din urma Camera", insemnand ca vor mai fi alegeri la care sa candideze in viitor.
Scena X. Zoe are o izbucnire emotionala, citeste si saruta scrisoarea de mai multe ori, plange nervos, apoi zambeste si pleaca fericita sa-i spuna bucuria lui Fanica.
Scena XI. Tipatescu intra enervat ca Ghita il trimisese la telegraf degeaba si se intreaba daca nu cumva politaiul innebunise si-i facea farse.
Scena XII. Trahanache discuta cu Agamita, incercand sa-i explice acestuia marsavia santajului folosit de Catavencu in scopul obtinerii postului de deputat, acuzandu-1 pe acesta de plastografie (fals - n.p.). Confundandu-1 in continuare cu prefectul, Dandanache intelege cu greu povestea scrisorii si-i spune cu seninatate ca la el "a fost cazul adevarat". Uimit, Trahanache cefe explicatii despre intamplarea respectiva, dar Agamita, dezamagit, constata: "E slab de tot prefectul, ii spui de doua ori o istorie si tot nu pritepe".
Scena XIII. Celor doi li se alatura Zoe si Tipatescu, foarte veseli acum. Dandanache le relateaza ca prefectul ii povestea istoria "cu scrisoarea, cu plastografia", sustinand cu seninatate ca la el fusese "chiar adevarat". Zoe ii reaminteste ca i-a promis sa nu mai povesteasca nimanui despre scrisoarea becherului, dar Agamita se enerveaza: "Eu am promis? cand am promis? cui am promis? te am promis? .
Deznodamantul
Scena XIV. Toate personajele piesei se afla in scena, participand la festivitatea organizata in cinstea alegerilor, care, in urma numararii voturilor proclamase castigator pentru postul de deputat pe Agamita Dandanache. Acesta incearca sa rosteasca un discurs, dar, prost si imbecil, el uita pana si motivul pentru care se afla acolo, in fata alegatorilor: "in sanatatea alegatorilor care au probat patriotism si mi-au acordat (nu nimerestE) asta cum sa zic de! zi-i pe nume de! a! sufradzele lor; eu, care familia mea de la patuzsopt in Camera, si eu ca rumanul impartial, care va sa zica cum am zite in sfarsit sa traiasca! (Urale si ciocniri.)".
Catavencu inchina in cinstea "venerabilului si impartialului nostru prezident, Trahanache", in sanatatea "iubitului nostru prefect", caruia ii ureaza sa traiasca pentru "fericirea judetului nostru". Trahanache simte nevoia sa accentueze prietenia lui cu Tipatescu, in sanatatea caruia inchina pentru "fericirea prietenilor lui", apoi se saruta unii cu altii. in final, Catavencu rosteste un discurs politic, in care elogiaza, demagogic, victoria democratiei in recentele alegeri, cu aceleasi fraze confuze si idei contradictorii: "Dupa lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iata visul nostru realizat!". in concluzie, remarca "avantajele progresului" si "binefacerile unui sistem constitutional", ambele ilustrate cu ironia autorului. Catavencu aduce un elogiu alegerilor corecte si constitutionale, in care cetatenii isi exprima libertatea de opinie privind votarea cu discernamant si responsabilitate a celor mai destoinici politicieni care sa le reprezinte interesele in Parlamentul tarii. Sarcasmul lui Caragiale privind corectitudinea alegerilor este desavarsit, deoarece in desfasurarea alegerilor se recursese la fals, la santaj si la coruptie, incalcandu-se constitutia in mod flagrant. Ridicolul moravurilor politice este evidentiat si prin replica finala a" lui Ghita Pristanda, care exclama "Curat constitutional", dupa care da semnalul sa cante "Muzica!". Caragiale descrie in paranteza regizorala atmosfera de veselie generala, "toata lumea se saruta", Catavencu se imbratiseaza cu Dandanache, Zoe si Tipatescu, retrasi intr-o parte, privesc petrecerea, in timp ce "cortina cade repede asupra tabloului".
Comediile lui Caragiale sunt unice in literatura romana prin arta desavarsita a dialogului si a constructiei scenice, prin maiestria autorului de a crea caractere si tipologii, prin profunda observare a realitatilor sociale si politice din epoca, fapt ceea ce a facut ca Tudor Vianu sa afirme: "Realismul tipic este formula lui artistica".
