Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




O NOAPTE FURTUNOASA de Ion Luca CARAGIALE (Teatru)

 

SCENA I

JUPAN DRUMITRACHE, in haine de capitan de garda fara sabie, si NAE IPINGESCU

JUPAN DUMITRACHE (urmand o vorba inceputA): Iaca, niste papugii niste scarta-scarta pe hartie! I stim noi! Mananca pe datorie, bea pe veresie, trag lumea pe sfoara cu pisicherlicuri si seara se gatesc frumos si umbla dupa nevestele oamenilor sa le faca cu ochiul. N-ai sa mai iesi cu o femeie pe ulita, ca se ia bagabontii laie dupa dumneata. Un ala un prapadit de amploiat, n-are chiara in punga si se tine dupa nevestele negustorilor, sa le sparga casele, domnule!






IPINGESCU: Nu se ia dupa toate, jupan Dumitrache; dupa cum e si femeia: daca trage la ei cu coada ochiului si face fasoane, vezi bine! bagabontii atat asteapta.



JUPAN DUMITRACHE: Ba sa am pardon! Stiu eu ce vrei dumneata sa zici Dar nevasta-mea nu­-i d-alea, domnule.



IPINGESCU: Vai de mine! jupan Dumitrache, adica, gandesti ca am vrut pentru ca sa-ti fac un atac? Imi pare rau!



JUPAN DUMITRACHE: Nu, nene Nae; dar vreau sa zic adica ca nevasta mea nu-i d-alea cum zisesi, si iaca, dupa mine de ce s-a luat?



IPINGESCU: S-a luat bagabontii si dupa dumneata?



JUPAN DUMITRACHE: S-a luat si se ia



IPINGESCU: Si cum esti dumneata!



JUPAN DUMITRACHE: Eu am ambit, domnule, cand e vorba la o adica de onoarea mea de familist



IPINGESCU: Rezon!



JUPAN DUMITRACHE: Apoi sa stiu de bine ca intru in cremenal! Sa mai vaz eu numai ca se tine bagabontul dupa mine, lasa-l



IPINGESCU: Cara bagabont?



JUPAN DUMITRACHE: Ei! iaca un bagabont! de unde-l cunosc eu?



IPINGESCU: Apoi, daca nu-l cunosti, de unde stii ca-i bagabont?



JUPAN DUMITRACHE: Asta-i Una vorbim si basca ne-ntelegem. Dar de! ai dreptul; nu stii ce mi s-a intamplat, nu stii cum ma fierbe el pe mine de doua saptamani de zile Nu ca mi-e frica de ceva, adica de nevasta-mea sa nu



IPINGESCU: Aida de! Coana Veta! Mie-mi spui? n-o stiu eu?



JUPAN DUMITRACHE: Nu ca mi-e frica dar am ambit, domnule; cand e vorba la o adica de onoarea mea de familist



IPINGESCU: Rezon!



JUPAN DUMITRACHE: Bagabontul



IPINGESCU: Ca bine zici! incepusesi sa-mi spui istoria.



JUPAN DUMITRACHE: Stai s-o iau de la cap.



IPINGESCU: Stau.



JUPAN DUMITRACHE: Stii dumneata ca la lasata secului am mers la gradina la "Iunion"; erau eu, consoarta mea si cumnata-mea Zita. Ne punem la o masa, ca sa vedem si noi comediile alea de le joaca Ionescu. Trece asa pret ca la un sfert de ceas, si numai ce ma pomenesc cu un ala, cu un bagabont de amploiat



IPINGESCU: De unde stii ca era amploiat?



JUPAN DUMITRACHE: Dupa port nu semana a fi negustor. Ma pomenesc ca vine si se pune la alta masa alaturi, cu fata spre masa noastra si cu spatele la comedie. Sade rezemat intr-un pes, sade, sade, sade, si se uita lung si galis la cocoane, se uita, se Eu, cum m-a facut Dumnezeu cu ambit, ma scol ca sa plecam; cocoanele nu! ca sa mai sedem, ca inca nu s-a ispravit comedia. Incep sa ma-ncruntez la bagabontul si mai ca-mi venea sa-l carpesc, dar mi-era rusine de lume; eu de! negustor, sa ma pui in poblic cu un coate-goale nu vine bine Mai ma uit eu incolo, mai ma fac ca nu ma sinchisesc de el bagabontul cu ochii zgaiti la cocoane; ba inca-si pune si ochilarii pe nas. Tii! frate Nae, sa fi fost el aici sa ma fiarba asa, ca-i sarea ochilarii din ochi si giubenul din cap, de auzea cainii din Giurgiu.



IPINGESCU: Rezon!.





JUPAN DUMITRACHE: In sfarsit, se ispraveste comedia. Ne sculam sa plecam; coate-goale se scoala si dumnealui. Plecam noi, pleaca si dumnealui dupa noi. Eu il vedeam cu coada ochiului; dar nu vream sa le spui cocoanelor, ca sa nu le rusinez. Stii cum e Veta mea, rusinoasa.



IPINGESCU: Mie-mi spui? n-o stiu eu? Ei?



JUPAN DUMITRACHE: Ei! Apucam pe la Sfantul Ionica ca sa iesim pe Podul-de-pamant, - papugiul cat colea dupa noi; iesim in dosul Agiei, - coate-goale dupa noi; ajungem la Sfantul Ilie in Gorgani, - moftangiul dupa noi; mergem pe la Mihai-Voda ca sa apucam spre Stabilament, - mate-fripte dupa noi Eu trageam cu coada ochiului fierbeam in mine, dar nu vream sa spui cocoanelor



IPINGESCU: Rezon! ca sa nu le rusinezi.



JUPAN DUMITRACHE: Stii cum e Veta mea



IPINGESCU: Rusinoasa, mie-mi spui?



JUPAN DUMITRACHE: Cand apucam de la Stabilament in sus, ma uit inapoi cu coada ochiului si nu mai vad pe coate-goale. Mai mergem ce mai mergem, ma uit iar ma iertase bagabontul.



IPINGESCU: Jupan Dumitrache, adica sa am pardon de impresie, eu gandesc ca numa ti-ai facut spaima degeaba. Poate ca omul o fi sezand prin partea locului, pe Dealul Spirii. Ei! a venit si el la gradina ca si dumneavoastra, a stat si el pana la ispravitul comediei, si s-a nemerit sa apucati tot pe-un drum ca sa va inturnati la domiciliu. El a ramas la al lui si dumneavoastra ati mers inainte.



JUPAN DUMITRACHE: Asa am crezut si eu intai, dar stai sa vezi! A trecut dupa aia o saptamana la mijloc. Imi ca si uitasem eu de istoria bagabondului; gandeam si eu: poate c-o fi stand coate-goale prin partea locului, - bunioara vorba dumitale. Asa, zice cumnata-mea ieri: "Nene, hai deseara la «Iunion» la Ionescu!" Cum auzii eu de "Iunion", ma facui verde la fata. "Ce sa mai cautam la comediile alea nemtesti, niste mofturi; dam parale si nu intelegem nimica; mai bine punem banii in buzunarul alalalt si zicem ca ne-am dus." - " Aide, nene, zau! parol! sa n-ai parte de mine si de Veta!" Ei! cand am auzit asa vorba mare, n-am putut pentru ca s-o tratez cu refuz.



IPINGESCU: Rezon!



JUPAN DUMITRACHE: Ei! haide! dar unde ma gandeam eu ca o sa mi se intample un asa ceva. Ne ducem. Sedem la o masa mai la o parte; sedem cat sedem, si incepe comedia. Nu stiu cum ma-ntorc cu ochii inapoi, si pe cine gandesti ca vaz la masa de la spate?



IPINGESCU: Pe bagabontul



JUPAN DUMITRACHE: Pe coate-goale, domnule, pe moftangiul, pe mate-fripte, domnule! Fir-ai al dracului de pungas! Bagabontul, nene, cu sticlele-n ochi, cu giubenul in cap si cu basmaua iac-asa scoasa. Cum m-a vazut, - ca trebuie sa fi fost schimbat la fata, cum sunt eu cand ma necajesc (isi mangaie favoritelE) - cum m-a vazut, a sfeclit-o A intorsc capu-ncolo si a inceput sa bea din tigara stii asa, niznai. Dar ma tragea cu coada ochiului. Ma-ntorc eu iar la loc si ma fac ca ma uit la comedii, se-ntoarce si bagabontul iar cu ochii la cocoane! ma it iar la el, iar se-ntoarce-ncolo; ma-ntorc iar la comedii, iar se uita la cocoane; ma uit iar la el, iar se-ntoarce-ncolo; ma-ntorc iar comedii



IPINGESCU: Iar se uita la cocoane



JUPAN DUMITRACHE: Ei! iac-asa m-a fiert fara apa toata seara



IPINGESCU: In sfarsit?



JUPAN DUMITRACHE: In sfarsit plecam; coate-goale dupa noi. Era sa ma-ntorc in poarta "Iunionului", sa-i zic numa : "Ce poftesti, ma musiu?" si sa-l si umflu; dar stii, am ambit; m-am gandit: eu negustor sa ma pui in poblic cu un bagabont ca ala, nu face



IPINGESCU: Rezon! Ei! pe urma?



JUPAN DUMITRACHE: Pe urma s-a tinut iar gaie dupa mine.



IPINGESCU: Pana la Stabilament



JUPAN DUMITRACHE: Da, pana la Stabilament! S-a tinut dupa mine pana la rascruci, stii, unde vrei s-apuci spre cazarma. Ce ziceam eu? "Haide, drace, haide! sa intri tu pe strada lui Marcu Aoleriu ori Catilina si lasa!" Aveam de gand sa intru cu cocoanele in casa, sa trimit repede pe Chiriac pe poarta de din dos pe maidan sa-i iasa inainte, si eu sa-l iau pe la spate, sa-l apucam la mijloc pentru ca sa-l intreb: "Ce poftesti, ma musiu?" si sa-l si umflu! Si daca nu-i ajungea, sa-mi tai mie favuridele! (isi mangaie favoritelE)



IPINGESCU: Ei! daca nu-i ajungea, despartirea e aproape; sa fi poftit la mine la despartire cu lacramatie, ca-i implineam eu cat ii mai lipsea.



JUPAN DUMITRACHE: A avut noroc! mare noroc a avut bagabontul; a scapat!



IPINGESCU: Iii! pacat Cum?



JUPAN DUMITRACHE: Cand am trecut eu de rascruci cu cocoanele, si bagabontul era sa intre dupa noi in ulita, a iesit haita de caini de la maiorul din colt, si i-a taiat drumul lui coate-goale. Am lasat pe Zita acasa, m-am suit degrab cu Veta sus, am trimis pe Chiriac repede pe maidan, eu i-am iesit inainte peste uluci tocmai pe la pravalia lui Bursuc; dar geaba! pana sa iesim noi, fugise bagabontul!



(Se aude glasul lui Chiriac, strigand afara: "Spiridoane! Spiridoane!")



IPINGESCU: Iacata vine Chiriac. Sa n-auza.



JUPAN DUMITRACHE: As! de el nu ma sfiesc. La din contra, el stie toata istoria, i-am spus-o de la inceput Atata om de incredere am Baiat bun! tine la onoarea mea de familist. Daca nu l-as fi avut pe el, mi-ar fi mers treaba greu. Eu, stii, cu negustoria, mai mergi colo, mai du-te dincolo, ma rog, ca omul cu daraveri, toata ziua trebuie sa lipsesc de-acasa. Pe de alta parte, ce sa-ti spui! am ambit, tiu cand e vorba la o adica la onoarea mea de familist. De! cand lipsesc eu de-acasa, cine sa-mi pazeasca onoarea? Chiriac saracul! N-am ce zice! onorabil baiat! De-aia m-am hotarat si eu, cum m-oi vedea la un fel cu meremetul caselor, il fac tovaras la parte si-l si insor!



IPINGESCU: Da coana Veta ce zice?



JUPAN DUMITRACHE: Consoarta mea? Ce sa zica? De! ca muierea mai ursuza. Am cam bagat eu de seama ca nu-l prea are ea la ochi buni pe Chiriac; dar - stii cum m-a facut Dumnezeu pe mine, nu-i trec muierii nici atitica din al meu, - i-am zis pe sleau: "Nevasta, e baiat onorabil si credincios; n-ai ce-i face: ce-i al omului e al omului!"



IPINGESCU: Rezon!



SCENA II

ACEIASI - CHIRIAC

CHIRIAC (intrand prin funD): Jupane, trebuie sa facem mandat de arestare pentru Tache pantofarul de la Sf. Lefteri; nu vrea sa iasa maine la izircit cu nici un pret.



JUPAN DUMITRACHE: Dar pentru ce nu vrea?



CHIRIAC: Zice ca-i bolnav. Am trimis gornistul de trei ori la el cu biletul, si l-a primit cu refuz. Zice ma-sa ca nu poate umbla, ca de-abia s-a sculat dupa lingoare.



IPINGESCU: Sa dea ceferticat medical.



CHIRIAC: M-am dus eu la el chiar in persoana; zic: pe ce baza nu vrei sa vii maine la ezircit, domnule? zice: sunt bolnav, domnule sergent, zice, de-abia ma tiu pe picioare, nu pot sa merg nici pan la pravalie, zice; zic: nu cunosc la un asa rezon fara motiv; zice: aduc martori, domnule sergent, ca am zacut o luna de zile, zice, intreaba si pe popa Zabava de la Sfantul Lefterie, zice, alaltaieri m-a grijit, m-a spovedit; zic: n-am eu de-a face cu popa Zabava, nu-l am pe lista, zic, eu pe dumneata te am pe lista; sa te prezanti maini la companie. - Acu, trebuie sa-i dam mandat, pentru ca sa-l iau maine dimineata.



JUPAN DUMITRACHE: Sa-i dam, sa-l iei! Ala-i de-al ciocoilor, il stiu eu; cat a umblat dansul fel si chip sa scape de garda



IPINGESCU: Si eu il am insemnat pe musiu Tache la catastiful meu; e finul lui Popa Tache.



JUPAN DUMITRACHE: Ei! vezi!



CHIRIAC: Lasa-l ca nu se sfinteste el cu mine, jupane, il pocaiesc eu Ei! dupa aia pe nea Ghita Tircadau nu l-a putut gasi gornistul deloc. A fost la el si ieri si astazi cu biletul; cica n-a dat pe-acasa de trei zile!



JUPAN DUMITRACHE: Pricopsitul de cumnatu-meu, n-as fi mai avut parte de el! Cine stie in ce carciuma s-a-nfundat!



IPINGESCU: L-am vazut eu azi dimineata, trece pe la despartire.



CHIRIAC: Ma duc sa-i trimet gornistul cu biletul pentru maine. (iese repedE)



IPINGESCU: Era afumat rau nenea Ghita.



JUPAN DUMITRACHE: Ei! bravos! asta e una la mana. Om stricat, domnule! Pai de ce am dezvortat-o pe Zita de el, gandesti? Nu mai putea trai cu mitocanul, domnule



IPINGESCU: Rezon!



JUPAN DUMITRACHE: Fata frumoasa, modista si invatata si trei ani la pasion, sa-si manance ea tineretele cu un ala Tot gandeam la inceput, ca de! e tanar, o sa-i treaca mai incolo, o sa-si vie la pocainta. As, ti-ai gasit! Tircadau si om de treaba! Eu, ca ala, cumnat mai mare, cum am zice ca si un frate, tot i dam povete fetii sa mai rabde, sa nu strice casa. Cu azi, cu maine, a rabdat biata fata - biata sa nu fie! - a rabdat cat a rabdat, pana m-am pomenit intr-o zi ca vine tipand la mine, pe cum ca: "Nene, moarta, taiata, nu mai stau cu mitocanul, scapa-ma de pastramagiul! sa stiu de bine ca ma duc la manastire, paine si sare nu mai mananc cu el!" Ei! daca am vazut s-am vazut, zic: "Lasa, Zito, zic, iti gasesti tu norocul, n-a intrat zilele-n sac! acu e vremea ta! Lac sa fie, ca broaste destul!" - s-am si dezvortat-o. Apoi nu mai era de suferit asa trai. N-o mai maltrata, domnule, macar cu o vorba buna. Ma rog, o data ce nu e barbatul levent, ce fel de casa sa mai fie s-aia?



IPINGESCU: Mie-mi spui? Nu i-am incheiat eu procestul-verbal atuncea noaptea, cand a tratat-o cu insulte si cu bataie?



(Chiriac reintrA)



JUPAN DUMITRACHE: Apoi de ! n-a avut dreptul muierea sa-l? Om fara ambit, domnule, nu tinea la onoarea lui de familist! Un mitocan, ma rog; zice ca-i negustor, alege-s-ar praful!



CHIRIAC: Jupane, da deseara ca esti de rond mergi?



JUPAN DUMITRACHE: Mai e vorba? cum sa nu merg? De ce m-am imbracat? nu vezi?



CHIRIAC: Jupane, da face toate posturile? nu-i asa? Nu sunt multe pana pe doua dupa douaspce le ispravesti.



JUPAN DUMITRACHE: Asa, cam pe la doua dupa douaspce, ca totdeauna Chiriac baiete (il trage la o partE) ia vezi tu ma stii ca am ambit, cand e vorba la o adica, tiu la



CHIRIAC: Lasa, jupane, ca doar nu ma cunosti de ieri de-alaltaieri.



SCENA III

ACEIASI - SPIRIDON (aducand o gazetA)

JUPAN DUMITRACHE (lui SpiridoN): Dar mai mult nu puteai sa sezi, ma?



SPIRIDON: Vezi ca era multi mustirii, jupane, pana sa-mi dea madama gazeta.



(Ipingescu ia gazetA)



JUPAN DUMITRACHE: Ma Spiridoane, fii baiat de treaba, ma, ca iau pe sfantul Niculae din cui; stii ca i-am pus sfarcul nou de ibrisim sa nu-i fac saftea pe spinarea ta!



SPIRIDON: Da de ce, jupane?



JUPAN DUMITRACHE: Atata-ti spui eu tie: aida! du-te iute si cere cocoanii sa-mi dea sabia si cintironul. (Spiridon pleaca.) Chiriac baiete, (il ia la o partE) ia vezi, stii ca am ambit, tiu cand e la o adica



CHIRIAC: Lasa, jupane, ma stii ca consimt la onoarea dumitale de familist.



JUPAN DUMITRACHE: Ei! ia vezi



CHIRIAC: N-ai grije, jupane Eu ma duc sa inchiz cantorul si magazia. (catra Ipingescu, care, de cand a adus Spiridon gazeta, a sorbit-o cu ochii pe toate fetele.) Bonsoar, nene Nae.



IPINGESCU: Salutare, onorabile!



(Chiriac iese, prin fund, dupa ce a schimbat gesturi de intelegere, despre onoarea de familist, cu jupan Dumitrache.)



SPIRIDON (vine din dreapta cu sabia si cintironuL): Iaca, na, jupane, poftim.



JUPAN DUMITRACHE: Ce facea cocoana, ma?



SPIRIDON: Cosea galoanele la mondirul lui nea Chiriac.



JUPAN DUMITRACHE: Ce a zis?



SPIRIDON: Zicea ca sa vii mai devreme la noapte, ca-i e urat singura-n casa.



JUPAN DUMITRACHE: Uita ma! Ce ti-e cu muierea fricoasa! (strajniC) Da Chiriac nu-i aicea?



SPIRIDON: Jupane, nea Chiriac mi-a zic sa-nchidem mai degraba, ca ai sa pleci de rond.



JUPAN DUMITRACHE: Du-t de ado cheile si le du lui Chiriac jos. (Spiridon iese.) Nene Nae, auzisi cum imi poarta Chiriac de grija rondului? Ei! i-e tot frica sa nu uit reglementul. Are ambit baiatul, ca sa fie compania noastra cea mai abitir din toate. Gandesti dumneata ca mai primeam eu sa fiu capitan daca nu-l alegea pe el sergent? Stii cum a regulat compania? E prima domnule, poci sa zic



IPINGESCU: Bravos!



JUPAN DUMITRACHE: Face sa-i dea si dicoratie!



IPINGESCU: Sa-i dea! de ce sa nu-i dea? Si el e d-ai nostri, baiat din popor



JUPAN DUMITRACHE: Fireste, dicoratiile nu sunt facute tot din sudoarea poporului?



IPINGESCU: Rezon!



SPIRIDON (venind din funD): S-a inchis, jupane; acuma eu ma duc sa ma culc?



JUPAN DUMITRACHE: Da, dar tutun si carticica ti-ai luat? Chibrituri ai?



SPIRIDON: Ce tutun, jupane?



JUPAN DUMITRACHE: Te face ca nu intelegi, ai? Nu stii ce tutun? Eu n-am aflat ca tragi tigara? Aoleo, Spiridoane, nu te-oi prinde odata! Saracul sf. Niculae! i stii tu papara lui



SPIRIDON: Zau, jupane.



JUPAN DUMITRACHE: Haida pleaca. (Spiridon pleaca.) Ma! spune lui nen-tu Chiriac sa nu uite de ce ne-a fost vorba sa fie cu ochii-n patru.



SPIRIDON (iesinD): Bine, jupane.



SCENA IV

IPINGESCU, JUPAN DUMITRACHE

JUPAN DUMITRACHE (sezand pe scauN): Hei! ia sa vedem acu ce mai zice politica. Citisi ceva?



IPINGESCU: Bravos ziar, domnule! Asta stiu ca combate bine.



JUPAN DUMITRACHE: Apoi nu-i zice lui degeaba "Vocea Patriotului National"!



IPINGESCU (citeste greoi si fara interpunctatiE): "Bucuresti 15/27 Rapciune. - Amicul si colaboratorele nostru R. Vent. , un june scriitor democrat, a carui asinuitate o cunoaste demult publicul cititor, ne trimite urmatoarea prefatiune a unui nou op al sau. I dam astazi locul de onoare, recomandand cu caldura poporului suveran scrierea amicului nostru. Republica si Reactiunea sau Venitorele si Trecutul. - Prefatiune. - Democratiunea romana, sau mai bine zis tinta Democratiunii romane este de a persuada pe cetateni, ca nimeni nu trebuie a manca de la datoriile ce ne impun solemnaminte pactul nostru fundamentale, sfanta Constitutiune"



JUPAN DUMITRACHE (multumiT): Ei, bravos! Aici a adus-o bine.



IPINGESCU (cautand sirul unde a ramaS): " A manca sfanta Constitutiune"



JUPAN DUMITRACHE (cam nedomiriT): Adica, cum s-o manance?



IPINGESCU: Stai sa vei ca spune el "Sfanta Constitutiune, si mai ales cei din masa poporului"



JUPAN DUMITRACHE (nedomiriT): E scris adanc.



IPINGESCU: Ba nu-i adanc deloc. Nu pricepi? Vezi cum vine vorba lui: sa nu mai manance nimeni din sudoarea bunioara a unuia ca mine si ca dumneata, care suntem din popor; adica sa saza numai poporul la masa, ca el e stapan.



JUPAN DUMITRACHE (lamuriT): Ei! asa mai vii de-acasa. Bravos! Zi-i nainte.



IPINGESCU: Stai sa vezi: acuma vine un ce si mai tare.



JUPAN DUMITRACHE: Ei!?



IPINGESCU (urmand citireA): " A manca poporul mai ales, este o gresala neiertata, ba putem zice chiar o crima"



JUPAN DUMITRACHE (cu deplina aprobarE): Stii ca si aici loveste bine! Da! cine mananca poporul sa mearga la cremenal!



IPINGESCU (batand cu mana-n gazetA): Apoi de ce scrie el, sireacul!



JUPAN DUMITRACHE: Da-i nainte, ca-mi place.



IPINGESCU: " Ba putem zice chiar o crima. (schimband tonul si mai grav.) Nu! Orice s-ar zice si orice s-ar face, cu toate zbieretele reactiunii, ce se zvarcoleste sub dispretul strivitor al opiniunii publice; cu toate urletele acelora ce cu nerusinare se intituleaza sistematici opozanti"



JUPAN DUMITRACHE (care la fiece accent al lui Ipingescu a dat mereu din cap in semn de aprobare, il intrerupe cu entuziasM): Hahahaha! i-a-nfundat!



IPINGESCU (urmand cu tariE): " Nu! in van! noi am spus-o si o mai spune: situatiunea Romaniei nu se va putea chiarifica; ceva mai mult, nu vom putea intra pe calea viritabilelui progres, pana ce nu vom avea un sufragiu universale" (amandoi raman foarte incurcati.)



JUPAN DUMITRACHE: Adicatele, cum vine vorba asta?



IPINGESCU (dupa adanca reflectiE): A! inteleg! bate in ciocoi, unde mananca sudoarea poporului suveran stii: masa sufragiu



JUPAN DUMITRACHE: Ei! acu inteleg eu unde bate vorba lui! Ei! bravos! bine vorbeste



IPINGESCU: Asta combate, domnule, nu ti-am spus eu!



JUPAN DUMITRACHE: Apoi, nu-i zice lui degeaba "Vocea Patriotului National"!



IPINGESCU: " Pana ce nu vom avea un sufragiu universal. Am zis si subsemnez! R. Vent studinte in drept si publicist."



(Cand inca nu sfarseste bine Ipingescu de citit, se aude afara, in strada, la dreapta, cearta mare.)



UN GLAS DE BARBAT (de afarA): Lasa, cocoana! Poate ca sa mor si sa nu ti-o fac!



GLASUL ZITII (de afarA): Mitocane! pastramagiule! la politiune! (amandoua glasurile vorbesc deodata.) Nene Dumitrache! (Jupan Dumitrache si Nae Ipingescu raman uimiti.)



JUPAN DUMITRACHE (ascultanD): Sai, nene Nae!



IPINGESCU: Urgent! (strange repede gazeta si scoate fluierul de la cheotoarea mondirului. Amandoi ies fuga prin fund, Ipingescu suierand signalul de alarma.)



SCENA V

SPIRIDON (singur, intra din dreapta facandu-si o tigarA): Maa! al dracului ruman si jupanul nostru! Bine l-a botezat cine l-a botezat "Titirca Inima-Rea". Ce are el cu mine? Zau! Biata cocoana si cu nea Chiriac! Cu ei mai am noroc, ei mai ma scapa de afurisitul, ca despre partea lui jupan Titirca Inima-Rea, halal sa fie de oasele mele! m-ar cotonogi. Ieri saptamana, cand s-a intors de la gradina cu cocoanele, m-a gasit destept: "Bravos, musiu Spiridoane! zice, nu te-ai culcat pan-acuma; maine dimineata jupanul saracul sa deschiza pravalia; ai stat pan-acuma sa bei la tutun, ai? - Nu jupane, zic, da daca nu mi-e somn. -Nu ti-i somn, ai? stai ca-ti fac eu tie pofta de culcat!" Bietul nea Chiriac m-a scapat, ca luase pe sfantul Niculae din cui Ieri seara m-a gasit dormind: "Bravos, musiu Spiridoane! zice; dormi, ce-ti mai pasa! tutun ai tras destul, acum te-ai pus sa tragi la aghioase; trai, neneaco, cu banii babachii! - Nu, jupane, da daca mi-a fost somn, zic. - Somn, ai? Te trage traiul il bun la somn! (Auzi, cu sfantul Niculae trai bun, cade-i-ar bunul pe inima lui jupanul!) Tragi la somn? Stai ca am eu leac sa-ti tai de piroteala." Si mi-a si pus mana-n par. Daca nu era cocoana sa sara pentru mine tocmai la apropot, ma rupea, ca nu-s ce-avea, era turbat rau de tot (s-aude zgomoT). Auliu! Vine! (stinge repede tigara cu degetele si o baga in buzunar.)





SCENA VI

SPIRIDON, ZITA (intra agitatA)

ZITA: Auzi mizerabilul! sa se-ntinza pana-ntr-atata ca sa-mi faca un afront.



SPIRIDON: Dumneata esti, cocoana Zito? Bine ca venisi. Eu n-am putut sa viu. Mi-era frica sa nu ma spuie nea Chiriac lui jupanul, ca am umblat noaptea pe drum



ZITA (repedE): Ei! L-ai gasit? I-ai vorbit? I-ai dat? I-ai spus?



SPIRIDON: Da, cocoana.



ZITA: Ce-a zis?



SPIRIDON: "Mersi!"



ZITA: Si tu ce i-ai spus?



SPIRIDON: "Pentru putin."



ZITA: Nu i-ai spus cum ti-am zis eu?



SPIRIDON: Ba da, l-am luat sa-i arat casa.



ZITA: Nu mai trebuia sa-i arati nimic, ca-i scrisesem eu in bilet unde sa vie.



SPIRIDON: Asa mi-a zis, sa-i arat casa, ca sa mearga la sigur Dar cand sa ies de pa maidan cu dumnealui, tocmai trecea jupanul de la vale; am lasat pe persoana in chestiune sa m-astepte pe maidan si eu am sarit peste uluci prin fundul curtii, ca mi-era frica sa nu dea jupanul cu ochii de mine, ori sa vie acasa si sa nu ma gaseasca.



ZITA: Prostule! Nu stii ca nenea e de rond la noapte? Nu mai da pe-acasa pana la ziua.



SPIRIDON: Dar daca ma gasea pe ulita, plateai dumneata pielea mea?



ZITA: Ei! Si zi persoana in chestiune asteapta pe maidan?



SPIRIDON: Da, si mi-a dat si biletul asta ca sa ti-l aduc.



ZITA (luand biletuL): Si nu mi-l dai mai curand! Adu sa vaz. (merge la o parte si citeste.) "Angel radios! De cand te-am vazut intaiasi data pentru prima oara, mi-am pierdut uzul ratiunii (isi comprima palpitatiile.) Te iubesc la nemurire, Je vous aime et vous adore: que prétendez-vous encore? Inima-mi palpita de amoare. Sunt intr-o pozitiune pitoreasca si mizericordioasa si sufar peste poate. O da! Tu esti aurora sublima, care deschide bolta azurie intr-o adoratiune poetica infinita de suspine misterioase, pline de reverie si inspiratiune, care m-a facut pentru ca sa-ti fac aci anexata poezie:



"Esti un crin plin de candoare, esti o fragila zambila, Esti o roza parfumata, esti o tanara lalea! Un poet nebun si tandru te adora, ah! copila! De a lui pozitiune turmentata fie-ti mila; Te iubesc la nemurire si iti dedic lira mea! Al tau pentru o eternitate si per toujours."



(Foarte aprinsa, isi face vant cu scrisoarea si se plimba repede.): Spiridoane baiete, du-te, du-te iute; te asteapta siguralmente du-te spune-i sa astepte, viu si eu dupa tine numaidecat, numai sa vorbesc cevasilea cu tatica.



SPIRIDON: Nu pot, cocoana, sa ma duc, pana nu mi-o da voie ori nea Chiriac, ori cocoana.



ZITA: Unde-i Chiriac?



SPIRIDON: Nu stiu, pan curte.



ZITA: Dar tata?



SPIRIDON: Lucreaza dincolo. (Zita porneste spre usa din stanga, cand usa se deschide si Veta intra.) Iacata-i cocoana.



SCENA VII

ACEIASI - VETA

VETA (intra cu lucrul in mana; coase galoanele la un mondir de sergent de garda civica; este obosita si distrata, vorbeste rar si inceT): Cine-i aici? (vazand pe Zita.) A! Tu erai? ma miram cine-i. (trece incet sa saza cu lucrul la masa din dreapta.)



ZITA: Eu, tatico; te rog lasa pe Spiridon sa se duca pan la mine acasa, ca sa-mi aduca mantelul; bate vantul si mi-e frica sa nu racesc cand m-o intoarce (tacere. Veta sade la dreapta si lucreaza adancita in ganduri.) Il lasi, tato? (se apropie de ea.)



VETA: Ai? Ce sa las?



ZITA: Sa lasi pe Spiridon sa-mi aduca ceva de acasa.



VETA: Da, il las.



ZITA: Du-te, Spiridoane.



(Spiridon, dupa ce schimba privire si semne cu Zita, iese.)



VETA: Dar tu, Zito, la ce-ai venit? (lucreaza inainte.)



ZITA: Stai sa-ti spui Dar nu ma-ntrebi, tato, sa-ti povestesc ce am patit cu mitocanul! Sa vezi, e halima Auzi, mizerabilul! sa-ndrazneasca sa-mi tie drumul ca sa-mi faca un atac Stai, tato, sa-ti spui si sa te crucesti, nu altceva. Mai adineaori sedeam acasa. Tusica, cum stii c-a facut-o Dumnezeu, se culca o data cu gainile. Eram ambetata absolut. "Dramele Parisului" cate au iesit pana acuma le-am citit de trei ori. Ce sa fac? N-aveam ce citi. Zic: hai sa ma duc la tata, daca nu s-o fi culcat, sa mai stam de vorba. Scot ivarul de la salon si plec. Cand sa trec pe maidan, ma pomenesc cu mitocaul, cu pricopsitul de Tircadau, ca-mi taie drumul. "Bonsoar-bonsoar", si stii asa deodata, sanfasň: "Hei, cocoana, zice, mai bine ti-e acuma vaduva? - Pardon, domnule, zic, n-am de-a face cu dumneta, si mai intai cand e la o adica, nu sunt vaduva, sunt libera, traiesc cum imi place, cine ce are cu mine! Acu mi-e timpul: juna sunt, de nimini nu depand, si cand oi vrea, imi gaseste nenea Dumitrache barbat mai de onoarea ca dumneata. - Mi-i ca t-ei cai! - Zic: pardon, domnule, nu-ti permit sa te-ntinzi mai mult la un asa afront; ma-ntelegi? - zice"



VETA (intrerupand-o scurT): Zito ce e cand ti se bate tampla a dreapta?



ZITA: Iti vine o bucurie.



VETA: Mie, bucurie? nu crez.



ZITA: Da de ce nu?



VETA: Dar cand ti se bate a stanga?



ZITA: Te-mpaci cu o persoana cu care esti certata.



VETA (ridicand capul cu mult intereS): Da? (dand din umeri.) Cu cine sa ma-mpac? Nu sunt certata cu nimeni.



ZITA: Asa zic mitocanului tato, ca era trasnit Am auzit ca de la o vreme-ncoace intr-o bautura o duce. Uf! tatico, maser, bine ca m-a scapat Dumnezeu de traiul cu pastramagiul! Sa traiesc eu cu un mitocan! Nu era de mine; eu sunt o persoana delicata; bine ca m-am vazut libera! Asa - sa nu-mi uit vorba - zic mitocanului: "Nu-ti permit, domnule, sa te naintezi la un asa afront! Da el: "Gandesti, zice, ca o sa te mariti, cocoana? -Asta ma-mporta pe mine, cine ce treaba are! - Sa te mariti, ai? Cat o trai Ghita Tircadau, ori sa te-nhaitezi cu vreunul? Saracul! Dar sa stiu de bine ca merg cu el de gat pana la Dumnezeu, tot n-ai dumneata parte de un asa ceva; incai daca m-ai lasat pe mine, sa te duci la manastire, ca asa te laudai la trebunar! -Mitocane, pastramagiul! La politiune! Vardist! Nene Dumitrache!" Am avut tato, parte ca a sarit nenea Dumitrache si cu Nae ipistatul! aminteri, mitocanul scosese sicul de la baston pentru ca sa ma sinucida Ei! Ce zici dumneata, tatico, de nasul care si l-a luat mitocanul? (Veta nu raspunde; Zita s-apropie de ea si o observa.) "Tato! Ce ai? Plangi?



VETA (stergandu-se la ochI): Eu? De ce sa plang? Ma doare capul, mi-e cam rau.



ZITA: Iti sunt ochii turburi grozav



VETA: Nu-s ce am; parca ma-ncearca niste friguri.



ZITA: Nenea e de rond la noapte?



VETA: Da. (s-apuca iar de lucru.) Tu mai stai, Zito



ZITA: Nu, tato; o sa ma duc si eu sa ma culc; trebuie sa fie tarziu.



SPIRIDON (intra si trece repede langa ZitA): Cocoana! (incet.) Pana acu am asteptat degeaba. L-am cautat peste tot, si pe maidan, si pe ulita, nu e nicaieri.



ZITA (inceT): Biletul, zici ca i l-ai dat.



SPIRIDON: Nu stii? I l-am dat de cand m-am dus la tutungerie, cand m-a trimes jupanul. (iese in dreaptA)



ZITA: Bine. (catra Veta.) Ei! tato, eu ma duc, bonsoar, alevoa. Culca-te si matale, nu mai lucra daca ti-e rau.



VETA: Lasa sa-mi fie rau. (razand silit.) Mai bine ar fi sa mor.



ZITA: Vai de mine! Ce vorba-i asta? Ce, ti-e rau de tot? Sa trimitem sa caute pe nenea.



VETA: As! Esti nebuna! Nu vezi ca glumesc. Ma doare capul; nu ti-am spus? Am lucrat mult la lumanare. (are un fior.) M-a tras si fereastra Cum m-oi culca, imi trece.



ZITA: Atunci, alevoa, bonsoir, tato. (pleaca si se intoarce.) A! sa nu uit; maine ne vedem, stii ca-i sarbatoare. Sa ne legam de nenea sa ne duca la "Iunion".



VETA (repedE): La "Iunion"? Nu Zito, nu mai merg la "Iunion".



ZITA: Da de ce?



VETA: Pentru ca pentru ca nu-mi face nici o placere acolo, nu-nteleg comediile alea Ei! Ce sa-ti spui! Nu voi.



ZITA: Ei, Doamne! Tato, parol, stii ca esti curioasa! Ce, pentru comediile alea mergem noi? Mergem sa mai vedem si noi lumea. Ce, adica toti cati merg acolo inteleg ceva, gandesti? Merg numai asa de un caprit, de un pamplezir; de ce sa nu mergem si noi?



VETA: De ce, de ne-ce, nu voi sa merg.



ZITA: Aide, zau, tato; i zic eu lui nenea, vrei?



VETA: Nu voi, ti-am spus o data, si nici dumnealui nu mai vrea sa mearga; mi-a spus de azi dimineata: degeaba-i zici.



ZITA: Zau! Tatico, parol! Sa ma-ngropi!



VETA: Nu merg, Zito, nu. Ma stii tu; cand zic o vorba e vorba.



ZITA: Zi, nu vrei sa mergi, tato?



VETA: Nu.



ZITA (obidindu-se treptaT): Nu?



VETA: Nu.



ZITA (podidind-o plansuL): Fir-ar a dracului de viata s-afurisita! Ca m-a facut mama fara noroc! (pleaca.) N-am avut parte si eu pe lume macar de o compatimire! (iese, plangand si trantind usa, prin fund. - Spiridon intra din dreapta.)



SCENA VIII

SPIRIDON, VETA

VETA (lasa mondirul din manA): Spiridoane baiete, tu de ce mai stai? Mai ai vreo treaba?



SPIRIDON: Nu, cocoana.



VETA: Apoi, dut-t te culca, ce mai astepti? - Domnul Chiriac unde este?



SPIRIDON: E jos pan curte; adineaori sede pe lavita de la poarta. Dar nu stiu ce o fi avand nea Chiriac, cocoana parca nu-i sunt toti boii acasa



VETA: Cine stie ce-o fi avand si dumnealui.



SPIRIDON: E necajit foc; un ceas s-a tot plimbat pe jos; cand am trecut pan curte, umbla de colo pana colo, parca vorbea singur si se batea cu pumnii-n piept



VETA: O fi suparat, cine stie! Spune-i sa-nchiza poarta. Galoanele i le-am cusut; uite mondirul, sa i-l duci.



SPIRIDON: Bine, cocoana. (vrea sa plece cu mondirul.)



VETA: Pe urma, sa-i spui nu; pe urma, sa te duci sa te culci, nu mai ai ce cauta p-aci. Sa nu vie dumnealui sa te gaseasca destept, ca iar o pati.



SPIRIDON (apartE): Ei, ca parca daca m-o gasi dormind nu-i tot un drac!



VETA: Aide, du-te.



SPIRIDON: Ma duc; noapte buna, cocoana.



VETA: Noapte buna, Spiridoane. (Spiridon iese.) Noapte buna! Saracul Spiridon! Nu stie el ce-i pe sufletul meu, nu stie el cum rade de mine! Eu si noapte buna! (merge incet la fereastra din dreapta usii din fund, se uita in curte, apoi se-ntoarce tot adancita in ganduri.) Ei! Iaca nu vrea omul, nu vrea! Dragoste cu sila nu se poate. - Nu-i mai place, nu mai vrea! Bine! N-o sa mor nici eu! De unde stii? Poate mai bine ca s-a intamplat asa A! De ce mai da Dumnezeu omului fericire, daca e sa i-o ia inapoi!? De ce nu moare omul cand e fericit!? De ce am mai trait eu s-ajung la asa ceva!? (plange; se aude zgomot.) Vine! (se sterge la ochi repede si vrea sa plece.) Nu! Nu mai voi sa fiu proasta: dragoste cu sila nu se poate! (porneste sa iasa spre stanga, cand intra Chiriac, care ramane un moment la usa. Veta sta locului. Tacere.)





SCENA IX

CHIRIAC, VETA, apoi de afara JUPAN DUMITRACHE si IPINGESCU

CHIRIAC: Dumneata m-ai chemat?



VETA: Eu? Nu.



CHIRIAC: Spiridon mi-a spus ca



VETA: Da am zis lui Spiridon sa-ti aduca mondirul; l-am cusut.



CHIRIAC: Mersi!



VETA: Pentru putin.



(PauzA)



CHIRIAC: Poarta am inchis-o.



VETA: Bine. (intoarce capul in fata scenii; e miscata.)



CHIRIAC: Alt nimic nu mai ai sa-mi poruncesti?



VETA: Ce! Eu sa-ti poruncesc dumitale?



CHIRIAC: Sa-mi poruncesti, fireste; nu-mi esti stapana? Nu sunt sluga in casa dumitale, cu simbrie?



VETA (intorcandu-se cu fata spre ChiriaC): Bine, domnule Chiriac, bine; zi inainte, ca n-ai zis destule.



CHIRIAC (inainteazA): Ei! De ieri seama pana acu cum ai petrecut? Ti-e mai bine asa?



VETA (scoborand un pas spre a se departa de eL): Da.



CHIRIAC: Iti pare bine de ce-ai facut?



VETA: Nu ma stiu sa fi facut nimic; dar nu-mi pare rau ca s-a-ntamplat asa.



(PauzA)



CHIRIAC (mai apropiindu-sE): Maine seara mergi iar la "Iunion"?



VETA: Daca o vrea dumnealui sa mergem, trebuie sa merg, fireste.



CHIRIAC: Ca sa te curtezi cu amploiatul dumitale?



VETA (tresarind si ridicand capul spre eL): Domnule, te-am rugat sa fii bun sa nu-mi mai zici vorba asta. Daca n-ai avut destul vreme sa ma cunosti, pacat! Eu te credeam pe dumneata mai destept.



CHIRIAC (sta la indoiala, apoi se mai apropiE): Jura-te inca o data!



VETA: Sa ma mai jur - eu? Nu m-am jurat? N-am plans? Cu ce m-am ales? Nu mai ma jur, pentru ca nu ma crezi; de plans as mai plange, dar nu mai pot Dar in sfarsit, nu strici dumneata eu stric nu trebuia sa-mi pui mintea cu un copil ca dumneata D-aia zic si eu mai bine ca s-a intamplat asa. Tot trebuia sa ispravim odata Am ispravit



CHIRIAC: Jura-te inca o data si



VETA (cu emotie din ce in ce mai nestapanitA): Ce folos! Dumneata crezi mai mult in prostiile si in banuielile lui barbatu-meu, decat in juramantul meu, si gandesc ca trebuia sa ne cunosti destul de bine si pe mine si pe dansul. Dar foarte bine ai facut sa nu ma crezi. Asa e. Eu sunt o femeie rea; am vrut numai sa raz de dumneata. Eu te las pe dumneata ca p-o sluga "cu simbrie" sa pazesti casa, si tarasc pe dumnealui pe la gradini ca sa curtez cu altii. Eu sunt o femeie mincinoasa; n-am simtit nimic cand ti-am spus ca nu stiu sa mai fi trait pana sa nu te cunosc pe dumneata Toate le-am facut pentru dumneata numai din prefacatorie totdeauna alta ti-am spus si alta am gandit; te-am minti, te-am amagit, am ras de dumneata atata vreme Acuma, bine ca ti-ai deschis si dumneata in sfarsit ochii ca sa vezi cine sunt. De! Ti-am facut rau, dar ai scapat de mine. Lasa! Ce-a fost a trecut Bonsoar. (vrea sa plece spre stanga.)



CHIRIAC (iesindu-i cu un pas inaintE): Te duci?



VETA: La ce sa mai stau? Ce mai am eu cu dumneata?



CHIRIAC: Nu-mi mai zice "dumneata".



VETA: Cum poftesti sa-ti zic?



CHIRIAC: Cum mi-ai zis pana ieri.



VETA: Azi e azi, ieri a trecut. (porneste sa iasa.)



CHIRIAC (taindu-i drumuL): Si nu vrei sa se mai intoarca?



VETA (scoboara un pas, departandu-se de el la dreaptA): Nu.



CHIRIAC (apropiindu-sE): Veto!



VETA: Nu; lasa-ma Ce folos cata fericire am avut un an, daca intr-o zi mi-am plans-o toata! Nu, nu mai voi; mai bine mi-este asa cum sunt



CHIRIAC: Dar eu.. eu ce sa fac?



VETA: Ce fac si eu Invatul are si dezvat, nu stii dumneata?



CHIRIAC: Dezvat! Lesne din gura. Ii scoti rumanului ochii si dupa aia-i zici: "Lasa ca nu e rau si fara sa mai vezi mai bine ca s-a intamplat asa! N-o sa mori fara luminile ochilor! Invatul are si dezvat!" Dar daca n-oi vrea eu sa mai traiesc asa! care va sa zica sa mor, ai?



VETA: Ei, bine ar fi sa poata muri omul cand vrea; dar nu moare nimeni de asta!



CHIRIAC: Dar daca eu oi muri? (se repede si ia spanga de la pusca.) Vezi dumneata spanga asta?



VETA (se redepe la el si vrea sa i-o smuceascA): Chiriac!



CHIRIAC (luptandu-se cu eA): Fugi! Lasa-ma!



VETA: Nu te las! Te stiu eu cine esti. Nu te las! Nu voi sa ti se traga moartea de la mine.



CHIRIAC: Lasa-ma! Lasa-ma! (se lupta.)



VETA (desperatA): Chiriac! (inecandu-se.) Daca vrei sa te omori, omoara-ma intai pe mine! (se lupta din putere.) Chiriac! Nu ti-e mila tie de mine? Toate, toate de un an si mai bine le-ai uitat intr-o zi? Chiriac!



CHIRIAC: Tocmai pentru ca nu le-am uitat, vreau mai bine sa mor. Daca nu mai este nimic intre noi, spune-mi dumneata cum sa mai traiesc! Daca ma lasi, daca nu mai ma vrei, tot mort sunt eu; mai bine, lasa-ma: adio, viata! (se smuceste.) Lasa-ma!



VETA (tinandu-l stranS): Chiriac! Vrei sa strig? Esti nebun?



CHIRIAC: Da! Sunt nebun, fireste ca sunt nebun; m-ai innebunit dumneata; dumneata sa-mi tragi pacatul! Cate ganduri si dor m-a ars pe mine, nu ma-ntrebi?



VETA: Dar tu pe mine nu ma-ntrebi?



CHIRIAC: Nu mai voi sa stiu de nimic, nu mai stiu cine sunt! Am vrut sa ma omor adineori in curte, dar ti-am vazut trecand umbra peste perdeaua de la fereastra, s-am vrut sa te mai vaz o data. Incai sa mor langa tine, cum am trait. (cu vorbele acestea Chiriac s-a mai domolit.)



VETA: Chiriac, asculta. Nu mi-ai zis tu sa ma jur inca o data? Daca m-oi jura, ma crezi?



CHIRIAC: Te crez.



VETA (repedE): Draga Chiriac, sa n-am parte de ochii mei, sa n-am parte de viata ta, sa nu mai apuc macar o zi fericita cu tine - na! Ce mai vrei? - Daca stiu eu ceva la sufletul meu din cate ti le-a sporit dumnealui.



CHIRIAC: De ce te-ai dus la gradina?



VETA: M-am dus numai de gura sorii-mii Zitii. Era lume multa, de n-aveam unde sta; canta muzica; juca comedii; n-am auzit nimic, n-am vazut nimic. Toatea seara in vuietul gradinii m-am gandit numai la tine; parca dormeam si visam ceva Stiam eu ca o sa mi se intample mie un necaz mare; mi se facuse semn: rasturnasem de dimineata candela.. Inca dumnealui, daca m-a vazut ca ma speriu, zice: "Ei ce e daca s-a rasturnat! Nu mai crede in prostii de-alea. Ce! Ce-o sa ni se-ntample? Sa-mi arza cherestigiria? Arza sanatoasa! Nu m-a facut ea pe mine! Este asiguripsita Atata paguba!" Rasturnasem candela; pe urma ochiul al drept mi se batea intr-una de vreo trei zile. Pe tine te lasasem acasa stergandu-ti pusca: stii ca ruginise incarcatura inauntru si te apucasesi s-o scoti cu vergeaua. Nu puteam sa-mi iau gandul de la pusca. Ma gandeam: daca s-o descarca, Doamne fereste! Pusca in mana lui, ce sa ma fac eu cand l-oi gasi mort intins acasa! Da de ce nu i-am spus sa bage de seama! De ce nu l-am rugat sa o lase cu gandurile toata seara. N-am vazut, zau! N-am vazut nimic, n-am auzit nimic! Ma jur pe ce vrei tu; ma crezi?



CHIRIAC (biruit cu desavarsitE): Te crez! (arunca departe spanga si ia pe Veta in brate.)



VETA (strangandu-l cu puterE): Chiriac! (raman o clipa imbratisati in tacere.) Chiriac, sa nu mai faci ce mi-ai facut, ca mor zau! ma omori



CHIRIAC: Nu, nu mai fac.



VETA: Imi fagaduiesti? Te juri?



CHIRIAC: Da.



VETA: Si o sa ma crezi ca eu numai la tine ma gandesc?



CHIRIAC: Da.



VETA: Ca numai pentru tine traiesc?



CHIRIAC: Da.



VETA: Si n-o sa-mi mai zici nici o vorba rea?



CHIRIAC: Nu.



VETA: Si n-o sa mai ma faci sa plang?



CHIRIAC: Nu! Nu! Nu! Dar ma ierti?



VETA: Dar tu pe mine ma ierti?



CHIRIAC: Eu te-am iertat de mult (se strang bine in bratE).



JUPAN DUMITRACHE (de afara, sub fereastrA): Chiriac! Chiriac!



(Cei imbratisati raman incremeniti ascultand.)



VETA: Hii! Dumnealui



CHIRIAC (repede, fara s-o lase din brate, merge spre fereastrA): Nu-i nimic! Trece la posturile dinspre Marmizon (catra jupan Dumitrache, pe fereastra.) Dumneata esti, jupane?



JUPAN DUMITRACHE (de afarA): Dar ce, Chiriac puiule, nu te-ai mai culcat?



CHIRIAC: Inca nu, jupane, acu ma culc.



JUPAN DUMITRACHE (de afarA): Somn usor!



IPINGESCU (asemeneA): Si vise placute, onorabile!



JUPAN DUMITRACHE (departandu-se treptaT): Chiriac, puiule, ia vezi de ce am vorbit, fii cu ochii-n patru, d-aproape de tot: ma stii ca tiu cand e la o adica



CHIRIAC (strangand pe Veta cu puterE): Lasa, jupane, ma stii ca consimt la onoarea dumitale de familist!

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

O NOAPTE FURTUNOASA


O NOAPTE FURTUNOASA - COMEDIE - Formele de manifestare ale comicului


Povestirea subiectului pe acte si scene


Caracterizarea personajelor - Jupan Dumitrache Titirca, Zita, Veta, Rica Venturiano


Sursele comicului



Opera si activitatea literara Ion Luca CARAGIALE

Scrierile si activitatea publicistica a lui Ion Luca CARAGIALE




Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Proza

DOUA NOTE

- citeste textul

AMATORUL SI ARTISTUL

- citeste textul

OBLIGATIVITATEA OPINIILOR

- citeste textul

OPERA NATIONALA

- citeste textul

ARHEOLOGIE

- citeste textul

O VIZITA LA CASTELUL "IULIA HASDEU"

- citeste textul

INTRODUCERE LA "NOTITE CRITICE"

- citeste textul

POLITICA SI LITERATURA - Corespondenta

- citeste textul

Nevoile obstii si asa numitele"Casa Noastra"

- citeste textul



Teatru

O scrisoare pierduta

- citeste textul
Comedia O scrisoare pierduta
Caracterizarea lui Stefan Tipatescu - O scrisoare pierduta de I.L.Caragiale
Comedia O scrisoare pierduta de Ion Luca Caragiale
Despre Farfuridi (Exemplu de caracterizare a unui personaj caragialean)
O SCRISOARE PIERDUTA, - analiza literara
O scrisoare pierduta - instante ale comicului la granita spre modernitate
O scrisoare pierduta caracterizarea personajelor - Trahanache, Catavencu, Tipatescu, Zoe, Farfuridi, Cetateanul turmentat, Pristanda
O scrisoare pierduta - comedie de Ion Luca Caragiale.
Agamita Dandanache - caracterizare - personaj al comediei O scrisoare pierduta
Caracterziare Cetateanul turmentat - personaj in comedia O scrisoare pierduta
Ghita Pristanda - personaj in comedia O seri-soare pierduta
Nae Catavencu - personaj in comedia O scrisoare pierduta
Stefan Tipatescu - personaj al comediei O scrisoare pierduta
Zaharia Trahanache - personaj in comedia O scrisoare pierduta
Caracterizare - Zoe Trahanache - personaj in comedia O scrisoare pierduta
I.L. Caragiale, O scrisoare pierduta, actul al II-lea Interpretare de text la prima vedere
Sursele comicului in comedia O noapte furtunoasa de Ion Luca Caragiale.
O SCRISOARE PIERDUTA, - COMEDIE, Tema, Locul, Semnificatia titlului
Povestirea pe acte si scene, cu precizarea momentelor subiectului - Structura comediei
Caracterizarea personajelor (Zaharia Trahanache, Stefan Tipatescu, Zoe Trahanache, Ghita Pristanda, Nae Catavencu)
Cetateanul turmentat, reprezentantul omului simplu, al alegatorului
Sursele comicului
Comedia O scrisoare pierduta
O SCRISOARE PIERDUTA, - Studiul textului
REFERAT O SCRISOARE PIERDUTA DE I. L. CARAGIALE
,,O scrisoare pierduta" - Caracterizarea personajelor
ZOE TRAHANACHE - caracterizare

O NOAPTE FURTUNOASA

- citeste textul
O NOAPTE FURTUNOASA - COMEDIE - Formele de manifestare ale comicului
Povestirea subiectului pe acte si scene
Caracterizarea personajelor - Jupan Dumitrache Titirca, Zita, Veta, Rica Venturiano
Sursele comicului

D ale carnavalului

- citeste textul

Conu Leonida fata cu reactiunea

- citeste textul

NENOROCIREA UNEI REGINE

- citeste textul

A ZECEA MUZA

- citeste textul



Nuvele

In vreme de razboi

- citeste textul
Nuvela in vreme de razboi
Ion Luca Caragiale, In vreme de razboi - trepte ale alienarii
in vreme de razboi - nuvela de Ion Luca Caragiale (Tema nuvelei)
Stavrache - personaj principal in nuvela in vreme de razboi
IN VREME DE RAZBOI - Analiza contextului literar pe capitole
Interpretare de text la prima vedere - I.L Caragiale, In vreme de razboi
IN VREME DE RA,ZBOI - comentariu literar - momentele subiectului
Nuvela psihologica de factura naturalista - IN VREME DE RA,ZBOI
In vreme de razboi de I. L. Caragiale
IN VREME DE RA,ZBOI - Studiul textului

LA HANUL LUI MANJOALA

- citeste textul
LA HANUL LUI MANJOALA - comentariu literar - Nuvela fantastica - Semnificatii
LA HANUL LUI MANJOALA,
Nuvela fantastica La hanul lui Manjoala de I.L Caragiale

KIR IANULEA

- citeste textul
KIR IANULEA - comentariu literar - Nuvela fantastica



Schite

Bacalaureat

- citeste textul
Bacalaureat
BACALAUREAT - analiza literara

Vizita

- citeste textul
Schita Vizita
VIZITA de I. L. Caragiale

D-L GOE

- citeste textul
D-l Goe - schita de Ion Luca Caragiale
D-l Goe - schita de Ion Luca Caragiale
Goe - personaj principal al schitei Dl Goe
Gretchen - personaj central al basmului Craiasa zapezii

TRIUMFUL TALENTULUI

- citeste textul
TRIUMFUL TALENTULUI - analiza literara

Infamie

- citeste textul
I.L. Caragiale, Infamie - Interpretare de text la prima vedere