AMATORUL SI ARTISTUL de Ion Luca CARAGIALE (Proza)
Am cunoscut o dama din societate care avea multa pasiune pentru arte. Facea versuri corecte si adesea foarte convenabile - poezioare juvenile de cadru mic, uneori destul de curatele. In acelasi timp era pianista, si nu tocmai mediocra - descifra sigur si fraza cu gust si pricepere; cultiva totodata cu asiduitate desenul si pictura - desina fin si mai ales zugravea cu succes flori si pasarele: liliacul alb si vanat si randuricile erau subiectele de predilectiune. La urma, lua lectiuni de sculptura si, dupa spusele profesorului, avea multa dispozitie - in cateva luni modela busturi dupa natura.
Poezie, muzica, pictura si sculptura - patru arte, cu un egal succes, ca Michelangelo.
Nu sunt un lingusitor; n-as fi niciodata-n stare sa acord aplauze unei productiuni de arta daca ea nu mi le poate smulge. Aplauzele nemeritate in constiinta noastra mi s-au parut totdeauna cea mai detestabila si mai revoltatoare minciuna.
Marturisesc insa ca la fiece noua productie pe care mi-o arata dama aceea, cerandu-mi parerea "sincera", se petrecea in mine o ciudata miscare. Productiile ei erau prea rele ca sa pot avea despre ele o parere buna, si prea bune ca sa am o parere rea. Aveau multe calitati manifeste, pe cari nu le-as fi putut tagadui; dar le lipsea o calitate pe care nu o puteam defini, calitate indispensabila - nu erau lucrari de arta.
Atunci, foarte perplex, cautam un mijloc sa scap si de dama, si de constiinta mea, si iata ce gaseam:
"Doamna mea, pentru un amator, lucrarea d-tale este minunata, si cunosc destui artisti de la noi cari ar castiga mult in stima mea daca ar semna o asemenea opera."
In multe randuri scapasem astfel. Dormeam acum linistit pe formula mea, pe care o credeam suficienta, cand, intr-o zi, dama imi prezinta ultima ei opera: un cuib de randurici sub o strasina, in momentul cand parintii, acatati de marginea cuibului, dau de mancare puilor lacomi cu ciocurile cascate.
Eram poate rau dispus, nu stiu; destul ca asta data m-au izbit mai intai^ partile rele. Era si nu era un cuib de randurici.
In arta cofetariei se produc din spuma de zahar colorat figurine de un efect surprinzator: fructe, flori, pasari, miei scl. Ati vazut pe ouale rosii de la Pasti scena intreaga a invierii. Ei! nu stiu cum, cuibul de randurici al amicei mi s-a parut zugravit dupa o lucrare de zahar de la geamul unei cofetarii. Cuibul din natura trecuse prin doua prisme pana s-ajunga la mine - intai prin a cofetarului si apoi prin a pictorului.
Dar asta nu va sa zica nicidecum ca lucrarea era lipsita cu totul de calitati; dimpotriva. Am privit-o mult - peste putinta sa reprezinte cineva mai bine un cuib de randurici de zahar. Ce fidelitate de tonuri particulare artei cofetariei! ce rigiditate specifica de candel! ce stralucire transparenta de acadea! In fine, o executie minunata ca atare. Aceste bune calitati ma hotarara sa-mi dau parerea sincera.
"Doamna mea, pentru un amator"
Dar dama ma-ntrerupse:
- Ma rog, ce-ntelegi d-ta prin amatori
- Prin amator? prin amator? Stiu eu?
- Ce diferenta e intre amator si artist? Te rog sa-mi spui numaidecat. D-ta esti un om care nu intrebuintezi cuvintele in desert. Ce intelegi prin amator si ce prin artist? incoltit astfel, a trebuit sa ma execut; si fiindca n-aveam nimic precis de raspuns, am recurs la metoda aforismelor fantaziste. M-am prefacut ca»ma gandesc adanc si, cu tonul celei mai sigure teorii, am inceput:
- Amatorul lucreaza de placere morala, si ce produce ii face totdeauna placere - artistul lucreaza de nevoie intelectuala, si foarte rar ii place ce face. Si e natural sa fie asa.
Amatorul nu cere sa-si exprime in opera lui toata gandirea si simtirea: in orice productie, el isi vede covarsita intentia. El vede ca a exprimat mai mult decat a voit, a reusit, prin urmare, peste masura dorintei.
Artistul, din contra, in nici o lucrare nu-si poate vedea intentia intreaga acoperita, pentru ca el vrea sa-si comunice toata gandirea si simtirea.
Intr-un cuvant, artistul vrea sa comunice tot si obtine putin, pe cand amatorul vede ca obtine mai mult decat voia.
Amatorul lucreaza prin inteligenta; artistul - prin apucatura. Pe artist il stapaneste apucatura, amatorul isi stapaneste priceperea. In fine, artistul este un om fara vointa, adica un om incomplet, pe cata vreme amatorul este un om cu vointa, adica intreg.
- Nu inteleg aforismele d-tale, ma intrerupse dama.
- Doamna, daca vrei sa-ti spun drept, nici eu nu le-nteleg. Dar d-ta esti de vina - imi ceri sa-ti raspunz la niste intrebari din cale-afara dificile.
Ce diferenta este intre un amator si un artist? egreu de spus; dar desigur e usor sa-i deosebesti din chiar lucrarile lor. Ceea ce pot spune cu siguranta (si privii inca o data cu un zambet dulce cuibul de zahaR) e ca randuricile d-tale pentru un amator sunt minunate, si cunosc destui artisti de la noi cari ar castiga mult in stima mea daca ar semna o asa opera.
Crezi ca ne lipseste ceva?
Poti adauga opera - comentariul,
eseul sau referatul despre opera care lipseste.
Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.