Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




In vreme de razboi de I. L. Caragiale de Ion Luca CARAGIALE



Ion Luca CARAGIALE In vreme de razboi
intreaga opera a marelui Caragiale se cere privita din unghiul marturisit de el insusi: simt enorm si vad monstruos".

Daca in comedii si in schite trebuie inlaturat invelisul comic spre a se descoperi nelinistea si tristetea, in drama Napasta si in nuvele acestea se expun in mod direct, respectivele scrieri fiind dominate de tragic, chiar daca acesta pare a fi estompat de comic (Doua lozurI) sau de fantastic (Kir IanuleD).

Sensibilitatea enorma" si viziunea monstruoasa" ating, in partea comica a operei lui Caragiale, stilul caricatural, iar in cea analitica - un stil grav, urmarind starile de constiinta si de comportament ale personajelor.

Izvorul spaimei (O faclie de PastE), al incestului {PacaT), al obsesiei (in vreme de razboI) sunt cuprinse in plasma sociala in care traieste individul - sublinia G. Calinescu.

Prin urmare, nu se poate vorbi la Caragiale de un naturalism pur, ci de o proza psihologica in care eternul uman este analizat si comentat in momentele sale de cumpana.

Nuvela in vreme de razboi a aparut in 1898 si ocupa un loc de frunte in creatia prozatorului Caragiale cat si in intreaga noastra literatura de factura psihologica. Ea urmareste derularea unui caz psihologic in contextul unui mediu social in care setea de inavutire vestejeste spiritele. Este superioara altor creatii caragialesti de acelasi gen, intrucat motiveaza intregul demers tragic si realizeaza nu numai atmosfera ci si tipologie, fiindca Stavrache, frate neomenos, intruneste ceva din eternul uman". (G. CalinescU)



Nuvela este construita din trei capitole, care se constituie - de fapt - in trei trepte ale trecerii progresive a protagonistului prin obsesie, pana la nebunie. Aceasta constructie este - fara indoiala - similara cu cea a dramei, momentele sale conflictuale fiind usor de descifrat:



1. in capitolul I cunoastem protagonistii si retinem o expozitiune inedita: Preotul lancu (omul credintei!) are viata dubla (intre biserica si talharia de noapte!), pe cand fratele acestuia, negustorul Stavrache pare omul de treaba", chiar ideal. Lucrurile se precipita rapid si intriga are in vedere aducerea fata-n fata a celor doi frati: speriat ca ar putea fi prins, lancu ii divulga fratelui secretul" si-i cere ajutorul. Acesta il salveaza", trimitandu-1 voluntar pe front, dar de fapt o face spre a-i acapara averea. Din pacate, Stavrache, o data cu mostenirea, preia si obsesia posibilei reintoarceri a fratelui (chiar daca vestea asupra mortii acestuia ar trebui sa-1 linisteasca).

2. in capitolul al II-lea, desfasurarea conflictului psihologic are in vedere transferul obsesiei in vedenia fratelui sub semnul aceleiasi dure interventii: Gandeai c-am murit, neica?" in cosmarurile negustorului dominat de setea de inavutire lancu apare mai intai in haina vargata, de ocnas, cu ochii de fiara, gata sa-1 ucida, iar apoi in tinuta militara (de capitaN). De fiecare data, Stavrache opune rezistenta vedeniei, ca si cum ar lupta cu ceva real - fizic (de fapt, el lupta cu sine, intre spaima si patima).



Bolnav" de avere, Stavrache nu-si da seama ca - o data cu mostenirea averii fratelui sau - va prelua si frica de a nu o pierde. De fapt, lacomia sa (care nu-i permite sa vada acest lucrU) este mai mult decat graitoare in scenele in care-si trimite fratele pe front sau refuza brutal fetita venita sa ceara pe datorie. Stavrache isi primeste rasplata" in mod progresiv: intre dezumanizare - de la obsesie, la vedenie - si nebunie. in final, el este invins de propria-i patima, pe cand fratele sau trebuie sa se recunoasca victima a sortii.



Desfasurarea nuvelistica se realizeaza pe trei planuri: unul este al prozatorului care relateaza faptele si sugereaza inlantuirile cauzale, analizand minutios fiecare fenomen si compunand astfel o foaie de observatie aproape stiintifica asupra evolutiei bolii" lui Stavrache. Al doilea plan este dialogat, dar diferit de al altor creatii caragialesti. Respectivul plan apare gradat in In vreme de razboi, atat in real cat si in imaginatia lui Stavrache. Discutiile reale sunt incadrate artei scenice (avand chiar si indicatii scenicE), in timp ce conversatia lui Stavrache cu umbrele puncteaza doar obsesia. in fine, al treilea plan al povestirii il constituie cadrul acesteia. Natura reliefeaza cu pregnanta dramatismul si evolutia acestui plan. Toate intamplarile se petrec noaptea. Aportul naturii aprofundeaza sensibilitatile personajelor. Starea finala a lui Stavrache corespunde pe de-a-ntregul vremii in care nu mai stia vita cum sa se-n-toarca sa poata rasufla". Fenomenul natural devine terorizant, caci Caragiale stie sa asculte glasul naturii". in opera sa, nu sunt descrise spatii interioare, acest univers fiind intuit prin prezentarea individului in individ (omul isi exteriorizeaza starea!) in vreme de razboi de I.L. Caragiale este - fara indoiala - o deosebita dovada a Jalentului sau de prozator analist.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.