A ZECEA MUZA de Ion Luca CARAGIALE (Teatru)
In departata anticitate - spun unii eruditi - nu se stia sa fie decat trei muze: Mneme (MemoriA), Melete (GandireA) si Aoide (CantareA). Cum s-au ridicat ele la patrat de au ajuns noua?
Se zice ca odinioara intr-un oras din Pelopones trebuiau, pentru un templu al lui Phoibos, statuiele celor trei muze. Ctitorii templului au comandat la trei sculptori cu renume sa lucreze cele trei statuie pana la un termen anume, rezervandu-si dreptul sa aleaga pe cele mai reusite. Ce s-a intamplat insa?
Cei trei artisti celebri au venit la termen cu cate trei muze, dar fiecare din ei le reprezentase in deosebite feluri, cu deosebite atribute. Fiindca toate erau minunat executate, au fost primite toate si asezate in templu De trei ori trei, noua. incetul cu incetul, lumea a uitat acea intamplare, si inchipuirea meridionala a multimii elene s-a stabilit asupra realitatii de noua muze. A venit apoi Esiod si a fixat pentru urmasi, se-ntelege dupa credintele contimpuranilor sai, numarul celor noua surori divine.
Ele erau fiicele lui Zeus si ale Mnemosinei, zeita Memoriei. Iata cam ce zice batranul autor al Teogoniei, dupa ce le-a spus pe nume si le-a aratat fiecareia in parte functiunile si atributele:
"in Olimp stau ele si canta ispravile minunate ale zeilor nemuritori; ele cunosc trecutul ca si prezentul si ghicesc viitorul, iar cu cantarile lor maiestre inveselesc tot soborul zeiesc."
O, naive batran, in ce vremuri copilaresti ai trait tu! Tu nu stiai ca are sa vie o vreme cand, pentru locurile si functiunile la cari vor fi chemate, muzele tale n-or sa mai poata a se-mparti si ajunge! Tie nu-ti trecea prin minte despre asa-numita "diviziune a travaliului", principiu mare si larg pe care repauza astazi tot progresul uman!
Ele trebuiau inmultite, era o cerinta moderna neinlaturabila. Si astfel, orice ar zice Esiod, muzele sunt astazi in numar de zece -adica: intai, Clio, a Istoriei; a doua, Melpomena, a Tragediei; a treia, Talia, a Comediei; a patra, Euterpe, a Muzicei; a cincea, Terpsihora, a Dantului; a seasea, Erato, a Poeziei erotice; a saptea, Caliope, a Poeziei epice si a Elocuentei; a opta, Urania, a Astronomiei; a noua, Polimnia, a Poeziei lirice si a Mimicei, si a zecea
A zecea: 1.200 franci, muza speciala a Teatrului National din Bucuresti. in adevar, daca cele noua muze nu au vreme sa se ocupe si de daraverile noastre nationale, si se refuza sa inspire si pe vreun roman a face o piesa de teatru, noi sa stam cu mainile in san si sa nu inventam o a zecea muza ad-hoc?
Ar fi o lasitate din parte-ne! Si astfel, onor. Directiune generala a teatrelor publica anual un concurs cu un premiu de 1.200 de lei si cu termen de trei luni - muza, care va sa zica, vine cate 100 lei pe luna
- pentru o muza moderna si pentru o mica natiune ca a noastra, e deja foarte frumos! - un premiu, zicem, de 1.200 lei pentru o piesa de teatru, anume: "trasa dintr-o balada nationala, fie tragedie, fie drama, melodrama, comedie, feerie, fie ce-o fi, numai sa fie lunga, ca sa tie o seara intreaga spectacolul".
1.200 de lei trebuie numaidecat sa inspire pe cativa insi a deveni poeti, si devenind poeti sa devie anume poeti dramatici, si devenind poeti dramatici sa scrie cateva piese lungi si bune, din cari una sa fie "foarte lunga si foarte buna".
Cat suntem noi, modernii, de metodici pe langa antici! Ba, pentru mandria noastra nationala, nu ma sfiesc a spune: cat suntem de metodici noi, romanii, pe langa moderni!
Nu vrea Melpomena sa dea si pe la noi? Face nazuri Talia? Atata paguba! 1.200 lei si curg capodoperile.
Nu avem talente pentru poezia dramatica? nu-i adevarat! 1.200 lei
- si sa vedeti cum rasar talente de la Tisa pan' la mare.
Si mai intai, carui june nu-i trebuiesc 1.200 de lei? Si apoi, care june roman nu poate face o piesa de teatru si buna, si lunga?
O cetate mai putin aparata este o cetate in care se poate patrunde mai usor decat intr-o cetate mai bine aparata. Asa e? N-aveti teama, n-am sa vorbesc de fortificatiile capitalii noastre - destul si foarte bine le apara d. ministru de razboi, care cand este. Vreau sa fac numai o apropiere de idei, si adica: un cap fara par, un cap chel, este un cap mai putin aparat decat un cap inzestrat cu aceasta podoaba nu-i asa? Ei! este ceva care cu cat e capul mai putin aparat, cu atat mai greu patrunde in el, anume convingerea ca doftorie pentru chelie nu se afla.
Dar daca este peste putinta a mai creste parul acolo unde ar fi sa creasca, ce greu trebuie sa fie a-l face sa creasca acolo unde nu creste niciodata. La calcaie, de exemplu, ori in palma, ori pe cerul gurii De unde stim insa?
Inchipuiti-va ca cititi urmatoarele:
"Muzeul National de Curiozitati Naturale din orasul *** publica printr-aceasta un concurs cu un premiu de 1.200 lei, intre acei ce, de astazi pana in trei luni, vor avea crescute mustati in palma. Mustatile vor putea fi groase sau subtiri, negre, balane sau castanii, sau vapsite in orice fata va voi concurentul, numai trebuie sa aiba o lungime de cel putin cinci centimetri una. La concurs pot lua parte si chiar acei ce n-au par unde ar trebui sa aiba."
Concurs!
Care va sa zica, atata trebuie pentru ca sa se nasca si ce nu se poate naste de sine; atata trebuie pentru ca sa poata naste si acela cui nu-i dat sa dea nastere. Atunci am facut o mare revolutie in filosofie: am pus mana pe cauza primara. Ex nihilo nihil? Mofturi! Lumea n-a fost facuta prin concursul imprejurarilor?
Dar nu mi-e dat mie, un biet cronicar, sa filosofez si, mai la urma, ma importa foarte putin cauza primara: o chestie mult mai modesta ma necajeste pe mine, si pentru ca rezolvarea prin concurs se impune astazi ca cea mai metodica, am sa public si cu unul.
"Eu, avand in vedere ca am inceput sa-mi constat aparitia catorva fire albe in barba; avand in vedere ca pestritatura ce ma ameninta ma supara foarte mult; avand in vedere ca, pe de o parte, m-am convins, prin experienta altora, ca vapseaua pe dinafara lasa multe lacune regretabile la radacina firului, iar pe de alta, ca coloarea se schimba dupa variatiile timpului, asa ca sunt poznasi cari prezic ploaia si vremea buna pe unele barbi mai sigur decat dumneata si mine pe cel mai sensibil aneroid; avand in vedere ca aplicatia doftoriilor externe e mai belalie si cere prea mult timp; m-am hotarat a da un premiu de 1.200 lei aceluia care va inventa pana in carnaval o vapsea de par de luat pe dinauntru.
Ma multumesc cu orice nuanta, numai durabila sa fie si sa-mi permita a dormi nelegat la cap."
Ce credeti? Eu sper sa obtiu ce-mi trebuie. Premiul este egal, termenul meu mai lung, si ce doresc eu tot e mai usor de capatat decat ce cere onor. Directie a teatrelor.
Am un amic farmacist care, intre hapuri si unguente, gaseste timp sa si rimeze si face si piese de teatru. Sunt foarte curios sa vaz pentru ce o sa concureze: pentru vapseaua pe care o doresc eu, sau pentru piesa pe care o cere Teatrul National?
Dar cum e un baiat foarte activ, o sa concureze poate pentru amandoua Atat mai bine! De n-ar gresi numai adresa: te pomenesti ca vine la mine cu cine stie ce tragedie lunga si la teatru merge cu vapsea de par interna.
Crezi ca ne lipseste ceva?
Poti adauga opera - comentariul,
eseul sau referatul despre opera care lipseste.
Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.
