Ion Luca CARAGIALE O scrisoare pierduta

"O scrisoare pierduta", capodopera a dramaturgiei romanesti.

Opera realista cu elemente de tipologie clasicista si viziune comica.

Opinii critice de referinta :

Pompiliu Constantinescu a vazut in Caragiale "cea mai lucida inteligenta satirica romaneasca" ("Scrieri", vol.II);

D. Popovici observa preocuparea pentru "imaginea morala a societatii si arata ca personajele lui Caragiale "aduc ceva" din figurile create de C. Balacescu si V.Alecsandri (Romantismul romanesC);

T.Vianu: "renuntand la patosul retoric, ironistul Caragiale atinge insa un alt patos, pe acela al luciditatii si al adevarului, mai vrednic de a fi ravnit in noua constelatie a realismului european" (Op.cit.).

Opera, in general personajele din "O scrisoare pierduta" sunt bine cunoscute fie prin lecturi succesive, fie prin reprezentari repetate pe toate scenele romanesti, fie prin spectacole televizate.

Cateva lucruri trebuie insa rememorate

Ideea ca prin personajele sale Caragiale este un clasicist, a dus la caracterizarea lor printr-o singura trasatura de caracter. Ar mai fi si perspectiva realista a unor personaje de o anume complexitate de caracter, dinamice sau chiar in evolutie, prezentand uneori contradictii.

Pompiliu Constantinescu a impartit personajele lui Caragiale in noua tipuri -"tipologie comica" - ce cuprind si "eroii" din "O scrisoare pierduta", astfel: tipul incornoratului (TrahanachE), tipul primului amorez (TipatescU), tipul cochetei si al adulterinei (ZoE), tipul politic al demagogului (CatavencU), tipul cetateanului (cetateanul turmentaT), tipul raisonneur-ului (BranzovenescU), tipul servitorului (PristandA).

Comic - de limbaj, de moravuri, de situatie, de caracter, de nume; nonsensuri, truisme, pronuntie.

Titu Maiorescu vorbeste de un "caleidoscop de figuri inlantuite in vorbele si faptele lor"; "indaratul oricarei comedii se ascunde o tragedie" (Critice, 1966, p.419).

Compozitia (4 actE) - desavarsita; un conflict principal, la care se adauga, cu repeziciune, in gradatie comica, ascendenta, altele: s-a vorbit de "tehnica bulgarelui de zapada".

Momentele subiectului (aspectele specialE): expozitiunea din actul I este un moment narativ - vorbeste Pristanda. Criticii au vorbit de "tehnica" numita "teatru in teatru" - e vorba de mica sceneta jucata de Pristanda, care povesteste imitand personaje absente.

Intriga este un santaj (o scrisoare de amor, scrisa de Prefectul Tipatescu doamnei Zoe Trahanache, este pierduta si face obiectul santajului politic exercitat de avocatul Catavencu, care vrea sa fie pe lista candidatilor din localitate pentru alegerile de deputatI), dar va esua .

Deznodamantul se realizeaza printr-o lovitura de teatru: aparitia unui candidat de la "centru" - Agamita Dandanache - excelent pentru a ilustra, deopotriva, comicul de nume, de limbaj, de situatie, de moravuri si de caracter intr-un singur personaj.

Aspecte de istorie literara:

- a fost citita la Junimea in 1884 si, in acelasi an, a fost reprezentata pe scena teatrului national;

- piesa a fost premiata de comitetul teatrului national, din comisie facand parte, alaturi de mentorul Junimii, Maiorescu, doi ilustri dramaturgi, personalitati de prim rang in viata literara: Vasile Alecsandri si B.P.Hasdeu.

Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.