A aparut, pentru prima data, in anul 1900, in ziarul Universul", apoi in volumul Momente (1901). in schita
D-l Goe autorul satirizeaza moravurile de familie si educatia aleasa" oferita copiilor.
Schita este compusa dintr-o succesiune de fapte si intamplari, care se produc in timpul unei calatorii din provincie la Bucuresti, avandu-1 ca protagonist pe dl Goe". un copil rasfatat si obraznic, a carui educatie lasa mult de dorit.
D-l Goe, asemenea altor schite ale lui I. L. Caragiale, esle construita dupa un procedeu clasic, in care intalnim: expozitiunea, intriga, desfasurarea actiunii, punctul culminant si deznodamantul.
Schita incepe cu prezentarea personajelor participante la calatorie: mam mare, mamiti-ca, tanti Mita si, bineinteles, d-l Goe. Pe peronul unei gari din provincie acestia asteapta cu nerabdare sosirea (renului, care trebuie sa-i duca in capitala. Calatoria este o recompensa" oferita de cele trei dame tanarului Goe ca sa nu mai ramaie repetent si anul acesta".
D-l Goe este imbracat sic, cu un frumos costum de marinar, poarta palarie de paie cu pamblica", sub care damele i-au infipt biletul", respectand astfel o regula numai de ele stiuta, conform careia asa tin barbatii biletul".
Cele trei dame nu isi pot lua ochii de la tanarul Goe, atat de frumos ii sedea in costumul de marinar.
Urmeaza un scurt dialog intre mam mare si tanti Mita, care nu cad de acord asupra termenului marinar", pe care fiecare dintre ele il pronunta diferit: marinei", marinai". Conllictul dintre cele doua dame se incheie gratie interventiei lui Goe, care, intr-un mod grosolan, le aduce la cunostinta ca se spune corect mariner". Satisfactia damelor este imensa: Apoi de! n a invatat toata lumea carte cad-ta!"
Dupa sosirea trenului, asteptat cu multa nerabdare de catre Goe, cele trei dame patrund in compartiment, iar tanarul se instaleaza pe coridorul vagonului cu barbatii". Rasfatatul, cu toate ca este atentionat de un tanar binevoitor, scoate capul pe fereastra impotriva regulilor de calatorie si ii zboara palaria de pai, in pam-blica" careia se gasea si biletul.
La strigatul lui Goe damele sunt pe punctul de a lesina. Urmeaza discutia cu conductorul trenului, caruia damele incearca zadarnic sa-i explice intamplarea cu biletul. Neinduplecat, a-cesta le cere sa mai plateasca o data biletul si pe d asupra un leu si 25 hani".
Dar d-l Goe nu se opreste aici si, spre disperarea damelor, se incuie in toaleta, de unde este salvat de conductor, apoi trage semnalul de alarma, oprind trenul. Bineinteles ca nu isi va recunoaste fapta.
Drept rasplata, dupa ce ajung la destinatie, mam mare il scuipa pe puisor sa nul deoache", il intreaba dacd-1 mai doare nasul si-l saruta dulce".
Conturarea portretelor celor patru personaje ale schitei se realizeaza prin intermediul dialogului, dar si al notatiilor fugare, al secventelor inlantuite gradat.
I. L. Caragiale reuseste in mod admirabil sa surprinda contrastul dintre aparenta si esenta, dintre ceea ce pretind personajele ca ar fi si ceea ce sunt in realitate.
D-l Goe nu este altceva decat produsul educatiei pe care o primeste de la cele trei dame atente" si iubitoare". Ignoranta acestora, superficialitatea, falsa conceptie despre educatie sunt puternic ironizate de catre autor.
