Pasa Hassan de George COSBUC (Poezie)
Publicata initial in Vatra, 1894, nr. 23
Pe voda-l zareste calare trecand
Prin siruri, cu fulgeru-n mana.
In laturi s-azvarle multimea pagana.
Caci voda o-mparte, carare facand,
Si-n urma-i se-ndeasa, cu vuiet curgand,
Ostirea romana.
Cu tropote roibii de spaima pe mal
Rup fraiele-n zbucium si salta;
Turcimea-nvrajbita se rupe deolalta
Si cade-n mocirla, un val dupa val,
Iar fulgerul Sinan, izbit de pe cal,
Se-nchina prin balta.
Hassan de sub poala padurii acum
Lui Mihnea-i trimite-o porunca:
In spatele-ostirii muntene s-arunca
Urland ianicerii, prin flinte si fum,
Dar pasa ramane alaturi de drum
Departe pe lunca.
Mihai ii zareste si-alege vro doi,
Se-ntoarce si pleaca spre gloata,
Ca volbura toamnei se-nvarte el roata
Si intra-n urdie ca lupu-ntre oi,
Si-o frange degraba si-o bate-napoi
Si-o vantura toata.
Hassan, de mirare, e negru-pamant;
Nu stie de-i vis, ori aieve-i,
El vede cum zboara flacaii Sucevei,
El vede ghiaurul ca-i suflet de vant
Si-n fata-i puterile turcilor sant
Tariile plevei.
Dar iata-l! E voda, ghiaurul Mihai;
Alearga navala nebuna.
Imprastie singur pe cati ii aduna,
Cutreiera campul, taind de pe cai
El vine spre pasa: e groaza si vai,
Ca vine furtuna.
- "Stai, pasa, o vorba de-aproape sa-ti spun
Ca nu te-am gasit nicairea" -
Dar pasa-si pierduse si capul si firea!
Cu fraul pe coama el fuge nebun,
Ca-n gheara de fiara si-n gura de tun
Mai dulce-i pierirea.
Salbaticul voda e-n zale si-n fier
Si zalele-i zuruie crunte,
Gigantica poart-o cupola pe frunte,
Si vorba-i e tunet, rasufletul ger,
Iar barda din stanga-i ajunge la cer,
Si voda-i un munte.
- "Stai, pasa! Sa piara azi unul din noi." -
Dar pasa mai tare zoreste;
Cu scarile-n coapse fugaru-si loveste
Si gatul i-l bate cu pumnii-amandoi;
Cu ochii de sange, cu barba valvoi
El zboara soimeste.
Turbanul ii cade si-l lasa cazut;
Isi rupe cu mana vestmantul
Ca-n largile-i haine se-mpiedica vantul
Si lui i se pare ca-n loc e tinut;
Alearga de groaza pieririi batut,
Mananca pamantul.
Si-i dardaie dintii si-i galben-pierit!
Dar Alah din ceruri e mare!
Si-Alah ii scurteaza grozava-i carare
Caci pasa-i de taberi aproape sosit!
Spahiii din corturi se-ndeasa grabit,
Sa-i deie scapare.
Si-n ceasul acela Hassan a jurat
Sa zaca de spaima o luna,
Vazut-au si beii ca fuga e buna
Si bietului pasa dreptate i-au dat,
Caci voda ghiaurul in toti a bagat
O groaza nebuna.
Crezi ca ne lipseste ceva?
Poti adauga opera - comentariul,
eseul sau referatul despre opera care lipseste.
Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.