George Cosbuc (n. 20 septembrie 1866, Hordou, comitatul Bistrita-Nasaud, azi Cosbuc, judetul Bistrita-Nasaud - d. 9 mai 1918, BucurestI) a fost un poet roman din Transilvania, membru titular al Academiei Romane din anul 1916.
Poezia erosului rural si a naturii
Rada (1889)
La oglinda (1890)
Nu te-ai priceput (1889)
Suptirica din vecini (1893)
La parau
Balada
Dragoste invrajbita
Cantecul fusului (1893)
Fata morarului (1889)
Dusmancele (1893)
Numai una! (1889)
Scara
Spinul (1893)
Rea de plata (1891)
Recrutul
In zori
Pierde-vara
Vara (1892)
Dupa furtuna
Seara
Strengarul vailor
Vantul
Pace
Noapte de vara (1893)
Nunta in codru
Concertul primaverii
Vestitorii primaverii
Iarna pe ulita
In miezul verii
Cantec (1900)
Poezia marilor evenimente din viata satului
Nunta Zamfirei (1889)
Moartea lui Fulger (1893)
Poezia evocarii trecutului si a Razboiului de independenta
Decebal catre popor
Moartea lui Gelu
Pasa Hassan
Oltenii lui Tudor
Un cantec barbar
Cetatea Neamtului
Povestea caprarului
Trei, Doamne, si toti trei
O scrisoare de la Muselim Selo
Dorobantul
Cantecul credintei
Coloana de atac
Lirica de atitudine sociala
Noi vrem pamant
Lupta vietii
Pentru libertate
In opressores
Hora
Doina
Langa leagan
Un cantec barbar
Ex ossibus ultor!
Spanzurati-l, de-i misel
Poezii de atitudine patriotica
Graiul neamului
Tara avem si noi sub soare
Sus inima
In santuri
Poetul
Spada si corabii
Balade pe motive straine
Balada albaneza
Fatma
Puntea lui Rumi
Regina ostrogotilor
El Zorab
Lordul John
"Pasa Hassan" - interpretarea textului si caracterizarea personajelor
Balada culta reprezinta o opera epica in versuri cu autor cunoscut, in care se relateaza intamplari neobisnuite din trecut, de inspiratie istorica, fantastica, legendara sau familiara, savarsite de personaje cu insusiri exceptionale, prezentate mai ales in antiteza.
Poezia "Pasa Hassan", alaturi de alte creatii din volumul "Cantece de vitejie" sunt inspirate de lupta eroica a poporului nostru pentru apararea gliei strabune, si anume lupta de la Calugareni (1545), in care armata romana condusa de Mivai Viteazul spulbera armata otomana. Ideea constituie sentimentele de admiratie ale autorului fata de personalitatea exceptionala a lui Mihai Viteazul si dispretul fata de lasitatea lui Hassan.
Desi personajul principal este Mihai Viteazul, titlul trimite la celalant personaj, cu care se realizeaza antiteza.
Structura baladei contine trei secvente:confruntarea celor doua armate(primele cinci strofE), urmarirea pasei de catre voievodul roman (strofele 5-l1 ) si comentariul ironic al poetului legat de deznodamant(ultima strofA).
Aceste secvente alcatuiesc subiectul baladei, chiar daca actiunea este simpla. Astfel se pot gasi toate momentele subiectului, cu o gradare a tensiunii epice culminand in deznodamantul urmaririi Pasei de catre voievodul roman.
Expozitiunea este constituita de prima secventa si infatiseaza tabloul confruntarii celor doua armate, pe fundalul caruia se individualizeaza cateva personaje. Mihai voda conduce atacul micii ostiri romane,punand pe fuga armata turceasca. Impinsa in laturi turcimea cade in mocirla in frunte cu temutul Sinan, "izbit de pe cal".
In intriga, Hassan, privind de la distanta lupta, ii porunceste lui Mihnea sa loveasca in spate oastea munteana, incercuind-o. Mihai observa manevra, il zareste pe pasa si se intoarce spre multimea turcilor, contra carand atacul.Inprastiind dusmanii, el isi croieste drum prin multimea pagana, inaintand vijelios spre pasa in fruntea romanilor.
Desfasurarea actiunii cuprinde urmarirea lui Hassan de catre Mihai. Pasa asista neputincios la atacul fulgerator al muntenilor, care ii pune pe fuga pe slujitorii Semilunei. Vazandu-l pe voievodul roman cum se indreapta spre el, Hassan isi pierde cumpatul si o ia la fuga ingrozit. Imaginea voievodului roman apare crunta in ochii ingroziti ai pasei.acesta refuza confruntarea cu Mihai voda pe campul de lupta, continuandu-si fuga ingrozit.
Infricosat de gandul pieirii, pasa isi lasa turbanul cazut, isi smulge vesmantul si alearga intr-o goanna nebuna, si isi pierde firea, fapt ce constituie punctul culminant.
Deznodamantul este constituit din momentul in care Pasa Hassan se salveaza in tabara turceasca; aici, spahiii se grabesc sa iasa din corturi, aparandu-l.
Comentariul ironic al poetului sublineaza ipostaza umilitoare a pasei, doborat de spaima prin care a trecut.
La actiune participa personaje prezentate in antiteza: voievodul roman, viteaz, cu spirit de sacrificiu si dragoste de tara, si pasa Hassan caracterizat prin frica si la lasitate. In afara acestor personaje individuale la actiune participa si doua personaje collective(armata romana si cea turceascA), conturate tot prin antiteza. Oastea romana , desi mica, se distinge prin organizare, spirit ofensiv, curaj si dragoste de tara, pe cand ostirea turceasca, desi numeroasa, apare ca o multime dezorganizata, in deruta, fugind cuprinsa de panica.
Modalitatea principala de exprimare este naratiunea care sa impleteste uneori cu fragmente descriptive si cu dialogul.
Naratiunea este modalitatea prin care se relateaza faptele de vitejie ale eroului. Vorbirea directa apare in cele doua interventii ale lui Mihai Viteazul care au rolul de a evidential pe de-o parte trasaturile personajului, iar pe de-alta parte de a amplifica groaza pasei caruia I se pare ca vorba lui Mihai este "tunet".
Descrierea de tip portret este prezentata in conturarea imaginii supra dimensionate a lui Mihai in ochii ingrozitului pasa dar se remarca si portretul caricatural facut de narrator pasei "cu ochii de sange", "cu varba valvoi".
Naratorul porneste actiunea intr-un ritm alert prin utilizarea unor verbe semnificative "rup", "salta", "cade", "o arunca" si perspectiva naratoriala se schimba si trece in viziunea unui personaj si anume Hassan.
In deznodamant naratorul care sustine discursul epic isi exprima compatimirea dispretuitoare fata de lasitatea si frica conducatorului turc. "Vazut-au si beii ca fuga e buna/ Si bietului pase dreptate I-au dat."
Toate aceste argumente sustin apartenentatextului "Pasa Hassan" la specia literara balada.
Creatia literara a lui George Cosbuc se confunda cu viata intregului popor, deoarece poetul a abordat o diversitate de teme cu larga arie de cuprindere, intre care se afla si cele referitoare la trecutul de lupta al poporului (Trei, Doamne, si toti trei, O scrisoare de la Muselim-Selo etc.) sau la personalitati si evenimente istorice deosebite (Decebal catre popor, Oltenii lui Tudor, Pasa Hassan s.a.).
Balada culta Pasa Hassan evoca unul dintre momentele importante ale istoriei noastre nationale, si anume lupta de la Calugareni din august 1595, cand romanii, condusi de Mihai Viteazul, obtin o stralucita victorie impotriva turcilor cotropitori.
Desi balada poarta ca titlu numele lui Hassan, personajul principal este Minai Viteazul, care este infatisat in toate momentele actiunii si de a carui prezenta luam cunostinta inca din primul vers: "Pe voda-l zareste calare trecand". Astfel, inca de la inceput, se observa intentia autorului de a prezenta cele doua personaje in antiteza.
Daca Pasa Hassan, conducatorul armatei otomane, este infatisat, la inceput, static, departe de campul de lupta, ceea ce ii prefigureaza lasitatea, Minai Viteazul, domnitorul Tarii Romanesti si conducatorul armatei romane, se afla pretutindeni. Bun organizator si strateg, calauzit de un fierbinte patriotism si caracterizat prin spirit de sacrificiu, se afla in fruntea armatei sale, fiind un exemplu, prin fapte, pentru ostasii sai.Hassan este incapabil sa actioneze si sa conduca singur ostile si de aceea o face prin intermediul lui Mihnea, caruia "i-trimite-o porunca ". in schimb, viteaz, cum ii spune si numele, vijelios, impetuos si intreprinzator, voda "face carare" prin multimea pagana", iar "in urma-i se-ndeasa cu vuiet, curgand,/Ostirea romana". insusirile sale sunt reliefate cu ajutorul metaforei "fulger" si al hiperbolelor "carare facand", "se-ndeasa, cu vuiet curgand", "cade-n mocirla, un val dupa val".
In timpul luptei, pasa se manifesta prin uimire, vizibila usor pe chipul sau, {"de mirare e negru pamant"), nu stie daca ceea ce vede e vis ori realitate, pe cand Mihai se dovedeste hotarat, darz, energic si curajos. El are si un ascutit simt al anticipatiei si isi da seama imediat de intentiile turcilor.
Cand este provocat la lupta, Hassan este cuprins de teama, de groaza, deoarece stie ca Mihai este inversunat impotriva, celor care i-au calcat tara si ca mabilul actiunilor sale este dorinta de eliberare a neamului, subordonata unui profund sentiment patriotic. O serie de comparatii si metafore au menirea sa puna in lumina insusirile metionate: "ca volbura toamnei se-nvarte", "intra-n urdie ca lupu-ntre oi", "vine furtuna" etc.
Asumandu-si responsabilitatea unei confruntari directe, voievodul roman dovedeste mandrie, demnitate si spirit de sacrificiu, in timp ce pasa este disperat, ingrozit si gaseste ca ultima si unica solutie fuga.Prin infatisarea lui ("e galben-pierit", are "barba valvoi", "ii dardaie dintii"), prin intregul comportament si prin gesturile sale disperate, necontrolate ("cu fraul pe coama el fuge nebun", "cu scarile-n coapse fugaru-si loveste", "isi rupe cu mana vestmantul"), pasa devine ridicol, deoarece spaima, disperarea si lasitatea de care da dovada nu sunt justificate pentru un cuceritor dornic de marire.
Spre deosebire de Hassan, care este desfigurat de groaza, Mihai Viteazul impresioneaza prin maretia trupului, asprimea vorbei, cutezanta faptei si neinfricarea, insusiri evidentiate de autor, de data aceasta cu ajutorul unei hiperbole constituite din comparatii si metafore cu elemente din natura. Pasa insusi il vede asemenea unui munte: "Salbatecul voda e-n zale si fier/Si zalele-i zuruie crunte,/Gigantica poart-o cupola pe frunte/Si vorba-i e tunet, rasufletul ger,/Iar barda din stanga-i ajunge la cer,/Si voda-i un munte" .Acest erou legendar este neinduplecat si neinfricat, inspaimantator si infiorator, aspru pentru dusmani, dar este sublim prin maretia trupului si a faptei.
Daca poetul a intentionat sa infatiseze prin Hassan prototipul cotropitorului trufas, dar las in acelasi timp, in fata impetuozitatii si vitejiei adversarului, prin Mihai, el a realizat un simbol al luptei pentru independenta, al vitejiei si al demnitatii poporului roman. De aceea, scriitorul isi indreapta toata dragostea si admiratia catre acest erou, care a intrat in legenda prin faptele si insusirile sale alese. in schimb, comportamentul lui Hassan nu-i poate trezi decat dezaprobare si dispret, atitudine pe care poetul si-o exprima direct si puternic, apeland si la ironie: "Vazut-au si beii ca fuga e buna./Si bietului pasa dreptate i-au dat".
Insusirile alese ale voievodului roman sunt puse in evidenta nu numai prin procedeele artistice mentionate si.prin faptele sale, ci si printr-un alt procedeu dominant - antiteza cu pasa Hassan. De remarcat este si faptul ca multe dintre trasaturile lui Mihai Viteazul sunt prezentate prin prisma adversarului sau, a lui Hassan, aceasta fiind inca o dovada a maiestriei cu care Cosbuc isi creioneaza personajele.