IN MIEZUL VERII de George COSBUC (Poezie)
O fasie nesfarsita Dintr-o panza pare calea, Printre holde ratacita, Toata culmea-i adormita, Toata valea.
Linistea-i deplin stapana Peste campii arsi de soare, Lunca-i goala: la fantana E pustiu; si nu se-ngana
Nici o boare
Numai zumzetul de-albine, Fara-ncepere si-adaos, Curge-ntruna, parca vine Din adancul firii pline
De rapaos.
Si cat vezi in departare Viu nimic nu se iveste Iata insa, colo-n zare, Miscator un punct rasare. Si tot creste. oate-i vrun batut de soarta, Care-alearga pe campie intr-atata lume moarta! Dor il mana, griji il poarta, Domnul stie!
Poti acum sa-1 vezi mai bine: E femeie, o sarmana, Strans la piept in scutec tine Un copil; si-n sarg ea vine,
Vine^-n goana.
De calduri dogoritoare Foc aprins ii arde chipul; Un cuptor e rosiul soare, Si carbune sub picioare E nsipul.
Cand ajunge la"fantana, jJos pe^rpajiste wraca "Piine^odorul ei. Din mana Salta Qumpana batrana
"Sfee pleaca.
Scartaind, din nou ea creste. Mama toarna cu tot zorul Apa-n pumni, si se grabeste La copil si-i racoreste
Obrajorul.
Bea apoi si ea pe fuga. Merge iarasi dupa asta La copil si-i da sa suga; Frant-apoi, pe-o buturuga Sta nevasta.
Si e liniste pe dealuri Ca-ntr-o manastire arsa: Dorm si-arinii de pe maluri Si caldura valuri-valuri
Se revarsa.
Nici un nor vazduhul n-are Foc sub el sa mai ascunza: Nici o pasare prin zare, Nu se misca-n lumea mare Nici o frunza
Singur vantul, colo, iata, Adormise la racoare Sub o salcie plecata -Somnoros in sus el cata
Catre soare.
Mai e mult! Si ca sa-i fie Scurta vremea, pana pleaca, El se uita pe campie, Fluiera si nu mai stie
Ce sa faca.
Dar deodata se opreste:
Peste ochi isi pune-o mana
Si zambind copilareste
Curios si lung priveste
Spre fantana!
Crezi ca ne lipseste ceva?
Poti adauga opera - comentariul,
eseul sau referatul despre opera care lipseste.
Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.