Poezia are ca tema mitul Marea Trecere iar ideea o formeaza de fapt conceptul de fortuna labilis.
Subiectul este constituit din datina la inmormantare. Se poate face o asociere si la Caloianul. care inseamna un fel de ritual de inhumare al lui Fat-Frumos, ca ipostaza antropomorfii a Sfantului Soare. De aici compararea lui Fufger cu soarele: Pe cel frumos, cum insuti esti / De dragul cui sa mai traiesti / Tu sosire sfant?". Pe aceasta linie se poate face 0 asociere cu
Luceafarul lui Mihail Hminescu, care strabate cerul ca un fulger (Parea un fulger neintrerupt"), asa cum Fulger strabate ca un lulger pe pamant ostile dusmane. De aceea eroul este ingropat cu armura pe el. inti-un sicriu de argint, pentru ca de stralucirea lui sa se dea la o parte ingerii si soaiele, cand se va duce la. Dumnezeu.
Datina cere ca cei adormiti sa tle jeliti prin bocete. Bocetul mamei lui Fulger asociaza imagini din jvliorita. Versul Vantul cand a bate" ar echivala cu N-ai glas de vifor sa jelesti", metafora lacrimi de sange devine hiperbola mari de lacrimi", simbolurile brazi si paltinasi" sugerate prin Toti mortii .parca s-au sculat".
Datina inseamna un cortegiu de inmormantare alcatuit dupa o randuiala ortodoxa: Si-popi sirag cadelnitand", osteni in sir", feciori de crai", nat de rand". In mana mortului se pune o lumanare de ceara transformata intr-o cruce, un ban peniiu vami, colac: Pe piept colac de grau de-un an / Si-n loc de galben buzdugan / Faclii de ceara ti-au tacul / in.dreapta cea fara^temut, / Si-n mana care poarta scut / 1 i-ati pus un ban". Semnificatia lor este anterioara ritualului, crestin: Cu faclioara pe-unde treci, / Dai zare negrelor poteci / in noaptea negrului pustiu / Iar banu-i vama peste rau / Merinde ai colac de grau / Pe-un drum de veci".
Punctul culminant al poeziei il formeaza dialogul dintre mama lui Fulger si batranul sfetnic. Sub impulsul deznadejdii craiasa afirma printr-o serie de imagini conceptul de fortuna labilis: Viata-i fum", iubirea-i vant", credinta-i val", n.u-i nimeni drac si nimeni sfant".
Replica batranului sfetnic este afirmarea conceptului despre lume si viata al poporului roman, ca sufletul este etern: El nu e mort! Traieste-n veci, / E numai dus". Viata este un razboi cu trupul, cu lumea, cu demonii: Razboi e, de viteji purtat!" si o datorie fata de neam: Viata-i datorie grea / Si lasii se-ngrozesc de ea / Sa aiba tot cei lasi ar vrea / De neluptat". De aceea mediteaza pe,fortuna labilis cei ce nu vor sa duca acest razboi: Cei buni n-au .vreme,de gandit / La moarte si la tanguit".
Esenta omului este data de credinta Iui. Credinta da masura valorii omului: Credinta-n.zilele de-apoi / E singura tarie-n noi / Ca multe-s tari, cum credem noi/ Si mane nu-s", fiindca ea ii poate da mantuirea, sfintirea, drumul spre cer, infierea, relatia dintre om si Dumnezeu. De aceea ideile mamei lui Fulger se risipesc ca fumul: Ea n-a mai plans, pierdut privea / La sfetnic, lung, dar nu-1 vedea". Ea nu mai intelege nimic, totul i se pare un vis.
Finalul readuce pe alte coordonate meditatia pe tema fortuna labilis, asa cum se constituie mesajul: Nu cerceta aceste legi / Ca esti nebun cand le-ntelegi!". Cel ce le intelege, capata un alt mod de a gandi, care este nebunie pentru cei din jur, fiindca traiesc pe conceptul de carpe diem.
