A fost publicata in anul 1889 in revista Tribuna" din Sibiu.
George Cosbuc a conceput
Nunta Zamfirei ca facand parte dintr-o vasta epopee nationala, epopee care a ramas in faza de proiect, din motive pe care autorul le explica in 1896 in volumul Fire de tort: De cand am inceput sa scriu, m-a tot framantat ideea sa scriu un ciclu de poeme cu subiecte luate din povestile poporului si sa le leg astfel, ca sa le dau unitate si extensiune de epopee (). Am parasit ideea insa, parte din pricina ca am facut greseala sa incep a scrie poemele in doua feluri de metre -unele in versuri de 14 silabe, altele in versuri de 8 silabe -, parte ca de cand am venit in Romania am fost silit sa ma ocup cu alte lucruri, nu cu poezia, si de multe ori eram nevoit de mizerie sa scriu ode in loc de poeme."
Din proiectata epopee, doua balade vorbesc despre marile evenimente din viata satului: Nunta Zamfirei si
Moartea lui Fulger. in Nunta Zamfirei autorul prezinta, intr-o atmosfera de basm, ceremonialul nuntii taranesti. in structura poemului pot fi identificate cu usurinta etapele nuntii taranesti: sosirea nuntasilor, oratia, cununia, hora, ospatul si urarea adresata mirilor de catre cel mai important nuntas. in prima parte a poemului suni prezentate personajele: Zamfira, fiica de domn", si-a ales ca mire pe Viorel, un prin{" frumos, venit de undeva, dintr-un afund de Rasarit".
Frumusetea fetei este greu de descris in cuvinte: Frumoasa cai nici eu nu pot /O mai frumoasa sa-mi socot/Cu mintea mea."
Casatoria celor doi ia proportiile unui eveniment cosmic. Vestea nuntii zboara ca vantul" spre cele patru margini ale pamantului, iar oaspeti de toate rangurile, in frunte cu imparati si imparatesc din nouazeci de tari, pornesc cu alai spre casa miresei.
Prezentarea sosirii nuntasilor este hiperbolica. Printre acestia, se numara batranul Grui/ Cu Sanda si Rusanda lui,/Si Tintes, cel cu trainic rost,/Cu Lia lui sosit a fost,/Si Bardes cel cu adapost/Prin munti sal-hui". intampinarea alaiului este sarbatoreasca si la ea participa insasi natura: Si drumul lot era covor/De flori de mai".
Zamfira era frumoasa ca un gand razlet,/ Cu trupul nalt, cu parul cret,,/ Cu pas usor".
Nuntasii se prind in traditionala hora romaneasca, redata de Cos-buc in versurile: Sin vremea cat s-au cununai/ S-a-nlins poporul adunat/Sa joace-n drum dupa tilinci:/Feciori, la zece fete, cinci, /Cu zdranganea la opinci/ Ca-n port de sal.//Trei pasi la stanga linisor/Si alti trei pasi la dreapta lor; /Se prind de mani si se desprind, /S-aduna cerc si iar se-nlind,/Si bat pamantul tropotind/in tact usor".
Ospatul este o revarsare de belsug: Un rau de vin!/Mai un hotar tot a fost plin".
Aceasta veselie generala, care a durat patruzeci de zile, se incheie cu urarea facuta de Mugur-imparat mirilor; invocand botezul, acesta anunta un nou prilej de ospat si veselie: Cat mac e prin livezi, /Atatia ani la miri urezl/Si-un print la anul! bland si mic,/Sa creasca mare si voinic, - /Iar noi sa mai jucam un pic/Si la botez!".
