Universul prozei lui Eliade ilustreaza, pe de o plarte, profilul unei generatii din perioada imediat urmatoare primului razboi mondial, o generatie formata intr-un orizont cultural sincron cu cel european, iar, pe de alta parte, traseul iesit din Comun pe care 1-a parcurs ca personalitate si ca biografie scriitorul. Primele scrieri in proza ale lui Eliade desfasoara doua niveluri tematice distincte, cel al experientei de generatie pe care o traise prozatorul (intoarcerea din rai - 1934, Huliganii - 1935) si cel al experientei exotice^pe care i-o adusese contactul cu India (
Maitreyi - 1933, Lumina ce se stinge -1934). Din aceste prime experiente epice se configureaza, in urmatoarea etapa de creatie, predilectia pentru complicarea universului epic printr-un filon fantastic a carui sursa este folclorul romanesc sau lumea fabuloasa a Indiei. invinse, alungate, obsesiile din primele carti revin in proza fantastica de mai tarziu (un fantastic de tip erudit, asemanator in unele privinte cu acela folosit de Ernst JiingeR) care oscileaza intre doua tipuri de simboluri: unul folcloric (Domnisoara Cristina, SarpelE), altul indic (Secretul doctorului Honigberger, Nopti la SeramporE). AĞIndicAğ este un fel de a spune, pentru ca Eliade trateaza acum temele sale" (Eugen SimioN).
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, scrierile literare ale lui Eliade se inscriu intr-o noua varsta, a maturitatii atat conceptuale, cat si fictionale, a carei principala caracteristica este cautarea si revelarea sacrului. Constiinta unei lumi reale si semnificative este intim legata de descoperirea sacrului. Prin experienta sacrului spiritul a perceput diferenta dintre ceea ce se dezvaluie ca real, puternic, bogat si semnificativ, si ceea ce este lipsit de aceste calitati, vreau sa spun fluxul haotic si primejdios al lucrurilor, aparitia si disparitia lor intamplatoare si goala de sens" (Mircea EliadE). Volumul de Nuvele, aparut in 1963, Pe strada Mantuleasa (.1969),
Noaptea de Sanziene (1971), in curte la Dionis (1977) sunt opere reprezentative din aceasta perioada, plamadite din substanta miturilor intr-un mod propriu, la care se refera Eliade insusi pn incercarea labirintului (volum de interviuri care are in vedere realizarea unei sinteze a vietii si operei scriitoruluI): . in povestirile mele fantastice, totul incepe intr-un univers cotidian, banal. Un personaj, un gest si, pe nesimtite, acest univers se preschimba". Referindu-se la felul in care a scris nuvela Sarpele, filiade surprinde, de fapt, subtila relatie care se stabileste intre orizontul sau de cunoastere si procesul de creatie, modul in care universul cognitiv sustine imaginarul: ceea ce ma mira si mai mult era faptul ca nu descopeream in AĞsarpeleAğ meu nici unul din marile simboluri pe care le cunosteam atat de bine. Nici o particica din stiinta mea nu trecuse in aceasta opera de imaginatie., Astfel incat simbolismul ei, care nu repeta nimic cunoscut, este destul de obscur si, se pare, destul de reusit din punctul de vedere al fictiunii. Cand esti posedat de un subiect, viziunea interioara e, fara indoiala, hranita de tot ce porti in tine, dar aceasta viziune nu e legata de cunoasterea intelectuala a miturilor, a riturilor si a simbolurilor. Scriind, uiti tot ce stii".
Subiectul nuvelei La tiganci se desfasoara in opt secvente epice in cuprinsul carora personajul principal, Gavrilescu, un profesor modest de muzica, parcurge o experienta neobisnuita, fara voia si fara stiinta sa, intr-o dupa-amiaza torida de vara, datorita unui mic accident" are il deterjminalsa-si intrerupa traseul cotidian: intorcandu-se de la una din lectiile sale particulare isi aduce aminte in tramvai ca si-a uitat servieta cu partituri la eleva sa, coboara si in drum spre casa din care. tocmai plecase, itinerarul sau capata o alta directie. Coplesit de senzatia de caldura insuportabila, se abate din drumul sau spre oaza de verdeata in care este adapostita casa tigancilor, spatiu desemnat ambiguu si cu subintelesuri de toata lumea cu formularea la tiganci". Intrarea in acest spatiu se arata a fi intrarea in alta lume, guvernata de anumite reguli care orienteaza comportamentul celor de acolo, reguli pe care Gavrilescu este nevoit sa le respecte, in ciuda aparentei de joc pe care o au. El este condus si insotit in acest univers de personaje feminine de diferite varste si semintii care ii impun jocul de-a ghicitul. Ca intr-o strafulgerare a memoriei personajul isi aduce aminte de marea dragoste a tineretii sale, Hildegard, si incearca sa scape de joc povestindu-si marea iubire, fara sa reuseasca a reconstitui cauza despartirii de fata cu care planuise sa se casatoreasca. Cele trei fete, care ii cerusera sa identifice intre ele tiganca, il ispitesc cu jocul lor, pfomitandu-i ca totul va fi foarte frumos daca va reusi sa ghiceasca ceea ce ii cer ele dar Gavrilescu este. obsedat de trecut si mai ales de cauza despartirii de Hildegard. T)in dialogul criptic al fetelor reiese ca rememorarea are consecinte negative asupra jocului de-a ghicitul, care poate fi sortit esecului. Gavrilescu reuseste sa-si aminteasca care a fost motivul celuilalt esec, tragedia vietii" lui, despartirea de Hildegard: in timp ce aceasta era plecata in vacanta cu parintii, intr-o zi calduroasa peste masura, a vazut sub arbori o fata plangand in hohote; a cautat sa o consoleze, ea 1-a invitat sa manance intr-o berarie, ei nu avea bani, ea a platit si asa s-au intamplat lucrurile si in zilele urmatoare cu Elsa cu care apoi s-a casatorit. Gavrilescu accepta sa revina la joc, dar dupa ce greseste* iar se trezeste singur in camera si, incercand sa iasa de acolo, este prins intr-un labirint pe care cauta sa-1 strabata, dar nu numai ca nu reuseste, ci se simte din ce in ce mai rau. Se trezeste in fata tigancii batrane care il primise la inceput si care il indrumase spre bordeiul celor trei fete. Apoi Gavrilescu pleaca de la tiganci, constata ca se facuse noapte, ia tramvaiul si revenirea lui in lumea de dinainte il pune in fata unei constatari uluitoare: nu trecusera doar cateva ore de cand intrase la tiganci, ci doisprezece ani, fapt pentru care bancnotele se schimbasera, fosta sa eleva se maritase si se mutase, la el acasa locuiau alte persoane, necunoscute, iar despre soti& sa, Elsa, afla de la carciumarul din colt ca plecase in Germania dupa disparitia sotului ei. Ramas singur in noapte, Gavrilescu este condus de un birjar din nou pana la tiganci". Pe drum, afla de la acesta ca fusese inainte dricar. Ajuns la tiganci, este indrumat de baba spre nemtoaica, pentru ca doar ea mai era treaza si Gavrilescu o.regaseste asa pe Hildegard, care il scoate din casa, se suie cu el in birja care astepta la poarta si-i cere birjarului sa-i duca spre padure pe drumul cel mai lung. Pentru prima data, Gavrilescu intelege ca s-a intamplat ceva extraordinar cu el, dar nu stie ce, ceva ce pare a fi un vis. Raspunsul lui Hildegard nu clarifica ambiguitatea si confuzia de planuri:L,Toti visam []. Asa incepe. Ca intr-un vis"
Naratiunea este-riguros organizata, in ciuda impresiei de spectacol" derutant, de lume dezarticulata./De fapt, Eliade urmeaza un anumit program de structura epica, la care s-a referit explicit: Povestirea aceasta nu AĞsimbolizeazaAğ nimic, adica nu transforma realitatea imediata printr-un cifru. Nuvela fundeaza o lume, un Univers, independent de geografia si sociologia Bucurestiului de prin 1930-1940. Nu trebuie "cautat ia ce se refera, in realitatea care ne este accesibila noua, diferitele episoade, nici ce reprezinta cutare sau cutare personaj. Este prezentarea unui Univers nou, inedit, cu legile lui proprii []. Patrunzand in acest Univers, invatand sa-1 cunosti, savurandu-1, ti se reveleaza ceva. Problema care se pune criticului nu este: cum sa descifrez AĞsimbolismulAğ povestirii? Ci: admitand ca povestirea m-a AĞfermecatAğ, m-a convins, cum sa interpretez mesajul pe care il ascunde realitatea, fii (mai precis, aceasta noua specie de realitate care mi se dezvaluie citind AĞaventuraAğ lui GavrilescU)". Scriitorul atrage atentia ca substanta epica se organizeaza pe doua nivele: unul al realitatii recognoscibile si altul al unei realitati noi, cu propria ei ordine, incarcata cu un anumit mesaj care functioneaza in raport cu ea insasi, cu legile ei, si nicidecum in raport cu un cod unanim acceptat, consacrat.
Punerea in relatie a celor doua planuri se realizeaza dupa o tehnica proprie lui Eliade, numita de Sorin Alexandrescu a integrarii efasate", prin care literalul este sistematic fisurat. Este vorba de aparitia discreta in text a unor termeni care au rolul de a purta alta semnificatie decat cea.literala". Relatiile care se stabilesc intre acesti termeni fundeaza acel univers nou, independent de cel imediat] Sergiu Pavel Dan observa structura prin excelenta muzicala a miscarii narative: Prioritatea o cretin motivele [], si nu momentele in succesiunea lor epica. Autorul le anunta, le reia sau le modifica de o maniera tipic polifonica. Partitura flutura sensuri, stralumineaza talcuri, dar - ca de atatea ori in proza moderna - nu le expliciteaza niciodata definitiv". Un motiv care ilustreaza aceste observatii este acela al drumului. Gavrilescu are acces la aventura", la experienta unica, initiatica, prin practicarea unei deplasari fie in vehicule, fie pe jos, fie singur, fie insotit. Analiza modului in care se produc aceste deplasari, a contextului in care au loc exemplifica functia structcturanta motivelor. Gavrilescu se.deplaseaza intre doua puncte ale existentei sale cotidiene in tramvai. Drumul parcurs in tramvai este un aspect al realitatii imediate, dar el capata si alte semnificatii: este mediatorul iesirii si apoi al intrarii din/in existenta cotidiana; .permite accesul vizual la celalalt spatiu, la tiganci", pentru ca din trarrivai se vad,pasa si gradina misterioasa si in tramvai se vorbeste intotdeauna de acest subiect: Umblu cu tramvaiul asta de trei ori pe saptamana. Si va dau cuvantul meu de onoare, nu s-a intamplat o singura data sa nu aud vorbindu-se de ele, de tiganci. Le cunoaste cineva? Ma intreb de unde au venit?" spune Gavrilescu. Din tramvai se percepe fascinatia pe care o exercita lumea tigancilor, dar in acelasi timp, coborarea din tramvai inseamna intrarea in teritoriul altei realkati, asupra -careia scriitorul atrage atentia printr-o opozitie evidenta oras/natura: trotuarul pustiu, asfaltul incins, vapaia fierbinte a strazii/umbra si mirosul nucilor, senzatia de padure la munte. Drumului cu tramvaiul i se adauga drumul in trasura cu un cal manata de birjarul care in tinerete fusese dricar. Desi la inceput Gavrilescu nu vrea sa se suie in trasura pentru ca nu are bani, birjarul il insoteste, aratandu-i pe unde sa taie drumul pentru a ajunge maj repede. in felul acesta, cei doi trec1 pe langa biserica unde respira parfumul florilor care ii aminteste birjarului de vremea tineretii, de inmormantarile la care se aduceau flori multe. Pana la urma, Gavrilescu accepta sa urce in trasura si asa ajunge diri nou la tiganci". A dftua iesire din acest teritoriu nu mai inseamna intoarcerea la realitatea imediata, pentru ca este insotit de Hildegard, iubita pierduta in tinerete, impreuna cu care se suie in aceeasi trasura manata de birjarul dricar. De data aceasta, orientarea drumului nu este realizata de Gavrilescu, personaj care apartine lumii profane, care tinde sa se intoarca in ea, ci de Hildegard, personaj carp apartine altei lumi, initiat in ordinea ei. Ea ii cere birjarului: Ia-o spre padure, pe drumul al mai lung", adica spre un alt teritoriu, de alta esenta, prefigurat de opozitia spatiu urban/spatiu natural si clarificat acum prin opozitia spatiu imediat/spatiu transcendent.
Motivul drumului are o dubla functionalitate: pe de o parte, este firul calauzitor al substantei epice, pe de alta parte, este emblema diferentei calitative care se stabileste intre cele doua universuri puse in relatie. Aceasta a doua functie a motivului este realizata prin conotatiile pe care le are, trimitand la constante mitice.
Crearea acestui tip de fantastic isi are originea in dubla calitate a lui Eliade: de cercetator si, in egala masura, experimentator al relatiei pe care o stabileste existenta umana cu sacrul. Constantin Ciopraga este de parere ca desi se pazeste de eruditie, in textele naratorului aceasta transpare in moduri diverse si, chiar daca ele fac stralucit dovada AĞimaginatiei creatoareAğ, detasarea scriitorului de efigia savantului nu e de conceput. Chiar daca nicaieri nu gasim intentia de demonstratie, de aplicare iiterara, totusi indaratul naratorului sta istoricul religiilor comparate, in special teoreticianul sacrului, al mitului iesiri din istoricitate. Exploratorul mentalitatilor traditionale a fost frapat de revolta impotriva timpului concret, istoric, de nostalgia unei intoarceri periodice in timpul mitic al originilor".
Sergiu Pavel Dan gaseste in fantasticul lui Eliade apropieri de cel al basmului, apreciind ca modul in care personajul abordeaza necunoscutul si nefirescul are ceva din nonsalanta temerara a eroilor din basme". Ca si acestia, personajul este angajat pe un drum care se finalizeaza cu o apoteoza a umanului. Similitudini exista si in mijloacele magice prin care eroul atinge valorile absolute. Si in statutul initial al personajelor se pot stabili paralelisme: aparenta insignifianta, conditia de naiv, de inocent, adica de neintiat, intrarea in alta lume, lumea de dincolo", conditie obligatorie a initierii. Explicatia acestor asemanari trebuie cautata in faptul ca in ambele creatii se valorifica unitatile fundamentale ale mentalului si imaginarului omului arhaic, miturile.
Despre semnificatiile textului s-au propus numeroase interpretari, majoritatea convergand in considerarea textului Moartea reprezinta o cale de atingere a idealului ratat in timpul vietii. (R.Z.)
