Definitie: Nuvela este specia genului epic in proza, cu un singur fir narativ, urmarind un conflict unic, concentrat; personajele nu sunt numeroase, fiind caracterizate succint, in functie de contributia lor la desfasurarea actiunii. Nuvela prezinta fapte verosimile intr-un singur conflict, cu o intriga riguros construita, accentul fiind pus mai mult pe definirea personajului decat pe actiune. Nuvelele se clasifica dupa criteriile comune ale subiectului cu modalitatea lui de realizare in: nuvele istorice, psihologice, fantastice, filozofice, anecdotice. Dupa curentele literare in care se inscriu ca formula compozitionala, nuvelele sunt: renascentiste, romantice, realiste, naturaliste.
Termenul de "nuvela" vine din frantuzescul "nouvelle" si inseamna "noutate, nuvela".
Scrisa la Paris in 1959, nuvela "La tiganci" de Mircea Eliade a aparut pentru prima oara in anul 1962 in revista "Destin" de la Madrid, iar la noi in 1967, in revista "Secolul XX", fiind apoi inclusa in volumul "La tiganci si alte povestiri", cu un studiu introductiv de Sorin Alexandrescu.
Nuvela face parte din creatia literara contemporana, este o nuvela fantastica, scrisa dupa al doilea razboi mondial, perioada in care Eliade ilustreaza ideea ca opozitia dintre real si ireal, dintre sacru si profan se estompeaza, intre acestea nemaiexistand hotare bine determinate.
Subiectul nuvelei. Mituri. Semnificatii
Subiectul nuvelei este plasat in Bucurestiul de alta data, cadru des intalnit in opera literara a lui Eliade, intrucat el considera ca "orice loc natal constituie o geografie sacra. Pentru cei care l-au parasit, orasul copilariei si adolescentei devine totdeauna un oras mitic. Bucurestiul este, pentru mine, centrul unei mitologii inepuizabile." (M.Eliade - "incercarea labirintului"-1978)
Realizarea fantasticului in aceasta nuvela se face prin imbinarea planului real cu planul ireal, secventele epice fiind dominate, pe rand de unul din aceste planuri.
Epicul dublu este relevat de existenta in planul secund a unor elemente semnificative, apartinand celuilalt plan, decat cel dominant in secventa epica respectiva. Altfel spus, epicul dublu este construit din doua planuri, unul real si altul ireal, paralele, care merg concomitent pe parcursul intregii nuvele, numai ca unul este planul principal si celalalt cel secundar, schimbandu-se intre ele, conform secventelor epice care compun nuvela.
Nuvela se structureaza in opt secvente epice, conform planului real si ireal dominant (epicul dublU), distribuite simetric, cu intrari si iesiri din timp si din lumi paralele:
I - domina planul real; in plan secund este planul ireal;
1I-II1-IV - domina planul ireal; in plan secund este planul real;
V-VI-VII - domina planul real; in plan secund este planul ireal;
VIII - domina planul ireal, avand si cateva elemente ale realului.
"La tiganci" este construita pe tema hierofaniei, a manifestarii sacrului in profan, sugerand trecerea spirituala a omului dinspre viata spre moarte.
Secventa I este dominata de planul real, dar in secundar se manifesta irealul, prin cateva elemente cu semnificatii mitice si mistice.
Profesorul Gavrilescu se intoarce acasa cu tramvaiul de la lectiile de pian, pe o caldura "incinsa si inabusitoare" fiind obsedat de: cplonejul Lawrence|"si de aventurile lui in Arabia", despre care auzise vorbind pe niste studenti si despre care nu stia mare lucru.aci numai ca "arsita () 1-a lovit in crestet () ca o sabie". Cautandu-si portmoneul ca sa-si cumpere bilet, vine vorba de locul numit "la tiganci", despre care unul dintre calatori, crede ca "e o rusine", dar Gavrilescu este fascinat de acest loc, considerand cl""pe o arsita ca asta, e o placere", pentru ca este umbrit de nuci batrani. O alta obsesie a profesorului este monotonia vietii cotidiene, sugerata de obisnuintele zilnice, "trec regulat cu tramvaiul asta de trei ori pe saptamana", desi el ar merita altceva pentru ca are "o fire de artist".
Epicul dublu in aceasta secventa este realizat prin cateva elemente nefiresti, ireale, ce vor deveni laitmotive pe parcursul nuvelei: caldura dogoritoare dilata parca gesturile, isi cauta portmoneul si intarzie cumpararea biletului, se confeseaza calatorilor din tramvai, obsesia colonelului Lawrence, bordeiul tigancilor este pentru el un spatiu misterios de initiere spirituala. Obsesia vietii banale (de trei ori pe saptamana merge cu acest tramvaI), palaria, banii, incapacitatea batranului de a sesiza "racoarea" bordeiului sunt atitudini si ganduri ale vietii materiale, ale realului, semnificatii ale profanului, ale lumii banale ce devenise sufocanta pentru profesor.
Gavrilescu este atras de umbra si racoarea nucului din gradina "tigancilor"si, fara sa-si dea seama, se trezeste in fata portii, unde "il intampina o neasteptata, nefireasca racoare".
Fetele isi reproseaza reciproc faptul ca l-au lasat sa se agate de amintirile lumii reale, care sunt piedici in evolutia initierii spirituale, de aceea "s-a incurcat din nou" si "n-o sa mai stie cum sa iasa". Ele insista ca el sa ghiceasca tiganca, deoarece n-o sa-i para rau. Gavrilescu nu poate ghici, pentru ca, spun ele, "si-a adus aminte de ceva si s-a pierdut, s-a ratacit in trecut; . Daca el ar fi ghicit tiganca, pentru ca "asta-i jocul", l-ar fi plimbat prin toate odaile, "ar fi fost foarte frumos", dar el "se repezi la pian" si incepu sa cante cii "toata puterea", parca ar fi vrut sa intre tot mai adanc intr-o stare artistica superioara. Se simte singur in aceasta lume total necunoscuta pentru el, vrea sa gaseasca o cale de iesire, devine nerabdator, considerand ca "ne-am jucat destul, iesiti la lumina". Se simte ratacit in lumea asta, se loveste de paravane sau obiecte neidentificate, "caci nu le cunostea formele", caldura il sufoca din nou, nu se mai recunoaste pe sine, este "mai slab decat se stia, cu oasele iesindu-i prin piele () asa cum nu se mai vazuse niciodata". Se simti infasurat strans intr-o draperie, ca intr-un giulgiu mortuar si intelese ca "se va sufoca", pierzandu-si total perceptia lumii inconjuratoare, "sunetele pareau inecate in pasla".
Semnificatiile acestor secvente sugereaza manifestarea sacrului in profan (hierofaniA): bordeiul este mitul labirintului, ca simbol al trecerii dinspre viata spre moarte, un spatiu initiatic catre o alta lume spirituala; baba care cere vama la intrarea in bordei poate semnifica mitul luntrasului Caron; fetele simbolizeaza ielele (mitul ielelor spune ca cine le vede dansand moarE) sau Preotesele (care oficiau ritualul mortii in templele anticE) sau Parcele sau ursitoarele; cifra trei este o mistica, o cifra cu puteri magice asupra spiritului. Initierea lui Gavrilescu este greoaie pentru ca profanul din el este o frana, el agatandu-se mereu de trecut, de viata reala, concreta. Visul este o prima treapta a initierii, iar zbuciumul lui de a scapa din draperia care il strangea ca un giulgiu poate fi cosmarul traversarii materiei de catre spirit.
Personajul este neimplinit pe plan erotic, deoarece el fusese nevoit sa renunte la iubita sa, Hildegard, pentru Elsa, din datorie civica, decizie impusa de norme sociale (exterioare luI). Neimplinirea lui este si pe plan profesional, el devenind un biet profesor de pian "pentru pacatele mele" si incearca sa se regaseasca spiritual: "eu nu sunt oricine (), sunt artist". Cu toate cestea, ca orice om, Gavrilescu se teme de moarte: "Ti-a fost frica!".
Ultima secventa este dominata de planul ireal si se petrece "la tiganci", unde Gavrijescu este primit de baba, plateste suta de lei, constata ca "e tarziu" si-si cere iertare. Baba continua initierea lui Gavrilescu, il previne sa nu se rataceasca iar, ii spune parola ("Eu sunt, m-a trimis baba") si-i explica drumul: "sa numeri sapte usi. Si cand oi ajunge la a saptea, sa bati de trei ori". Se incurca in numararea usilor, se simte sleit de puteri, intra intr-o camera la intamplare si deodata simte "un parfum uitat", acela al lui Hildegard. Gavrilescu se disculpa, ii explica ce se intamplase in tinerete, cand starea spirituala fusese invinsa de starea materiala "daca as fi avut ceva bani la mine", dar acum "nu mai am nici casa, nu mai am nimic".|riirdegardyi spune "vino cu mine", lui Gavrilescu ii "e frica" si incearca o ultima "agatare" de real, "ah, palaria () si voi sa se intoarca". Hildegard se mira ca el inca nu intelege ce i se intampla, fiindu-i greu sa accepte si da vina pe faptul ca "sunt cam obosit", dar "parca incep sa ma simt mai bine". Se urca amandoi in trasura si acelasi birjar ii duce "spre padure, pe drumul al mai lung", timpul are si acum alte dimensiuni ("mana incet. Nu ne grabim"). Gavrilescu intra intr-o stare superioara, a visului ("as crede ca visez"), singura care permite omului sa acceada in lumea spirituala: "Toti visam () Asa incepe. Ca intr-un vis".
Semnificatii: Nuvela ilustreaza aspiratia omului sensibil, a artistului de a atinge absolutul prin propria menire: "Pentru pacatele mele am ajuns profesor de pian. Dar eu traiesc pentru arta pura". Setea omului superior de a atinge absolutul in cunoastere este asemanatoare cu aceea a lui Dionis din nuvela eminesciana: "Iata o ocazie ca sa-ti imbogatesti cunostintele" (isi spusese Gavrilescu atunci cand intrase in bordeiul tiganciloR).
Dorinta de a patrunde in Shambala presupune lupta (trebuie sa fii tanar, puternic si Gavrilescu este istoviT), trebuie sa ai curaj ( si lui Gavrilescu "ii e frica") si trebuie sa fii incarcat de iubire (si el nu se implinise erotiC). Nuvela exprima drama unui ratat, a unui om ce s-a lasat dominat de profan, de viata monotona care-1 apasa, de banalitatea simbolizata de caldura sufocanta.
