Cred ca, in afara de Delfi, nu a existat localitate in Grecia pe care s-o fi asteptat cu mai multa emotie, de care sa ma fi temut mai mult decat de Eleusis. De altfel, "localitate" nu e cuvantul potrivit, pentru ca, in reprezentarea mea, nu de localitati era vorba, ci de nume, iar drama si suspensul proveneau tocmai din faptul ca in locul denumirilor apareau, la fata locului, localitati. Nici Teba, nici Sparta, nici chiar Atena nu erau formate pentru mine din ziduri si acoperisuri, din piete si strazi, ci din inefabile sunete care delimitau sensuri, din magice litere care botezau legende. Harta Eladei se impartea in cuvinte miraculoase asezate cinstit si rezumativ pe buza excavatiilor arheologice si in nume rasunatoare la adapostul carora samburele stravechi al sanctuarelor era travestit indecent in cartiere comerciale, orase de provincie, strazi aglomerate, piete meridionale, localuri pitoresti.
Eleusis se ascunsese intr-un centru industrial. Traversand cai ferate intrauzinale si sosele cu asfaltul ascuns sub reziduuri miniere, scrutand prin vazduhul colorat chimic si ratacind prin suburbii invaluite in praf industrial, am descoperit in cele din urma, la marginea indiferentei si grabei generale, inconjurat cu un gard de sarma si prevazut cu o ghereta de portar, sanctuarul. Cand, mai tarziu, am citit in ziare apelul patetic al primarului din Eleusis implorand sprijinul impotriva poluarii care ameninta cu disparitia cetatea lui Eschil si patria misterelor eleusine, nu am mai fost la fel de emotionata. Atunci, in ora aceea prafoasa si intoxicata, sub soarele care fermenta otravuri, intelesesem ca singura mea sansa era sa cred ca intre orasul devorat de industrie si faramitat de uratenie si locul sacru al salvatoarelor initieri nu putea fi decat confuzia astenica a unei omonimii. Ce legatura putea sa existe intre pamantul ales de marea zeita Demeter pentru a oferi omului primul spic de grau si solul acesta inveninat de dejectii, din care nici iarba nu mai indraznea sa apara? Ce legatura putea sa fie intre marea in care se purificau initiatii intru fertilitate si nemurire si lichidul tulbure, naclait de petrol si inspumat de otravuri, de la picioarele noastre? Ce legatura, intre cerul sub care se implineau misterele neinjosite de devaluiri si cosmosul nostru, proprietar de secrete smulse si terfelite de o intelegere sinucigasa? Ce legatura putea sa fie, chiar, intre omenirea care vedea limpede in dragoste si in nasterea spicului de grau aceleasi legi frenetice ale supravietuirii si noi, cei carora de mult nu ne mai este dat sa intelegem si sa salvam natura, ci numai sa o inganam si sa o inlocuim cu paliative? Primarul din Eleusis putea sa traga alarma si sa prooroceasca disparitia asezarii sale industriale, misterele eleusine, apartinand unei omeniri mai intelepte si mai prevazatoare in naivitatea ei, nu erau in pericol. Si, parasind, cu inima mai poluata inca decat respiratia si sangele, locul acela sub care altadata Persephona cobora pentru sase luni in imparatia de dedesubt - locul acela prea mort acum pentru a mai adaposti chiar si o imparatie a mortii - ma intrebam daca nu s-ar putea, oare, sa se mai ascunda, in cohortele obosite ale bietilor mei contemporani iesind din schimb, un secret si fericit initiat in misterele eleusine
Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care
Politica de confidentialitate
|
Scrierile si activitatea publicistica a lui Ana BLANDIANA
Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text
Proza