Anticul indemn "Cunoaste-te pe tine insuti" ramane tot ceea ce vreodata omul si-a cerut sie insusi mai greu. Nu suntem in stare sa privim decat in jur, numai statuilor li-s dati ochi albi, cu pupilele intoarse, probabil, inauntru. Nici macar fizic nu putem sa ne cunoastem. Oglinzile nu ne arata, pentru ca in clipa in care ne privim in ele nu mai suntem decat spectatorii nostri, si cel mult imaginea acestor spectatori uratiti de mandrie si curiozitate o putem vedea. Cand imi ascult glasul inregistrat pe banda ma cuprinde o teama superstitioasa, pentru ca toti spun ca acesta este glasul meu, dar mie vocea imi e straina, o cu totul alta aud eu cand vorbesc. Cei filmati fara sa stie se privesc pe ecrane uimiti de necunoscuta umbra in care cei din jur ii recunosc. Purtam in noi, fiecare, o falsa imagine proprie.
Pentru artist, arta este, desigur, un act de autocunoastere, dar orice opera finita ii este straina autorului, si sentimentul de nemultumire, generator de alte opere, provine tocmai din aceasta repetata nerecunoastere in oglinda creata. Van Gogh nu se recunostea intreg in autoportretele sale, dar, mai ales, Van Gogh din autoportrete nu seamana cu cel din tablourile lui Gauguin sau Lautrec.
Noi ne putem cerceta, numai altii ne vad. Ochii nostri pot privi la dreapta, la stanga, in sus, in jos. Primesc lentile de telescop si pot vedea in departare; primesc lentile de microscop si pot privi in adanc; numai pe ei insisi ochii nostri nu se pot privi. Vedem paiul din ochiul aproapelui si nu vedem barna din ochiul nostru, dar e firesc sa fie asa. Nu-i ipocrizie, ci malformatie. Am vazut oameni uimiti si revoltati afland ceea ce se spunea despre ei, desi faptele relatate erau perfect reale. Pur si simplu nu luasera act de ele pentru ca nu erau in concordanta cu imaginea pe care si-o facusera despre ei insisi. Unul se considera nonconformist, altul generos, altul martir - frumoase haine ale atator imparati goi pe o plaja de nudisti unde fiecare e mandru de croiala imaginarelor sale vesminte, revoltandu-se, pudic, de goliciunea celorlalti. Nu exista prejudecata mai mare decat parerea pe care o avem despre noi.
Cunoaste-te pe tine insuti? Tine de natura spiritului ca el sa-si cunoasca propriul concept, dar e vorba de o cunoastere in sine, nu de sine, nu particulara, nu accidentala, spune Hegel. Si tot el considera ca acest sens general trebuie atribuit anticului indemn al lui Apollo Delficul. Si totusi, vaslind prin circumstanta si neesenta, ma cutremur gandindu-ma ca m-as putea intalni cu mine pe strada si nu m-as recunoaste.
Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care
Politica de confidentialitate
|
Scrierile si activitatea publicistica a lui Ana BLANDIANA
Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text
Proza