Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont

Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere



Dupa melci de Ion BARBU (Poezie)

 

Dintr-atatia frati mai mari:

Unii morti,

Altii plugari

Dintr-atatia frati mai mici:

Prunci de treaba,

Scunzi, peltici,

Numai eu rasad mai rau

Dintr-atatia (prin ce har?)

Ma brodisem sui, hoinar.



Eram mult mai prost pe-atunci



Cand Paresim da prin lunci

Cu pietrisul de albine,

Ne parea la toti mai bine:

Tanci ursuzi,

Desculti si uzi




Fetiscane

(Cozi plavanE)

Infasate-n lungi zavelci

O porneau in turma bleaga

Sa culeaga

Ierburi noi, craite, melci



Era umed la bordei

Si tuleam si eu cu ei.



I



Tot asa o data, iar,

La un sfant prin Faurar

Ori la sfintii Mucenici

Tarla noastra de pitici



Odihnea pe creasta, sus,

- Eu voinic prea tare nu-s.

Rupt din fuga

Subt o gluga

De aluni, pe buturuga

Odihnii

Si eu curand..



Vezi, atunci mi-a dat prin gand

Ca tot stand si alegand

Jos pe vraful de foi ude

Prin lastari si vrejuri crude,

S-ar putea sa dau de el,

Melcul prost, incetinel

In ungher adanc, un gand

Imi soptea ca melcul bland

Din mormant de foi, pe-aproape

Cheama Omul sa-l dezgroape



Si pornii la scotocit

(Cu noroc, caci la-m gasiT)

Era tot o mogaldeata

Ochi de bou, dar cu albeata:

Intre el si ce-i afar

Strejuia un zid de var.

-Ce sa fac cu el asa?

Sa-l arunc nu imi venea

Vream sa vad cum se dezghioaca

Pui molatic, din ghioaca :

Vream sa vad cum iar invie

Somnoros, din colivie



Si de-a lungul, pe pamant

M-asezai cuacest descant :

- "Melc, melc,

Cotobelc,

Ghem vargat

Si ferecat;

Lasa noaptea din gaoace,

Melc natang si fa-te-ncoace

Nu e bine sa te-ascunzi

Sub paretii grei si scunzi

Printre vreacuri cerne soare,

Colti de iarba pe razoare

Au zvacnit iar muguri noi

Pun pe ramura altoi.

Melc, melc,

Cotobelc,

Iarna leapada cojoace

Si tu singur in gaoace!

Hai, iesi,

Din cornoasele camesi!

Scoate patru firisoare

Stravezii, tremuratoare,

Scoate umede si mici

Patru fire de arnici;

Si agata la festile

Ciufulite de zambile

Sau la fir de margarint

Inzauatul tau argint



Peste gardurile vii

Dinspre vii,

Ori de vrei si mai la vale,

In tarlale

-Tipareste brau de bale"



Dupa ce l-am descantat

L-am pus jos

Si-am asteptat



Inserase mai de-a bine

Crengi uscate peste mine,

Bazaind la vantul stramb

Imi ziceau rastiti din dramb



Nazdravana de padure

Jumulita de secure,

Scurt, furis

Inghitea din luminis.

Din lemnoase vagauni,

Capcauni

Ii vedeam piezisi cum casca

Buze searbade de iasca;



Si intorsi

Ochi bubosi

Innoptau sub frunti pestrite

De parose

Si barboase

Joimarite.



Si cum stau sub vant si frig

Strans carlig,

-Iscodind cu ochii treji

Mai de sus de brana, drumul

Unde seara tese fumul

Multor mreji;

De sub vreascuri vazui bine

Repezita inspre mine

O gusata cu gateji.



Chiondoras

Cata la cale:

De pe sale,

Cand la deal si cand la vale,

Curgeau betele taras.

Iar din plosca ei de gusa

De matusa

Un taios, un aspru: harrsi..



Plans prelung cum scoate fiara,

Plans dogit,

Cand un sarpe-i musca ghiara,

Muget aspru si largit

De vuia din funduri seara

-Mi-a fost frica, si-am fugit!



II



Toata noaptea viscoli

Inca bine n-ajunsesem

Ca porni duium, sa vie

O vifornita tarzie

De Paresemi.

Vantura, starnind galceava

Alba pleava;

Si cadeau si maruntei

Bobi de mei

(Ningea bine, cu temeI).

In bordei

Foc vartos manca napraznic

Retevei.



Pe coliba singur paznic

M-au lasat c-un vraf de pene

Rar, le culegeam alene:

Mosul Iene

Razbatea de prin poiene

Sa-mi dea genele prin gene.

Si trudie,

Langa vatra prigonit

Privegheam prelung taciunii

Umbre dese,

Ca paunii,

Imi roteau pe hornul sui

Leasa ochilor verzui.



Si-mi ziceam in gand:

"Dar el,

Melcul, prost, incetinel?

Tremura-in ghioaca, varga,

Nu cumva un vant sa-l sparga:

Roaga vantul sa nu-l fure

Si sa nu mai biciuiasca

Barbi de muschi, obraji de iasca,

Prin padure.

Roaga vantul sa se-ndure"



De la jarul straveziu,

Mai tarziu,

Somnoros venii la geam.

(Era-inalt, nu ajungeam.)

Dar prin sticla petecita,

Dar prin ghiata incalcita,

Fulgera sul lung de har,

Prapadenia de-afar :

Podul lumii se surpase

Iar pe case,

Pana sus, peste colnic,

Albicioase

Ori foioase

Cadeau cepi de arbagic.



Viu imi adusei aminte.

Ce-auzisem inainte,

De o noapte intre toate

Urgisita,

Cand, pe coate,

Guri spurcate

Sufla vapt

Sa darame

Din pamant

Cand, pe-un sloi, rupand din pita,

Baba Dochia-invalita

Cu opt sarici

Sta covrig,

Sta, inghite

Si sughite

Si se vaicara

De frig.

- Hei, e noaptea-aceea poate!



Inapoi

La fulgii moi

Cumpenind a somn, pe coate,

Cu tot gandul, sus, la-el,

Soptii:

"Melc incetinel,

Cum n-ai vrut sa iesi mai iute!

Nici vifornita, nici mute

Prin paduri nu te-ar fi prins

Iar acum, cand focu-i stins,

Hornul nins,

Am fi doi s-alegem pene

Si alene

Sa chemam pe mosul Iene

Din poiene,

Sa ne-nchida:

Mie, gene;

Tie,

Cornul drept,

Cel stang,

Binisor,

Pe cand se frang

Lemne-n crang,

Melc natang,

Melc natang!"



III



Dintre pene si cotoare

Gata nins,

Cum mija un pic de soare

Pe intins

(In campie

Colilie

Razboind cu lunecusul

Din tapoi saltand urcusuL),

Inaltat la dambii prinsi,

Ma-intorsei subt alunis,



Il zarii langa culcusu-i

De frunzis.

Era, tot, o scorojita

Limba vanata, sucita,

O nuia, ea un hengher

Il tinea in zgarzi de ger!

Zale reci,

Aspre benti ce se-intretaie,

Sus, pe vreascurile seci,

Il prindeau:

O frunza moarta, cu pastaie.

Si pe trupul lui zgarcit

M-am plecat

Si l-am bocit:



- "Melc, melc, ce-ai facut

Din somn cum te-ai desfacut?

Ai crezut in vorba mea

Prefacuta Ea glumea!

Ai crezut ca ploua soare,

C-a dat iarba pe razoare,

Ca alunul e un cantec

- Astea-s vorbe si descantec!



Trebuia sa dormi ca ieri,

Surd la cant si imbieri,

Sa tragi alt oblon de var intre trup si ce-i afar

- Vezi?

Iesisi la un descantec;

Iarna ti-a muscat din pantec

Ai pornit spre lunci si crang,

Dar pornisi cu cornul stang,

Melc natang,

Melc natang!"



Iar cand vrui sa-l mai alint

Intinsei o mana-amara

De plans mult. si, dardaind,

Doua coarne de argint

Rasucit, se faramara.

Ca e ciunt, nu m-am uitat

Ci, in punga lui cu bale,

Cu-insutite griji, pe cale

L-am purtat

Leganat:



Punga mica de matasa

Iar acasa

L-am pus bine

Sus, in pod

(Tot langa minE),

Ca sa-i cant din cand in cand

Fie tare

Fie-n gand:

"Melc, melc,

Cotobelc,

Ploua soare

Prin faneturi si razoare,

Lujerii te-asteapta-in crang



Dar n-ai corn

Nici drept,

Nici stang;

Sunt in san la mosul Iene

Din poiene:

Cornul drept,

Cornul stang



- Iarna coarnele se frang,

Melc natang,

Melc natang!"

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 



Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.